1,882 matches
-
raportau cifră în curs. Am rezolvat problema, convingând șefii de export că dacă au raportat o cifră, ăia să fie cifră zilei. Am rezolvat problema în 7 zile, am fost felicitați și că răsplată am primit acces la cantină și bufetul lor și am ajutat pe doamna inginer să își facă licență la „Ștefan Gheorghiu”, zis „Fane patriotul”, unde avea ca îndrumător un coleg de-al meu, cu care stătusem în aceeași cameră de cămin. Era în același birou cu Virgil
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
fost înghesuit într-o mașină.Lipsea mireasa.Nedumerit,a întrebat:”Nu luăm și mireasa?...S-a schimbat tradiția?...”.” Am luat o,amice!”,l-au asigurat rapitorii.” O fi în poză sau în portbagaj?!”,se gândi Codin.Au ajuns la un bufet de cartier. Surpriză!La o masă stătea mireasa.Framântările continuau în cascadă.” Răpită?...De bună voie?...Geamănă?...O sosie?...”. Băieții l au împins lângă mireasă. Au început distracția și jocul.Pe la ora 1.00,a remarcat retoric:” Ce ne pasă
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
distracția și jocul.Pe la ora 1.00,a remarcat retoric:” Ce ne pasă de mireasă?...”. După încă un ceas,unul din răpitori l-a contactat pe mire.O negociere scurtă.” Gata băieți! Avem o navetă de șampanie”. Au plecat de la bufet,dar tot fără mireasă. Pe malul lacului se dansau manele. Mireasa și-a făcut intrarea triumfală în rochia cu trenă din holul toaletei. Nașul a comentat evenimentul la microfon... Mai târziu,Codin a luat parte la un botez.Pe când admira
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
mai repeta experiența. Să-mi dai un autograf atunci când termini cartea. Dar să scrii cu stiloul, nu cu pixul, impresionează-mă, îți iei unul de aur, ca să te fandosești la lansare, fără lansare nici nu te bag în seamă. Cu bufet, cu presă, cu tot dichisul. Și cu fomiști, fără ei nu se poate. Și femei pe care nu le mai regulează bărbații lor și cad repede în plasă. Să scrii așa: Pentru cel mai bun prieten al meu, omul care
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
-o mai fi, două paturi, tot cu placă de lemn și sertar dedesubt, câte o noptieră, o măsuță cu câteva sertare și tot un dulap de haine, cu câteva rafturi și o bară pentru haine. În camera de jos, un bufet cu rafturi pentru pahare, veselă , o masă mare, rotundă sau dreptunghiulară, extensibilă și scaune. Cam asta ar fi, în mare. A, am uitat! Sus, la mansardă, aș vrea să-mi încropesc un fel de birou-bibliotecă. Mi-ar trebui o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întâlnea câte un producător veritabil cu care sporovăia de una, de alta. Și avea ce vorbi, acum că într-un fel era și el "producător". Într-o zi trecu pe la fostul său atelier, de lângă Universitate. Era cam ora prânzului și bufetul era plin de mușterii fete și băieți, gălăgioși, nerăbdători să înfulece câte ceva între două ore de curs sau seminarii. Patronul, care superviza totul cu ochi profesionist, îl văzu pe Petre și veni să-l salute. Bun vad ți-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
închirierea casei de la Bușteni. Dădu un anunț la ziar și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la Universitate, la intrarea în fostul lui atelier. Studenții se întorseseră și erau în forfota pregătirilor pentru examene. Bufetul" era plin, tinerii stăteau la rând, flămânzi și înfrigurați. Lângă casă, Petre îl văzu pe "patron". La mulți ani! La mulți ani! Merge treaba, merge? Nu prea, așa și așa. Așa și așa, da' coada e în stradă. Da, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
agricole, peste 20 de ateliere de diferite profile, o moară și o brutărie. În satele comunei, aproape 40% din locuințe erau noi. Electrificarea lor era parțială. Comerțul: magazin universal la Lespezi, magazine sătești în fiecare localitate, restaurant la Lespezi și bufete în sate. Era de asemenea un mic abator, târguri săptămânale (vinerea) și un bâlci anual (de Sf. Ilie). Cultura și învățământul. Existau cinci cămine culturale, grădinițe, școli de 4 și 8 ani în fiecare sat și un oficiu P.T.T.R. Pentru
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Poate că ar fi considerat dragostea mea necinstită. Timidă, aproape umilă, am întrebat: — E acasă domnul Uehara? M-a privit compătimitor. — De obicei merge... — Departe? — Nu. Și-a acoperit gura cu mâna, amuzată. — E la Ogikubo. Dacă te duci la bufetul Shiraishi din fața stației, ei știu, în general, unde-l poți găsi. Vibram toată de emoție. — Vai! Ce s-a întâmplat cu sabotul? M-a poftit înăuntru. Am intrat în hol și m-am așezat pe podium. Doamna Uehara mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mă pedepsească Dumnezeu. Nu sunt deloc ticăloasă. Îl iubesc cu-adevărat și voi face orice pe lumea asta ca să fiu cu el. Dacă e nevoie, voi dormi și două-trei nopți în câmp. Da, zău că da. Am găsit foarte ușor bufetul Shiraishi din fața stației. Nu era acolo. — Sunt sigur că e la Asagaya. O luați spre ieșirea nordică a stației Asagaya și mai mergeți vreo sută cincizeci de metri. Dați de un magazin de fierărie, unde o luați la dreapta. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
emblema ei e șoricul de porc // stau la fereastră și privesc țurțurii de gheață / iată-mă iarăși în colivia copilăriei / cînd mîncam compot de prune afumate și doream / să ajung ofițer de marină // acum sînt un bătrîn ponosit căruia la bufet / sătenii îi spun ironic trăiască domnu poet / nu eu mi-am ales o asemenea meserie / sînt victima parcelor // orătăniile dorm de mult / amintirea se spulberă și apa îngheață // în soba mea țărănească focul e-o limbă de aur / ce șuieră
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
Byron la începutul secolului al XIX-lea. El a spus, cui ce-i pasă, acum Veneția e frumoasă într-un alt fel. - Eu nu înțeleg nimic din cărțile tale. - De ce-ar trebui să înțelegi? Cărțile mele sunt ca un bufet suedez. Iei din carte ceea ce vrei și cât vrei din orice parte a bufetului vrei să începi. }i-am oferit libertatea alegerii, iar tu te fâsticești de atâta belșug și libertate ca măgarul lui Buridan care a pierit în fața celor
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
acum Veneția e frumoasă într-un alt fel. - Eu nu înțeleg nimic din cărțile tale. - De ce-ar trebui să înțelegi? Cărțile mele sunt ca un bufet suedez. Iei din carte ceea ce vrei și cât vrei din orice parte a bufetului vrei să începi. }i-am oferit libertatea alegerii, iar tu te fâsticești de atâta belșug și libertate ca măgarul lui Buridan care a pierit în fața celor două căpițe de fân neputându-se decide pe care s-o rumege mai întâi
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
din titlu. Așteptam de obicei să dea în clocot cafeaua și apoi să-ncepem discuția. Ne așezam într-un colț al salonului, fotoliul tău era întors spre ușa dublă care dădea în grădină, al meu se afla în dreapta ta, lângă bufet. Dacă nu mă înșel, firește. Nu cumva eu ocupam locul din dreptul ușii? O lumină blândă se strecura prin perdelele de muselină și scălda covorul. Ușa batantă era larg deschisă. Perdelele ne fereau de privirea trecătorilor. Doar câțiva metri ne
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
Una din operele pe care o expun la Falatados înfățișează o femeie de vârstă matură cu părul scurt ca al tău, așezată în fața unui scaun gol. Ea îl fixează cu circumspecție, așa cum presupun că priveai și tu fotoliul din dreptul bufetului. I-am cerut Mariannei să așeze sub acest desen eticheta verde care arată că nu e de vânzare.
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
cortegiul ei nevăzut, era inaccesibilă, cu propozițiile ei ermetice și pielea nespus de netedă, care nu părea să simtă. O Iulie abandonată somnului, pe scânduri, precum Cenușăreasa, fără vorbe, în întunericul podului era ținta dorinței lui până la obsesie. ŤScheletul din bufetul luiť, cum ar fi zis sora Primului Director. O asimilase pe Iulia dorinței până într-atât, încât îi golise numele de sâni și coapse, rochie galbenă și găleată roșie, ora șapte fără zece. În numele rotund dormea în întuneric însăși esența
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
din 30 decembrie 1976 e prilejuită de vizita unui participant direct la evenimente: poetul Ion Caraion: "Notez acest episod pentru că nu l-am auzit niciodată: noaptea de revelion 1944-1945. Caraion lucra la Scânteia tineretului. într-o mare sală, cu un bufet bine garnisit, erau adunați vreo sută de gazetari comuniști și membri ai partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
partidului. Cu vreun sfert de ceas înainte de miezul nopții, apare Gheorghiu-Dej; e primit cu aplauze. Se sting luminile, iar când se reaprind, la 12 fix, Dej era suit pe scaun și urina bine dispus deasupra farfuriilor cu bunătăți care alcătuiau bufetul. Toți cei prezenți aplaudă. A doua zi, spune Caraion, și-a redactat demisia în termeni foarte duri. Acest text a constituit de fapt, adevăratul motiv al proceselor de mai târziu (a doua oară, a fost condamnat la moarte); în total
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
HEI!/ M-a trezit ea: ŤDeșteptarea! -/ și-a zmucit nervos perdeaua -/ Iarăși n-ai sărat mâncarea/ Iarăși n-ai frecat podeaua/ ... Iarăși n-ai vopsit tavanul,/ Iarăși n-ai schimbat tapetul,/ Iarăși n-ai hrănit motanul,/ Iarăși n-ai stocat bufetul/... Să vedem dacă măcar/ temele ți le-ai făcut:/ În ce an și-n ce hotar/ a domnit Menumorut?/ Ce oraș e capitală/ în Volta Superioară?/ Saltă-te la verticală,/ pune mâna pe vioară,/ și pe loc interpretează/ Capriciul de
Un liric satiric by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9548_a_10873]
-
moară înainte de 1 Mai muncitoresc va fi îngropat abia după cinci zile. Revenind la casa Nicoleștilor, să observăm graficul dezordonat al furturilor din gospodăria întemeiată, la începutul secolului, de către învățătorul satului. Urmașilor săi li se fură ba scaunele, ba întreg bufetul (!), ba cărțile, pentru a se face focul cu ele (de înțeles: e criză de lemne). Iar după moartea bătrânilor neputincioși, o șatră de țigani ocupă și usucă pur și simplu curtea care, altădată, reprezenta centrul de lumină al Comoștenilor. Revenită
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
cu saci de libertate/ cu multiple luări de poziții!// Cine să-mi schimbe lespedea și bandajul?/ îngerul erodat și cununa de marmură?/ De pe alee vin voci fără oameni/ și fără animale.// Amintiri - fericirea a fost/ și nu va reveni curând". Bufet cu oglindă: "Erai mai frumoasă când/ desfăceai cu dinții un pachet de biscuiți/ era mai frumoasă o zi așteptând/ să vină soarele.// Era mai frumos un prunc/ decât o cămașă de forță/ Erau pretutindeni năvoade/ învinețite de atâta tăcere..." și
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
altul decît nepotul...lui Eugen Ionescu!): după doar un sfert de oră, autorul s-a ridicat din lojă și a țipat, Încercînd să acopere actorii: „Opriți spectacolul! Nu e piesa mea!”. Apoi a părăsit sala, demn/intrigat, Îndreptîndu-se, firește, spre bufet... Vă dați seama cum au continuat bieții histrioni, reprezentația... noroc că era teatru scurt. Cam În aceeași perioadă, l-am văzut pe dramaturg la Brașov: era tot un festival, de teatru contemporan. Eram, desigur, la barul instituției (un teatru fără
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să știe că mașina e acolo la locul ei. Aveam cu toții psihologii de sinistrați. Și asta se vedea și în consumul TV. La mine, la unchi-miu’ și la Rain man. Ochelarii De dimineață, am, n-am treabă, trec pe la bufet să-mi iau o cafea, un ceai, o măslină. Sau nu, nu o măslină. Nu e cazul să exagerăm gratuit. Nici nu merge dimineața. Și tanti care vinde acolo, nu știu birocratic cum poate fi numită, tanti aceea care servește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
s-a întâmplat? Din ton, pot deduce că se pregătește să-mi toarne ceva absolut devastator. O mărturie aflată undeva la limita decenței. Și, dacă ești cardiac sau ai alte afecțiuni, nu se știe dacă poți duce confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul ăla negru, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
se știe dacă poți duce confesiunea. Tanti de la bufet e o femeie cu preocupări din cele mai interesante. Dă de mâncare lighioanelor din curte, mai ales câinilor care acum, pe lapovița asta, a observat ea că suferă cumplit. Pisicile arondate bufetului le mai hrănește. Sorinache, pisoiul ăla negru, trebuie neapărat să scăpăm de el! Mi-a zis odată foarte hotărâtă. Are drame car’vasăzică. Mai are și un ginere care nu consumă carne de porc cu nici un chip, un vecin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]