255 matches
-
trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament. Ridică cu două degete fusta de sub care i se zăreau poalele albe. Descoperit în vânt, piciorul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi cu profil semit. Copila se opri. Dintr-o dată ager, broscoiul pleoscăi în apă. Ca să intre și ea în apă, fata coborî de pe terasament. Ridică cu două degete fusta de sub care i se zăreau poalele albe. Descoperit în vânt, piciorul negricios își plimba degetele în undă. A stat așa până soarele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aminte câți dintre copiii care se născuseră aveau vreo problemă. Melia Salakas avea o fetiță căreia Îi lipsea o bucată din centrul feței. Fratele ei, Iorgos, avusese opt ani toată viața. Era vreun bebeluș cu cămașă din păr? Vreun copil broscoi? Desdemona Își amintea poveștile pe care i le spunea mama ei despre copii ciudați născuți În sat. Apăreau o dată la câteva generații - bebeluși care erau bolnavi Într-un fel sau altul, Desdemona nu-și amintea exact. Mama ei nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
egoism 59 AVENTURA PLECĂRII feroce. Am luat prea în ușor tragedia celuilalt. Mi-e tare frică să nu mă reîncarnez într-o muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și de un egoism feroce. Am luat prea în ușor tragedia celuilalt. Mi-e tare frică să nu mă reîncarnez într-o muscă oribilă care să fie dată afară pe toate geamurile și până la urmă să fie înghițită de un broscoi. Gustul libertății Șederea noastră la Paris se apropia de sfârșit. Mai aveam două zile până la reîntoarcerea în țară. Învăluită în lumina albăstruie a înserării, Ioana ne privea pe mine și pe Adina, cuprinsă de melancolie. — Suntem încă aici, i-am
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
care am ținut-o eu la Căminul cultural pe tema contradicțiilor dintre știință și religie. Dacă te plictisești și dormi pe tine ca un bou la staul, ieși afară, vită-ncălțată, și cască acolo până ți se strâmbă fălcile alea de broscoi cu ochii beliți. Mă siliți, prin purtarea voastră, să folosesc un vocabular violent și care nu se potrivește nici cu firea, nici cu educația și nici cu statura mea intelectuală. Însă există momente În viață când trebuie să-i spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
răspundă. În tăcerea care urmă, Blondul avu timp să bage de seamă că soarele Își Îmblânzise puterea și că frunzele plopilor tremurau și foșneau ușor. Gropanul era tot nevolnic și tresărea, fricos, din toate ale sale, când vreun prăpădit de broscoi se arunca În apă de pe mal. Apoi unda se liniștea. „Sunteți prietenii mei și de-aia nu vă mint. Aș putea să mă laud, să mă dau mare, să vă Îmbrobodesc În fel și chip și vouă să vă curgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
broaștele râioase se strângeau și ele la lumină, leneșe și scârboase. Asta oamenii n-au mai Îndurat: să iasă dimineața din casă și, când să se bage În gumarii lăsați În fața ușii, să dea cu degetele de câte un ditamai broscoiul râios. Ca să nu se pună rău cu autoritățile, nu s-au dus la primărie să ceară desființarea becului din dreptul lor, s-au apucat să le spargă cu ce au nimerit. Când veneau electricienii să le Înlocuiască, se căinau prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ălora. Sta liniștit pe marginea Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu colorate. Croitorul, căruia i se cam uitase numele și i se spunea Cap de Șobolan, era primar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de apărare al Templului Honno. N-am dreptate, Soshitsu? — Ba da, stăpâne, un șanț trebuie măsurat pe potriva unui șanț. — Și la fel se întâmplă și în cazul culturii de peste mări și țări. Pe măsură ce îmbătrânesc, până și eu am devenit un broscoi într-un puț, replică Soshitsu. — Ba eu te-aș compara mai degrabă cu o balenă. — Da, fu Soshitsu de acord, dar o balenă cu vederi înguste. — Ia, adu niște apă, îi ordonă Nobunaga pajului care dormita în spatele lui. Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu maximă precauție. Nu e Jeny, ăsta nu e stilul ei. Nu, bineînțeles, nu e Jeny. E perechea, simetricul masculin, pacientul mototol. Un pensionar palid, timid. Livrea prăfuită, valet blând, miop, ochi de broscoi casnic. — A, dumneavoastră, da da, poftiți. Domn’ doctor n-a venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-ar fi primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia sfera lucea stins. O vreme, ticăloasa de Chestie Îmi năpăstuise zilele, stând chircită În mijlocul podelei ca un broscoi țâfnos aflat Într-o pasă foarte proastă; știa că nu e terminată și asta nu-i plăcea deloc. Problema era, Însă, că eu nu știam de ce anume avea nevoie. În cele din urmă, o remarcă făcută Întâmplător a fost cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
numai asemenea specimene. — Nu e vina ta, mă consolează Daisy indignată. Doi bărbați la rând care se tem de responsabilități - e ca și cum ai zice „doi bărbați la rând cărora le place fotbalul“! Știi cum se spune: „trebuie să pupi mulți broscoi până să găsești un prinț“. În orice caz, ești cu mult mai versată decât mine. Ar trebui să fii mândră. Cel puțin ai tăi ies cu tine în oraș. Ai mei doar mă tăvălesc și pleacă. Nu îmi ascund un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Inspectorul i se bagă-n față și-și sfâșie tricoul. Ia poziția crabul, să i se vadă trapezul și pectoralii. Sub încordare, chipul i se face vânăt, venele i se umflă pe gât și umeri. Scapă un pârț. - Ptiu, că broscoi mai ești! rage Baronu’ și, râgâind, îi ordonă unui așchilopat să-l ajute cu maieul. Pe talia uriașă are înfășurată o bandă lată de pungi negre - să slăbească. Se crăcănează cât poate, pune brațele-n șolduri, ia poziția amfora - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nevoia să completez cu amintirea berii negre băute În Cehoslovacia. În timpul ăsta, undeva În față, veteranul musculos de azi-dimineață Începe să povestească despre tragerile la care a participat În Rusia astă primăvară. E aproape pătrat din cauza mușchilor, arată ca un broscoi umflat cu steroizi și are o strungăreață de parcă acum i s- ar schimba dinții. Ochii asimetrici lasă senzația unui eșec genetic - produsul unei iubiri amorale și ilegale, ceva Între rude. Rămînem și noi cu gura căscată la prostiile pe care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
versiunea necinematografică - fără detalii de atmosferă sau care trădează starea psihologică, fără culoare, doar faptele; cum aș putea să le spun că coloana sonoră a fost asigurată de cîntecelul de copii pe care Îl cînta Gărăgău cînd jucam ping-pong: Un broscoi la patinaj/ A căzut la un viraj/ Și-a rupt mîna și-un picior/ Și-a rămas de-un dinte chior? Cum aș putea? Dar, chiar și așa, povestea mea e comică. Comandantul Începe să rîdă. RÎde și locotenentul, Însă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lărgește, iar buruienile au dispărut. Li s-a părut chiar că un drumeag pornește spre dreapta. Toaibă a întins mâinile în lături, pentru a-i opri pe cei doi. Fraților, cred că e timpul să dăm semnalul. Ia să auzim broscoiul! Trestie a început să orăcăie... Oprește-te! Ori mi se pare mie ori de undeva din fața noastră se aude zgomot de motor de camion - l-a făcut atent Urecheatu. Nu-i de mirare, fiindcă nu departe de aici trebuie să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
depărtare de casa părintească. Panu era așezat între trei dealuri străjuite la nord de pădurea lui Panu Calimach, stăpânul de robi de altă oară. La cel mai ridicat nivel am cunoscut notabilitățile: Mitică gardistul, Alecu Petrișor odagiul școlii și Ion Broscoi proprietar, cârciumar și negustor fără concurență. Toamna a trecut frumos, cu multe mese înlocuite cu praznice și hramuri și iată iarna, deloc convinsă că domnul învățător suplinitor și director totodată are dreptul să se bucure de căldură în sala de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spus că acceptarea invitației l-a onorat. L-a făcut să se simtă la înălțimea bunelor maniere ale neamului pe care îl reprezintă el, un produs uman în ușoară alunecare.” Apropos, îmi mai zice, dacă mă vezi la crâșmă la Broscoi că beau cu țiganii și dacă am și lăutarii alături să te ferești că atunci sunt nebun. Mda. Cum stai cu lemnele? Sigur că prost!” A scris pe o foaie de bloc-notes cu litere mici, nervoase: ”Vasile, cauți 2-3 tânjale
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mâinile piciorul. La îndemnul lui Clark, "directorul" ridică mâinile în sus, fără prea multă bucurie. Clark îi înhăță repede arma, o ridică și pe cea căzută pe podea, retrăgându-se cu spatele către ușă. Apoi le explică pe scurt planul. Broscoiul avea să-l însoțească în calitate de ostatic. Avea să se îndrepte către cea mai apropiată bază a unei linii aeriene și să zboare până în Orașul mare Cimmerium, unde avea să prindă o navă cu zboruri regulate spre Terra. - Și dacă cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
e legat de neo-ocultismul teutonic.“ Belbo părea să fi uitat incidentul cu Lorenza, iar eu Îl secondam, apăsând pe accelerator În vederea reconstituirii: „În fond, putem considera În această lumină Însăși puterea lui Hitler de a atrage mulțimile. Fizic era un broscoi, avea vocea pițigăiată, cum făcea de Înnebunea lumea? Trebuie să fi posedat facultăți mediumnice. Probabil, instruit de vreun druid de prin părțile lui, știa să se pună În contact cu curenții subterani. Era și el un știft, un menhir biologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cât mai demn posibil. Cu greu, reprimându-și un icnet de durere, Emma ieși din cadă. — Nu contează, nu-i nimic, Îi spuse. — De ce stai În baie? Întrebă bănuitor Kevin, t-te s-simți rău? Mori? — Da’ ce spui acolo, broscoiule! râse Emma neînțelegându-l. Aruncă pantalonii uzi În coșul plin de rufe murdare. Mâine trebuia neapărat să-și facă timp pentru mașina de spălat. — J-jură că nu mo-mori, insistă Kevin. — Nu mor, Îl liniști ea, grăbită. Kevin nu părea mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma suflând ușor pe gâtul lui. — D-dacă Îmi f-faci c-cartofei, ș-ș-șapte, răspunse Kevin. — Și mâine? — D-dacă nu ieși, n-n-nouă ș-ș-și jumătate. — Și poimâine? Dacă-mi cu-cumperi melcișori, zece cu fe-felicitări. — Te transformi Într-un rechin financiar, broscoiule. Ce e ăla rechin financiar? Cineva care nu-mi place. — Mama, n-nu mai vreau c-cartofei. — Mai bine, așa nu-i mănânc nici eu, râse Emma. Da’ nu iei pilulele pentru slăbit ale mătușii Debora? se amestecă Valentina. — Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
șeful și-și șterse nasul cu zgomot. Încet-Încet Își regăsi demnitatea. Se redresă. Își Îndreptă spatele, Își șterse ochii și-și strânse părul la spate, În coc. Se ridică În picioare și-și dădu seama că era mai Înaltă decât broscoiul acela, un pitic insignifiant de un metru șaizeci. Puse șervețelul ud pe birou și-i trecu pe dinainte ignorându-l, ca și cum ar fi fost o mobilă, legănându-se pe cizmele lungi, cu mersul ei vaporos și indiferent, care-i amețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Întreabă dacă el era, Într-adevăr, pinguinul acela. — Parc-ai fi Micul Prinț, Îi spuse Maja, plăcut impresionată de metamorfoza lui. — O, da, aprobă și Camilla. Kevin surâse. Ar fi vrut ca mama să-l vadă cum se transformase din broscoi În Micul Prinț, dar mama nu era aici. Și nu avea să vie nici la petrecere. Toată eleganța lui Îi părea acum inutilă. Maja luă copiii de mână. Kevin legăna sacoșa de la Paradisul Copiilor În care Își Îngrămădise haina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]