319 matches
-
aur. În tabără poartă buzdugan. 6. Marele Postelnic umblă înaintea Domnului, cu toiag îmbrăcat în argint. Are sub jurisdicție pe aprozi, curieri și pe Turci. E și pârcălab de Iași. 7. Marele spătar. La ceremonii se îmbracă în haină de brocart și gugiuman, ține sabia domnească în stânga și buzduganul în dreapta și merge imediat în urma lui Vodă. În zilele obișnuite, la biserică aceste semne sunt purtate de spatarul al treilea. Tot acesta le poartă la Divan și masă, când lipsește spătarul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Vodă. În zilele obișnuite, la biserică aceste semne sunt purtate de spatarul al treilea. Tot acesta le poartă la Divan și masă, când lipsește spătarul cel mare. 8. Marele Paharnic, la serbări vine la masa domnească în caftan de brocart, încins cu brâu de matasă roșie și varsă Domnului vin în cupă întăia oară. Slujba după aceea o isprăvește cuparul. Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ținută de ceremonie ar părea un tânăr sportiv. În Orientul Apropiat, aceste ținute de mare pompă ar fi deplasate. Acolo ierarhii primesc în audiență instalați comod pe scaunele lor cu spătar înalt tapisat cu damasc roșu sub un baldachin de brocart, cu un telefon de bachelită neagră pus la îndemână pe o măsuță. La asirienii din Kurdistan, până nu demult, funcția patriarhală era ereditară, de la unchi la nepot, iar cârja episcopală încă nu era prea departe de bâta unui șef din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
artistică și de sentiment. Era ca și cum, după ani grei de despărțire, revedem niște ființe scumpe, pe care le credeam dispărute. Sub lumina reflectoarelor, vasele liturgice de aur și argint, broderiile, care unele datează din secolul al XIV-lea, stofele de brocart din secolul al XV-lea, faimoasa Cloșcă cu pui străluceau oriunde ne aruncam privirile, ne aminteau de acele comori fabuloase de care vorbesc poveștile celor o mie și una de nopți. În alte săli se găseau tablourile, cu excepția a 340
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
agitat, iar Porfiri Petrovici și Anna Alexandrovna s-au întors de la el cu discreție. Ea îi făcu semn să se așeze pe o sofa rusească maro aurie. În timp ce se așeza, o adiere de vânt scutură geamul. Sufrageria era tapetată cu brocart de un albastru pal, cu modele roccoco aurite. Aerul era umed de aburul înmiresmat al ceaiului. Perdele de mătase din același albastru drapau cele trei ferestre mari. Lumina care trecea prin ele arunca o umbră lăptoasă pe rochia neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
din expresia ei era concludentă. ă Lilia Ivanovna, vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi observă noile haine, simple și la modă. Purta o fustă albastru închis cu tiv de brocart și o cămeșuță asortată de muselină albă. Lilia acceptă și îl conduse lângă sobă, departe de unde se juca Vera cu o păpușă nouă de porțelan. Îi făcu semn să se așeze. ă Am trecut pe la Fraulein Keller, începu el, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca pe un frate, a spus râzând: - Stiliano, ești încăpățânat ca un catâr. Fie ca tine, prietene, și, dacă tot faci asta, adu la curte și pe cineva care știe să țeasă văluri cu fir de aur și să confecționeze brocarturi. În biserica San Giovanni perdelele de la altar erau numai rupturi și cârpeli. Rotari a făcut dar bisericii din Brescia o magnifică cruce de aur cu brelocuri, împodobită cu perle și cu pietre prețioase. Așa se face că, puțin câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se opriră În fața sălii principale a templului. Ușile stăteau larg deschise, iar Înăuntru era așternută cenușă. Transeptul și sanctuarul erau vraiște. Vasul pentru ars tămâie se spărsese. Ai fi zis că praporele fuseseră folosite Într-un scop dubios, draperia de brocart auriu, smulsă, zăcea aruncată În lături, iar pielea de pe tobă era ruptă. — Shobo! Yosaku! Începură să strige părinții, căutându-și copiii. Hiyoshi nu se zărea nicăieri; ceilalți băieți dispăruseră și ei, dintr-odată. Când părinții ajunseră Înapoi la poala colinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
toamnă ale Muntelui Inabayama se topeau cețoase sub o ploaie măruntă, dar, printre nori, răzbăteau câteva raze palide de soare. Toamna Înainta și ai fi putut privi muntele de dimineața până seara, fără să te plictisești. Versantul părea acoperit cu brocart de aur, fenomen datorită căruia Inabayama primise un al doilea nume: Muntele Florii de Aur. Se Înălța de lângă Râul Nagara, un fundal splendid pentru oraș și câmpii, iar Hiyoshi făcu ochii mari când văzu În vârf zidurile albe ale castelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sau opt obiecte: o pungă de iască, o ploscă, o cutie de medicamente, un evantai pliant legat cu șnur, un mic cal sculptat și câteva bijuterii. Sub fusta scurtă din piele de tigru și leopard, avea un veșmânt croit din brocart auriu lucios. Nobunaga se răsuci În șa și strigă: — Daisuke, ăsta-i locul? Aici e Tonda? Vorbise atât de tare, Încât Dosan Îl auzi clar din ascuzătoarea sa. Daisuke, care stătea de strajă, se apropie de stăpânul său. — Da, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
puțin cam mare, dar nu-i stătea rău, așa că o păstră pe el, În timp ce-și continua drumul. Bumbacul albastru era subțire și briza Îl unduia, din mers, iar pe guler era cusut un material cu aspect bogat, ca brocartul auriu. Se Întreba cine purtase haina și vopsise cu alb, pe spatele ei, blazonul cu paulownia. „Cât aș dori să i-o arăt mamei mele!“ Își spuse el, bucuros. Și tocmai acolo, În cartierul Înstărit al orașului, Îl cuprinse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pieptănat În stilul nobilimii, avea dinții Înnegriți elegant și purta mustață. În ultimii doi ani, se cam Îngrășase și, având din naștere trunchiul lung și picioarele scurte, acum arăta puțin cam diform. Însă sabia lui aurită și hainele bogate de brocart Îl Învăluiau Într-o aură de demnitate. În sfârșit, cineva reveni, iar Yoshimoto se opri din fredonat. — Tu ești, Iyo? — Nu, eu sunt Ujizane. Ujizane era fiul și moștenitorul lui Yoshimoto și arăta ca un om care nu cunoscuse vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mult decât oricine. Se obișnuise cu viața bună și, trecând de patruzeci de ani, se Îngrășase și arăta grotesc. Era limpede că acele manevre Îl puneau la grea Încercare. Peste trupul său corpolent, cu tors prelung, purta un kimono de brocart și o platoșă albă. Coiful, peste măsură de mare, avea un grumăjer din cinci plăci și era Încununat cu opt dragoni. În plus, purta sabia lungă numită Matsukurago, care se afla În familia Imagawa de generații În șir, o sabie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ceremonia simplă Începu. După ce mirele se așezase, Nene fu condusă Înăuntru de o bătrână și se așeză lângă el. Părul ei lung era legat larg, cu șnururi roșii și albe. Kimonoul de deasupra, din mătase pură, albă, cu romburi de brocart, Îi stătea Înfășurat pe talie ca o fustă. Pe dedesubt, purta o rochie din aceeași mătase albă, iar pe sub aceea, un strat de mătase roșie lucioasă care ieșea pe la manșete. Înafara talismanului de la gât, nu avea podoabe de aur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că Ito mințise ca să-l consoleze și că băiatului avea să i se taie capul În fața lui Nobunaga. Începură din nou să plângă, dar Shojumaru nu le dădu absolut nici o atenție și luă pe el kimonoul alb, o manta din brocart roșu cu blazon și o fustă de mătase chinezească. Îmbrăcat În aceste straie elegante și Încadrat de doi Însoțitori, fu condus În camera lui Hanbei. Bine dispus, Shojumaru nu luă În seamă fețele brăzdate de lacrimi ale ajutoarelor. — Păi, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
În grădina cu nisip alb, unde să-și prezinte urările. Turiștii de Anul Nou mergeau prin castel, privind prin toate camerele. Admirau ușile glisante ilustrate de Kano Eitoku, se uitau cu ochii mari la rogojinile tatami cu chenarele lor de brocart coreean și priveau, minunându-se, pereții lustruiți și poleiți. Gărzile mânau mulțimea prin poarta grajdului unde, În mod neașteptat, drumul era barat de Nobunaga și de câțiva slujitori. Nu uitați contribuția! O sută de mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de fier. Fiecare soldat ridica ochii la trecerea lui Mitsuhide, ostașii de toate gradele simțindu-se mândri de a lupta sub comanda unui atât de mare general. Mitsuhide purta o armură neagră cu fir verde deschis, pe sub o mantie de brocart alb cu argintiu. Sabia sa lungă și șaua erau lucrate cu nespusă măiestrie. În ziua aceea, părea mult mai tânăr ca de obicei, dar acest lucru nu i se Întâmpla numai lui Mitsuhide. Când un om Îmbrăca armura, Își pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
afară, În timp ce flăcările se târau de-a lungul acoperișurilor. Dintre oamenii dinăuntru, care Încă se mai țineau pe poziții, unii tușeau Înecați de fum, pe când alții erau acoperiți cu cenușă. Ușile și paravanele pliante fuseseră aruncate În hol, iar acum brocartul auriu și bucățile de lemn aprinse se Învăpăiau dens și rapid, arzând strălucitor ca un câmp În flăcări. Dar În micile cămăruțe și alcovuri era Întuneric, iar formele rămâneau nedeslușite. Pline de fum, coridoarele nici măcar nu se puteau distinge. Ranmaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Când ajunseră la intrarea În fortăreața principală, văzură un samurai cu straie ciudate, care stătea ghemuit Într-o poziție de supunere, lângă locul unde erau priponiți caii. Avea capul și un braț bandajate, iar mantia de peste armură Îi era din brocart auriu pe fond alb. — Cine-i ăsta? Omul Își ridică puțin capul legat. — Mi-e rușine să spun că sunt eu, Nagayoshi, stăpâne. — I-auzi, Nagayoshi? Am auzit că zăceai la pat. Ce-ți fac rănile? — M-am hotărât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acela al armatei care a Întors spatele. Nagayoshi, Încurajându-și acum, din șa, oamenii, arăta ca un om care-și anticipa propria moarte. Armura sa era croită din piele neagră, cusută cu fir albastru Închis, iar mantia-i era de brocart auriu pe fond alb. Avea coiful Împodobit cu coarne de cerb și Îl purta lăsat pe umeri. Capul Îi era Încă Înfășurat până la obraji În bandajele albe care-i acopereau rănile. Unitatea a Doua se odihnise la Oushigahara, dar, de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
spre el și se călcau În picioare sau, apropiindu-se, erau Împroșcate cu torente de sânge. Apoi, Însă, un glonț din ploaia torențială de focuri ale muschetelor, tras dintr-o armă care Îl țintea pe războinicul cu mantie albă de brocart, Îl nimeri drept Între ochi. Gluga albă din jurul capului lui Nagayoshi se Înroși cât ai clipi. Căzând Înapoi pe cal, mai zări, o ultimă oară, cerul Lunii a Patra și, În valea aceea, bravul tânăr de douăzeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
uneori „tăiat”, croit adică -, postavurile de Louvain (Luviu), Köln (Colonia) sau din Cehia (acel „postav ceh”) - mai exact din Silezia, încorporată atunci Boemiei (de unde se importau și haine gata făcute). De la Veneția negustorii lui Ștefan cel Mare cumpărau viguri de brocart de aur și mătase, „damaschinul” zis „ronato”, stofe grele (unele întrebuințate doar pentru confecționarea hainelor bărbătești) în care aurul strălucea, iar prin Ardeal, în carele bistrițenilor și ale brașovenilor, soseau postavurile de Trichten, Görlicz, Köln și Nürnberg, stofele fabricate la
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vadă și pe unele dintre „modelele” tabloului votiv de la Mănăstirea Trei Ierarhi, pe care îl descrie: „în spatele său [al Domnului Vasile Lupu] este soția sa, care e Cercheza Doamna [Ecaterina Cercheza sau circaziana - nota ed.], îmbrăcată cu o haină de brocart de aur și de samur, cu giuvaierurile ei de aur, și [purtând un] calpac de samur. în spatele ei sunt fiicele sale, una care în Polonia [Maria era fata făcută de Vasile Lupu cu prima soție, Tudosca Bucioc; ea fusese măritată
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
unei repictări mai târzii [în 1829 - nota mea, D.H.M.] avem aici de fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir de aur ori cu broderii complicate (cum apare Doamna Maria Voichița - cu caftane și ferezii de brocart și mătase, în haine divine tivite cu blană ce
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir de aur ori cu broderii complicate (cum apare Doamna Maria Voichița - cu caftane și ferezii de brocart și mătase, în haine divine tivite cu blană ce acopereau rochii cu ceaprazuri de fir și nasturi de aur - în tablourile votive de la Pătrăuți, din biserica Sfântul Nicolae din Dorohoi, la Sfântul Gheorghe din Hârlău ori Sf. Ilie de lângă Suceava
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]