476 matches
-
asemenea moft. Aici este cu adevărat nevoie de mine, nu printre mâncăruri și băuturi scumpe, pentru dansuri și fandoseli. Aici, când vin soldații sau ce-a mai rămas din ei, pe tărgi, operați pe viu, cusuți cum se poate, printre bubuituri și în condițiile unor amărâte de corturi, nu ale unui spital adevărat, iar seara zac fără speranță și în durere, neștiind dacă vor apuca ziua de mâine, aici tangoul vindecă răni și înlocuiește morfina, atunci când ea lipsește, purtând sufletele și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce Dumnezeu o fi? Nu puteam să-mi imaginez ce se poate întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și la un moment dat văd că vine cu o scară de-asta de pompieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
a trecut de Videle într-o goană nebună. Era înfricoșător să fugi din calea morții... De peste Nistru și Prut veneau rușii, iar din văzduh, veneau anglo-americanii în valuri ca niște păsări de pradă, aducând cu ei groaza și moartea... Curând, bubuiturile încetară, uruitul bombardierelor slăbi din ce în ce, îndepărtânduse spre Apus... ducând cu ele, mai departe groaza și moartea, lăsând în urechi, doar vuietul... un vuiet care-ți răscolea ființa... Era înfricoșător... era sinistru... O tăcere deasă se așternu în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Au preocupări ciudate: câte unul priponește un podeț cu furca; altul caută în răchiți găinile cu cocoș care trâmbițează despărțirea apelor de pământ. Oameni aspri și dârji, între ei s-au numărat adesea haiduci și hoți. Nopțile, munții răsună de bubuituri: sunt vânătorii de fiare și uneori de oameni. Pământul e sărac încât, de multe ori, nu dă nici lutul care să fie pus pe pereți. Pe dinafară casele rămân din lemn doar cu un pătrat văruit în jurul ferestrelor. Ars în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trebuie să participe orice suflare, orice ființă. Jazz ul îi amintea de negrii de pe plantațiile de cafea și cacao din Coasta de Fildeș ce-și coordonau mișcările brațelor în acompaniamentul loviturilor sacadate de tobe. Parcă le auzea izbite cu putere bubuituri răsunătoare de cei ce jucau astfel rolul de dirijori. Cei "dirijați" lucrau așa până la epuizare. Văzu un restaurant mic, cochet; intră și se așeză la o masă liberă. Se gândi că o cafea fierbinte l-ar încălzi și înviora puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dar gândul ăsta nu mă liniștea, unchiul ar fi putut izbi cu pumnii lui uriași, dezlănțuiți pereții casei. Casa era veche, dărăpănată ce-ar fi spus proprietarul? Ne dădea afară. Ultima lovitură mi s-a părut cea mai puternică sau bubuiturile mă năuciseră de tot. Unchiul se prăbuși ca un sac greu pe podea. Liniștea devenise de nesuportat. Mătușa reveni cu teamă lângă el, îl privi câteva clipe, apoi spuse: Așa se întâmplă întotdeauna, lovește în dulapul ăsta sau izbește cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
am mai fi avut mult până să adormim acolo-n cur pe saltele, cu sticlele și farfuriile pline cu scrum și chiștoace dinainte. Fusese ceva care ne făcuse să ciulim urechile. Un vuiet Înfundat și pe urmă am auzit două bubuituri distincte, și numaidecât s-au pornit Împușcături răzlețe alternând cu rafale de mitralieră. Altminteri, zvonul războiului de afară abia de ne-a făcut să tresărim. Știam bine că războiul e-n toi, și nu de azi, de ieri. Doar În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de-acum lungit pe jos; eu Îl țineam de picioare și Andrei de cap, iar Pepino Îi Încălecase pe spinare. - Stai aicea, Hansi, e pericol mare! - Omoarămmmâââ... omoarăm... omoară! În noaptea aia am mai auzit În câteva rânduri Împușcături și bubuituri ca de bombe ori salve de tun, dar la vreun ceas până să se lumineze au Încetat de tot. Dis-de-dimineață am coborât ca s-o luăm spre centrul orașului. După ce am ieșit din scară ne-a ajuns din urmă Tomică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
altfel pe care-l cunoșteam. Îl și vedeam felicitându-se pentru inspirația de a nu fi mers cu mine să facă tuburi de puț, oricât de mult i-ar fi plăcut și și-ar fi dorit. * Rafalele de Împușcături și bubuiturile s-au Întețit În noaptea aia și se auzeau din ce În ce mai aproape și am văzut pentru prima dată pe cer lumini de trasoare. Ca să ajungem cu bine a trebuit s-o luăm vreo doi kilometri În susul Begăi și să ocolim pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să treacă poporul, iar În urma noastră tancuri și taburi, un șir interminabil Întâmpinat și petrecut cu huiduieli și Înjurături, cu bucăți de pământ din ringole și pietre smulse din caldarâm, care le fac să-și mărească viteza. Tremură pământul de bubuiturile ce se aud tot mai aproape prin fumul și duduitul infernal al bestiilor astea mătăhăloase tăind un culoar nesfârșit prin popor. Zboară pământ și pietre din toate părțile și busturi În combinezoane negre se ivesc pentru câteva secunde ca să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
văzut cum se bucurau de tare, până la lacrimi că se întorceau acasă. Ei plecau spre satele lor, se întorceau din nou la casele părăsite, dar care au găsit totul distrus și cei dragi duși departe tocmai în Siberia De la prima bubuitura de tun și până în primăvara lui 1945, multi dintre noi au tremurat, cu cei bătrâni alături, ori de câte ori postașul îngândurat, ne bătea la poarta sau la ușă, căci el era cel ce aducea acel petec de hârtie pe care scria scurt
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
a ținut vreo 15 sau 20 minute, apoi monitoarele s-au retras pe brațul Măcinului.74 Rușii hotărâră însă să se descotorosească de aceste monitoare care erau supărătoare. Într-o noapte fără lună, cam pe la 1 după miezul nopții, câteva bubuituri mă deșteptă. Și fiindcă locuiam aproape de malul Dunării, am ieșit repede: însă liniștea se restabilise. anul 1877 355 rugându-l pe domnitor să primească medalia „pentru Virtutea militară“ acordată „în amintirea“ zilei de 15 mai „când Măria-sa s-a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lucruri excepționale... — Ochiul format, mă îngână Luke, nevenindu-i să-și creadă. Mi se taie respirația și țip în clipa în care el aruncă shakerul de cocktail în aer, și strâng din ochi, așteptând ca acesta să aterizeze cu o bubuitură pe parchet - când Luke îl prinde fără efort. Danny și cu mine ne uităm ca la circ cum îl aruncă iar, îl răsucește în aer și îl plimbă de-a lungul brațului. Nu-mi vine să cred. Stau în aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
este de mirare, de aceea, că momentele terifiante ale "îmbrățișării", semănînd cu un rapt, se curmă într-o veritabilă contopire extatică: "Dezmierdarea razelor tremurătoare începea să i se pară dulce ca o sărutare de fecioară îndrăgostită, amețindu-l, încît nici bubuiturile nu le mai auzea. În neștire, ca un copil lacom, întinse amîndouă mîinile spre lumină, murmurînd cu glasul uscat: Lumina!...Lumina!..." (s. n.) E de ajuns să comparăm semnele trăirii cu atributele extazei din copilărie, cînd Apostol a fost învăluit de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
gravă, cum este În vreme de război, larma de afară anunță o iminentă confruntare, reluînd modelul. Pe rînd temută (de popa Iancu) și acceptată (de Stavrache, om de han, obișnuit cu zarva), ceata gălăgioasă are momentul ei de mister:" Dar bubuiturile se-ndesesc sunt oameni mulți afară. D. Stavrache, fără să mai asculte de stăruințele popii, care tremură ca varga, îl împinge cît colo și trece în prăvălie. Trăgînd bine cu urechea, hangiul înțelege că are de a face cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
construiesc disproporționat semnificația petrecerii de Lăsata secului. O așteptare nervoasă, atingînd paroxismul percepției, întreține tot delirul gradat al lui Leiba Zibal, din nuvela O făclie de Paște, tematizat în text: "Zgomote nehotărîte vin din depărtare... Parcă sunt tropote de cai, bubuituri de mai înfundate, convorbiri misterioase și agitate. O încordare înaltă a atenției ascute simțirea auzului în singurătatea nopții; cînd ochiul e dezarmat și neputincios, auzul pare că luptă să și vază." Infirmitate pasageră, lipsa văzului slăbește puterea înțelegerii. Victima este
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pe toate. Apoi îmi dau seama, îmi fac cruce cu limba în gură și rostesc în gînd: Iartă-mă, Doamne! Să nu oprești ploaia, mai bine trăsnește-mă pe mine, păcătosul decît să... N-am apucat să termin, că o bubuitură năprasnică a trosnit la cîțiva metri de noi. Eu eram convins că mă caută pe mine și mă bag mai pe la mijlocul mulțimii, să nu se îndure Domnul ca, o dată cu mine, păcătosul, să mai ia și alți nevinovați. În mijloc era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
al dracului de polițist! De ce i-ai dat drumul, mă? Nu puteai să cheltui un glonte, să-l rătăcești? Te uiți la ceas și oftezi. Este ora unu. Maneaua îți intră în oase, care, din cauza nervilor, te dor. Geamurile zăngănesc, bubuiturile tobelor rezonează cu cușca toracică. Mii de persoane suferă ca și tine și ascultă manelele 'mnezeii mamii lor de manele! Cînd ora șase vine, se așterne liniștea. Jigodia îmbogățită este doborîtă de răgete, zbierete, băutură, cărne turi și cafele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mare, plecase să se vadă cu niște prietene. Priveam cerul senin, albastru cum nu cred să mai fi văzut în alte locuri. Uneori, pisicile gospodăriei tresăreau violent când avioanele, care brăzdau cerul cu dâre albe și subțiri, depășeau zidul sonic. Bubuitura le făcea să sară în sus, liniștindu-și fuga prin ascunzișuri. Eu priveam bicicleta sprijinită de peretele casei. Îmi făcea cu ochiul, așa pot descrie ce simțeam atunci. Hotărât, așa deodată o încălecai, și dus am fost! Plecam într-o
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de-a ciocni un pahar, de-a aprinde artificii... La 12 noaptea am ieșit pe terasă, singură, cu o țigară, am privit artificiile altora și am ascultat râsetele lumii, veselia și țipetele de bucurie. Cerul era înflorit în toate culorile. Bubuiturile nu conteneau; Ana (bătrânica) ar fi vrut să vadă și ea. — Așteaptă, că-ți povestesc artificiile! i-am zis. Acum sunt verzi și sub balcon a trecut un grup de băieți! Acum s-au aprins spre Montegrillo, roșii-roșii! Da’ nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de firul unui pârâu, printre cioatele stejarilor retezați, au ridicat corturi, printre care unul mai răsărit cu stema bourului pe el; alături, un tun, un chervan, scuturi, un steag cu chipul Sfântului Gheorghe ucigând balaurul. De undeva, răzbesc strigăte, buciume, bubuituri, ropote. E tabăra oștirii în codrii Berheciului. Tatarii!! Aiasta ne mai lipsea! vociferează Stanciu, ce se apropie însoțit de câțiva boieri, înzăuați, cu săbii, cu scuturi, întorși dintr-o "Bătălie voinicească"... Vestea a căzut ca un trăsnet. Mare năpastă! gâfâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se va rostogoli capul ultimului lor urmaș, suspină Bodo. Nu la malul mării, ci aici, În piața orașului nostru, vor muri toți vrăjmașii noștri. Vom da legi blânde pentru prieteni și aspre, neînchipuit de aspre, pentru vrăjmași, ripostă Conrad. O bubuitură năprasnică Îi Întrerupse cuvintele. Mirați, cei patru bărbați din Încăpere priviră afară. Din bun senin, cerul se acoperise cu nori negri, sfâșiați doar de fulgere. Hildebrand Își făcu cutremurat semnul crucii, iar Bertold zâmbi cu amărăciune: — Vezi, frate, cerul Îți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
explică un invalid de război; − Da, cum au făcut și rușii: din capcană în capcană până ce au ajuns aici și noi spunem că-s tunete de ploaie, intervine moș Toloacă; îngrijorați de soarta ce-i așteptau, oamenii ascultau în tăcere bubuiturile slabe ce se auzeau în depărtare iar moș Lisandru rupse tăcerea : − știți ce-am auzit eu, măi oameni buni? Cică rușii au rupt frontul la Iași și în câteva zile s-ar putea să-i avem musafiri nepoftiți; − Vai de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și trăgând la mașină iar Maricica broda niște floricele albastre pe piepții rochiei, frumos și cu atenție cusute. Maria, mama lor strânsese vasele și le spalase iar acum se gândea să pregătească masa de seară când deodată, se auzi o bubuitură puternică și un fum negru umplu ograda, de nu se mai vedea nimic, nici afară nici în casă. − Ce-o fi fost asta oare? întrebă ea în direcția unde lucrau croitorie cele două fete, care nu se vedeau de fum
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Dumitru care se văita și el de durere. îl găsi lângă un butuc mare care îl ascundea privirilor, rănit la amândouă picioarele. Lumea din sat s-a adunat ca să afle ce s-a întâmplat și de ce s-a auzit acea bubuitură și cei mai cu judecată au căutat mijloace pentru a-i duce la spital pe cei răniți. Spitalul provizoriu de la Pungești nu era prea bine dotat, așa că după ce i-au bandajat mai bine pe cei răniți iau îndrumat să-i
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]