391 matches
-
și Keith îi făcu sobru un semn din cap. Încă așa ceva nu mi s-a mai întâmplat, spuse Terry mai mult pentru sine. — Corect, spuse Keith. Corect. Bem șampanie. Mai cerem o sticlă. Una câte una, fetele ajung fie în budă, fie la toaletă, după care sunt reorientate spre masa unde au apărut noi clienți. Mitzi, asistenta lui Keith. Micuța Bella, telefonista. Și răpitoarea Trudy, o vampă bună la toate, și strategul de la relații publice. (La C. L. & S. predominantă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
care simt nevoia de căsătorie. — Și cu ce te ocupi, Martin? — Sunt scriitor, Moby. — Dar asta e într-adevăr interesant, spuse ea serioasă. Ești scriitor? Ce scrii? — A, beletristică. Ceva de genul ăsta. — Literatură de larg consum de citit pe budă? mi s-a părut mie că aud. — Poftim? — Adică sunt romane populare și nuvele sau thriller-uri sau SF sau ceva în genul ăsta? — Ce înseamnă popular? Îmi zâmbi, părând că mă cântărește din ochi. — Bună întrebare... îmi spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
unghiile și am văzut cât de mâncate și roase erau: Durerea umană ajunsese până în vârful degetelor, doar eu nu eram în stare să văd acest lucru. — Martina, am spus eu. Scumpo. Eu... — Hai că începe. — Trebuie să mă duc la budă. — Nu mai e timp. Du-te. Repede. — Unde? — Acolo. — Acolo nu am voie. E pentru ologi. — Hai, du-te. Intră odată. Am țâșnit afară după două minute și am alergat spre locurile noastre. — Ți-e bine acum? mă întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
are nici un rost să neg - m-am simțit dureros de fericit. În timpul ultimelor șase rechemări la rampă, i-am spus Martinei ce problemă aveam și, într-un moment de veselă intimitate, m-a ajutat să-mi desfac brâul în prima budă care mi-a ieșit în cale. Pipiul era slab colorat și ireproșabil, nu de un roșu intens sau de un negru arterial, așa cum mă temusem. După care ne-am continuat drumul pe stradă și am intrat să bem ceva într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-mi aparținea, mult prea drept și corect, ceea ce dovedește cât de sus eram. Mi-am amintit de clubul Berkeley, unde întotdeauna mă așteptam să se întâmple ceva groaznic. Și unde ceva groaznic s-a întâmplat. Fielding m-a dus la budă să mă liniștesc. După care s-a întors de la cabină ținându-și sula-n mână. A spus: „Ești beat de-a binelea, nu-i așa, Slick?“ - și mi-a tras un jet de pișat de-a curmezișul pantalonilor mei... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de curând potente, cu măruntaie de iepure, pentru fertilitate, înălțând imnuri zeului Axona în tot acest timp. Zeul Axona avea doar două legi: îi plăcea ca oamenii din trib să-i înalțe imnuri cât mai des posibil, pe câmp, pe budă ori în timp ce făceau dragoste - dacă se puteau concentra la asta -, și îi sfătuia pe indienii axona să fie o nație aparte, care să nu aibă nimic de-a face cu lumea cea rea. N-am avut niciodată prea mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu văd de ce m-aș dezice de el. Nu cred că există subiecte, teme, „rușinoase“ când vrei să vorbești despre ai tăi. Îmi dau seama că, la început de mileniu trei, este o zădărnicie totală să glosezi despre privatele românești (budă, W.C., toaletă etc.). Penibilul nu vine neapărat din delicatețea subiectului - în fond, este o problemă de morală practică, de civilizație și de o anume educație - cât, mai ales, din păcătoasa noastră mentalitate că „merge și așa“. Ne facem că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Când cineva spuse: „Închipuiți-vă că orașul nostru ar fi invadat de picioare de lemn false, care ar ieși seara de la Mitropolie și s-ar risipi, șchiopătând, pe străzi”, medicul se ridică de la masă și plecă, dezmorțindu-și Încheieturile, până la budă, unde stătu Îndelung, privindu-se-n oglindă. Chipul său oval, cu cearcăne mari și trăsături moi, exprima indiferență. „Oare de ce Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea cu palmele obrajii. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
NEAMȚULUI, HOTIN și SOROCA S-a adus apoi țărână de la aceste patru cetăți și puncte de glorie ale românilor și s-a vărsat pe fața albă a mesei, deasupra țărânei celeilalte. După ce s-a citit și aici scrisoarea din partea legionarului Budei care a adus țărâna cu propria mână. ȚĂRÂNA de pe locul unde Horia a fost tras pe roată. S-a desfăcut apoi pachetul cu țărână de la Alba Iulia de către domnul învățător Iordache Popa, cu următoarele rânduri: „Acest pământ este udat cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mai bună variantă. Dar unde? Care? Și de ce nici unul nu era deschis? Am mers și-am tot mers. Teama și nevoia de droguri creșteau în mine. Mi-am adus aminte cum mă simțisem odată, când trebuia neapărat să merg la budă și nu era deschis nicăieri. Cum alergasem pe străzi căutând un bar sau o cafenea unde să mă lase să merg la baie. Cum disperarea creștea pe măsură ce clădirile îmi închideau ușile în nas și-și întorceau fețele de la mine. Nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Jemima ! spune Lissy alarmată. Poți să respiri ? — Oarecum, spune aceasta Într-un final. O să fie bine. Foarte Încet, cu corpul total rigid, Își târșâie picioarele până la geanta Louis Vuitton, aflată pe un scaun. — Și ce faci dacă ai nevoie la budă ? zic, fixând-o. — Sau dacă te invită la el acasă ? spune Lissy cu un chicot. — E doar a doua noastră Întâlnire ! Nu mă duc la el acasă ! spune Jemina șocată. Nu așa obții - se chinuie să-și regăsească suflul - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
milioane. Ne Înțelegeam extraordinar. Unde-am greșit ? — Mă duc să mă aranjez puțin, spun, În momentul În care ni se iau farfuriile cu felul principal, iar Jack se mulțumește să dea din cap. Toaleta femeilor e mai degrabă palat decât budă: oglinzi cu rame aurite, scaune de pluș și o femeie În uniformă, care Îți Întinde prosopul. O clipă mă rușinez un pic la gândul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
la noi, deschide gura, o Închide iar, apoi dispare Într-unul dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborând vocea. — Da, spun, ridicând din umeri. Mă rog... Da. Mă simt atât de bine, că prefer să mă ascund la budă decât să dau ochii cu colegii mei. — Ai vorbit cu Jack ? se aventurează ea. — Nu. Mi-a trimis niște flori idioate. Cum ar fi, hai să ne-mpăcăm, gata. Nici măcar nu cred că le-a comandat el, ci l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să nu mai plece acasă. Cum scriam în bucătăria lui Ilie, după ce toată casa adormise, îmbrăcat sumar numai în chiloți, nici nu i-am auzit pașii în picioarele goale, m-am trezit numai mușcat de umăr. Zina ieșise probabil la budă ori după un pahar de apă, și văzuse lumină la bucătărie. Peste umărul meu ar fi greu să descifreze ce scriu, răzbunându-mă pe pixul pe care a trebuit să mi-l cumpăr din Constanța, ar fi greu, zic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu mâna lui Judd și Kent, până când nu se mai văd. Cred că totul a decurs destul de bine, de fapt. Poate cu excepția momentului când le‑am povestit despre Rory și câinele‑ghid. Și când m‑am împiedicat în drum spre budă. Dar, nu‑i așa, asta se putea întâmpla oricui. Aștept până facem o sută‑două de metri, doar ca să fiu sigură, și mă aplec din nou spre șofer. — Scuzați‑mă, îi spun, m‑am răzgândit. Putem merge în SoHo? Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
unde nimănui nu‑i pasă de nimic. Mă duc la biroul lui Mel, dar și ea a plecat, ca toți ceilalți. Mel, care de obicei stă cel puțin până la șapte, apoi bea un pahar de vin și se schimbă la budă pentru cine știe ce planuri are în oraș. Cotrobăi în spatele scaunului ei până găsesc pachetul adresat mie și îi scriu un mesaj pe un post‑it. După care mă ridic, ținând pachetul greu la piept și‑mi spun că gata, pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stau eu cu ea în cazul în care vrei să faci o pauză, a spus ea uitându-se la Nick. Acesta a clătinat din cap. —Mulțumesc, dar nu mă mișc de-aici. Mi-e frică să mă duc și la budă ca nu cumva să se trezească în timpul ăla, a explicat el zâmbind cu tristețe. Vreau ca primul chip pe care-l vede când își revine să fie al meu... dacă o să-și revină. —Bine. Eu o să vin oricum ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Și pe ăla l-ai văzut? — Dacă „ăla“ se referă la copil, da, l-am văzut. Am trecut pe-acolo ieri, în drum spre casă. Julia a pufnit sarcastică. Într-o zi treci pe-acolo să-i repari vasul de la budă, iar în alta treci pe-acolo ca să-ți vezi fiul abia născut. Ultimele cuvinte i s-au oprit parcă în gât, iar femeia a simțit că ochii i se umplu cu lacrimi. —Ăsta e fiul pe care ți l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Într-o Încâlceală de bucle, ieșind În afară În cele mai ciudate feluri. Odată Încheiată această activitate, m-am hotărât ca tot omul că, dacă tot sunt aici, să merg și eu la toaletă. Doar când m-am așezat pe budă m-a trăznit că femeia de alături nu scosese nici un sunet de mai bine de cinci minute, ceea ce, la o gândire mai profundă, mi s-a părut oarecum straniu. Desigur, se Întâmpla deseori ca oamenii să se controleze atunci când știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ghetele de munte Don Martens. În punctul ăsta, ajunsesem deja să arăt ca mascota de la Michelin și abia de-am reușit să cobor scara spre „parterul“ garsonierei. Am luat asta drept un semn bun. După-aia am avut nevoie la budă și a trebuit să trag iarăși toate fermoare și să desfac capsele. Când am ajuns În piața Camden, se făcuse 11 jumătate. Am parcat dubița pe o stradă lăturalnică, unde știam că nu va fi atacată de bandele prădalnice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
farfuriile Într-un vraf, erau practic rotunde, cu degețele scurte, ca niște steluțe de mare. — Pot să te ajut și eu să strângi? am Întrebat-o. — Nu, o să pun totul În mașina de spălat vase. — Atunci, eu mă duc până la budă. — Bine, spuse Janey, subliniind asta În mod surprinzător. Sunt În formă În clipa de față. O să vezi despre ce vorbesc. De Îndată ce m-am așezat pe toaletă, am auzit foșnit de pene și zgomot de piciorușe, căci porumbeii manevrau deja, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
toți cei din vagon. Nu erau prea mulți pasageri. Apoi se uită din nou la sergent. Tata Își scosese altă carte din buzunar și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și citea. — Dom’ sergent, spuse micuțul. Sergentul Își deschise ochii și-l privi. — Tre’ să merg la budă. — Nu acum, spuse sergentul și-și Închise ochii la loc. — Auzi, dom’ sergent, tu n-ai avut niciodată nevoie să mergi la budă? — Nu acum. Nu voia să iasă din starea aia de somnolență. Respira greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
greu, Însă cînd Își deschidea ochii nu-l mai auzeai. Micuțul ne privi, dar nu păru să ne recunoască. — Dom’ sergent, mai strigă o dată. Sergentul nu răspunse. Micuțul Își trecu limba peste buze. — Auzi, dom’ sergent, tre’ să merg la budă. — Bine, spuse sergentul. Se ridică, urmat de micuț, și merseră Împreună În josul culoarului. M-am uitat la tata: — Du-te, Îmi spuse, dacă vrei. M-am luat după ei. Stăteau În ușa toaletei. — Vreau să intru singur, spuse prizonierul. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă-n budă? Când am blestemat-o, am hulit-o și când m-am îndoit de Doamne-Doamne, ca un prost...? Atunci, probabil? Phiii...! Ce-am dat-o-n bară! Mi s-a răcit curul! gândește Adrianus, încolțit de patru perechi de ochi scormonitori
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]