309 matches
-
mă săturasem să fiu exclusă din cercul lor. Unde sunt băieții? am întrebat. Sunt plecați, mi-a răspuns Luke. Trebuie să se întoarcă din secundă-n secundă. Chiar atunci, la ușă s-a stârnit o rumoare de nedescris. Se auzeau bufnituri și urlete, instrucțiuni, încurajări și lamentări. Apoi Joey și Shake l-au târât și l-au împins în apartament pe Gaz, a cărui față căpătase culoarea cenușii. Nu mai e mult, băiete, i-a spus Joey lui Gaz. Pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă concentrez asupra unui episod vechi din Fawlty Towers, care se vede pe ecran. Poate am să Încep iar să număr. Trei sute patruzeci și nouă. Trei sute cincizeci. Trei sute și... Fuck. Mă izbesc cu capul de scaun. Ce-a fost bufnitura aia ? Tocmai ne-am lovit de ceva ? OK, nu intra În panică. A fost doar o mică bufnitură. Om fi intrat Într-un porumbel sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute cincizeci și unu. Sunt sigură că totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Încep iar să număr. Trei sute patruzeci și nouă. Trei sute cincizeci. Trei sute și... Fuck. Mă izbesc cu capul de scaun. Ce-a fost bufnitura aia ? Tocmai ne-am lovit de ceva ? OK, nu intra În panică. A fost doar o mică bufnitură. Om fi intrat Într-un porumbel sau ceva de genul ăsta. Unde rămăsesem ? Trei sute cincizeci și unu. Sunt sigură că totul e În regulă. Trei sute cincizeci și doi. Trei sute cincizeci... Și gata. Clipa de care mă temeam a sosit. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de sticlă de la intrare. O dată În viață, metroul vine la fix și ajung acasă În douăzeci de minute. În clipa În care Împing ușa de la apartament, dinspre camera lui Lissy se aude un zgomot ciudat. Un fel de lovituri, de bufnituri surde. Poate că Își mută mobila sau așa ceva. — Lissy ! strig intrând În bucătărie. N-o să-ți vină să crezi ce s-a Întâmplat azi. Deschid frigiderul, iau o sticlă de Evian și mi-o lipesc de fruntea Încinsă. După un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
accentul franțuzesc. Pe bune, chiar e. — Jean-Paul și cu mine tocmai... Îhm... ne uitam pe niște materiale despre cazurile la care lucrăm, spune Lissy. — Aha, zic repede. Bravo ! Materiale despre cazuri. Vezi să nu. Și de-asta se auzeau toate bufniturile alea. Hai că mă umflă râsul ! Trebuie să plec, spune Jean-Paul, uitându-se la Lissy. — Te conduc, spune ea, fâstâcită. Dispare pe ușa de la intrare și Îi aud șușotind pe palier. Mai iau câteva Înghițituri de Evian, apoi mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întrebări... ce făceai, cu adevărat, cu tipul ăla Jean-Paul, la tine În cameră ? Lissy trage aer În piept adânc. — Și nu-mi spune că vă uitați pe niște materiale despre nu știu ce caz, adaug. Fiindcă asta nu explică În nici un fel bufniturile alea ritmice. A ! spune Lissy, Încolțită. OK. Bine... ăă... Ia o gură de cafea și Îmi evită privirea. Făceam... ăă... făceam sex. — Poftim ? mă holbez la ea, deconcertată. — Da. Făceam sex. De asta n-am vrut să-ți spun. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
strig. Lissy, m-am Îndrăgostit ! Nu primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În clipa asta ! Înaintez câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
fi ? Poate am să... Îhm... să văd, poate e la ea În dormitor ! Pornesc pe hol, cu niște pași pe care Încerc să-i fac cât mai normali, ajung la ușa ei și ciocănesc ușor. Dinăuntru nu vine nici un răspuns. Bufniturile au Încetat. Rămân cu ochii la lemnul natur, ușor stresată. Chiar am de gând să fac asta ? Da. Trebuie neapărat să aflu. Apuc mânerul, deschid ușa - și scot un țipăt, Înspăimântată. Imaginea e atât de șocantă că, În primul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să le spună clar că era responsabilitatea lor să ia măsuri în privința acestei tulburări a sanctității și păcii din Shahkot. 15 Era cam șase dimineața și deja vânzătorul de ziare din Shahkot distribuia povestea prin tot orașul. Ajungea cu o bufnitură pe verande și în tinde, se izbea de uși și trecea prin ferestre. În scurt timp, vânzătorul de ziare pedală pe lângă casa inspectoratului sanitar șef, care stătea așezat pe un scaun de nuiele pe verandă, anticipând bucuros sosirea ziarului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
distribuia ziarele se mândrea într-o oarecare măsură cu ținta sa perfectă și, văzându-l pe medic așezat liniștit pe verandă, încercă să-i arunce ziarul direct la picioare. Se lansă ca o rachetă, despicând aerul și aterizând cu o bufnitură în tava de ceai. — Serios, ești prea plin de zel, strigă medicul după silueta care se îndepărta pedalând rapid și se așeză trist să citească știrile zilei în lipsa ceștii sale reconfortante de Darjeeling. — Rama Rama Rama Rama Rama, murmură el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Gătise o veveriță, un porc spinos, o mangustă, toate păsările sălbatice pe care le putuse găsi în zona aceea, peștii cei mici din pârâu, melcii cu cochilie rotundă care dungau cu argintiu frunzele, cosașii care săreau și țopăiau, aterizând cu bufnituri în frunziș, asemeni picăturilor de ploaie. Neobosită, căuta o nouă plantă, un nou fruct de pădure, o nouă ciupercă sau lichen, mucegai sau floare, dar totul în jur i se părea familiar și tern. Nici o aromă nouă nu însuflețea aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mulțime de tigăi, câteva cuverturi murdare și perne vechi cu umplutura ieșind din ele... Chiar și un pat cu arcuri, vechi și ruginit, și două capre slăbănoage se distingeau în lumina de dinaintea zorilor! Și, mai mult decât atât, se auzeau bufnituri groaznice și bubuieli, și un sunet puternic de zgâriat ce venea dinspre camerele servitorilor care se aflau chiar lângă marginea aleeii. — Ce se petrece aici? întrebă perceptorul districtual când domnul Gupta sări din jeep ca să afle. Aerul era plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mamei sale, pe care o iubise cu atâta pasiune... Plasa era mult prea mare și prea grea, desigur, ca să o poată arunca un singur om după o pasăre și zbură doar câțiva metri până să cadă pe pământ cu o bufnitură surdă, un morman diform de sfoară de nailon. Stârnind un curent ușor în dreptul urechile sale, porumbelul verde se înălță și, sub privirile sale îngrozite, zbură, pe deasupra capului său, cine știe unde. La naiba! brigadierul izbi cu pumnul în palmă. La naiba, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
o clipă, își înclinară capetele parcă în semn de adio și dispărură. Fără urmă. Dintr-odată, aerul era liniștit. Păsările zburară înapoi spre pădure, penele plutiră încet în urma lor. Și, în nemișcarea aceea subită, din direcția livezii, oamenii auziră: O bufnitură! Un urlet! O împroșcătură apoasă! Zgomotul ajunse până la Kulfi în copac. Se întoarse către vale: — Ce-a fost asta? — Ai auzit? îl atacă Pinky pe Brigadier cu frumoșii ei ochi mari. Ai auzit sunetul acela? — Ce-a fost asta? întrebară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
se apropia de mașinuță. O râde Julia, s-a gândit ea, dar eu o iubesc pe „Fifi“ a mea. Tocmai când a dat să se urce în mașină, Fiona a auzit, în depărtare, scrâșnetul unor cauciucuri, urmat apoi de o bufnitură îngrozitoare. După câteva secunde, au izbucnit claxoanele celorlalți șoferi care probabil că se treziseră prinși în mijlocul haosului. Toată lumea se grăbește zilele astea, s-a gândit mâhnită Fiona. Iar acum se pare că un amărât s-a trezit cu mașina pocnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sticlă fumée, în care pâlpâiau tot atâtea lumânărele. În lateral, Julia mai adăugase și o vază micuță și joasă, în care se înghesuiau o duzină de trandafiri roșii. — Bună, iubitule! a ciripit ea când a auzit cheia în ușă și bufnitura familiară produsă de servieta abandonată de James pe podeaua de lemn din hol. Cina e aproape gata. —Bună. Când a intrat în încăpere, bărbatul i-a zâmbit, dar ochii îi erau goi și obosiți. James s-a dus la Julia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
douăzeci de sărituri cu picioarele depărtate, pe fiecare parte. Sala de gimnastică era imensă, cam cât trei terenuri de badminton puse unul lângă celălalt, dar noi foloseam doar două treimi din spațiu; de partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ființe, fie ea și ostilă, separându-mă de mine însămi, liniștindu-mi temerile, aducându-mi la cunoștință faptul insuportabil de prețios acum că, dacă s-ar întâmpla să alunec în baie în mijlocul nopții, ar exista cineva acolo care să audă bufnitura, toate acestea se vor uita odată cu trecerea anilor, se vor transforma într-un monument rece, de piatră, al unei familii micuțe de trei suflete, care a fost odată și nu mai este. O femeie tânără trece pe lângă mine alergând, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și ajunse la doc, unde lumea ieșise să Înoate. Erau cu toții la celălalt capăt al docului. În timp ce mergea pe scîndurile negeluite, Înălțate mult deasupra apei, auzi cum trambulina lungă scîrție de două ori În semn de protest, și apoi o bufnitură-n apă. Valurile mici se ciocneau de piloni. „Ăsta tre’ să fi fost Untură“, se gîndi. Kate ieși din apă ca o focă și se prinse de scară. — A venit Wemedge, strigă către ceilalți. Hai În apă, Wemedge. E minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
luase nervos carabina din mîini. Se făcuse deja după-amiază pînĂ dădură de turmă și o ocoliră - văzură trupurile gri printre copaci, urechile care se mișcau și trompele curioase pe care și le Înfășurau și desfășurau, auzeau cum trosnesc crengile rupte, bufniturile copacilor dărÎmați, bolboroseala din burțile elefanților și sunetul sec pe care-l făcea bălegarul cînd se izbea de pămÎnt. În cele din urmă, reușiră să regăsească urma bătrînului mascul și, cînd o coti pe o cărare mai strîmtă, Juma Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mult de două fire de păr în vârful capului, au tentația de a sări. Lovitura lor este foarte dureroasă, mai ales pentru ochii verzi, care nu beneficiază de o umectare suficientă a cristalinului. M-am lovit de colțul unei mese. Bufnitura loviturii a răsunat în mine ca un picior dat unui butoi plin, enorm. Durerea mi-a venit până la jumătatea grosimii coapsei - de acolo s-a pierdut. Durerea s-a rătăcit în carnea mea... Ciudățenii? Da, una singură. Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din curte val-vârtej. Poarta greoaie din lemn putred s-a trântit în urma lui. Tabla verde a gardului s-a cutremurat, salcâmul din străduță a clămpănit din crengile jerpelite. Copacul ăla întotdeauna îmi păruse o cobe. C XXXIII Îl trezi o bufnitură, urmată de un zgomot de sticlă spartă. Motanul cenușiu sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mi-am dat seama că stăteam cu gâtul strâmb și că patul parcă se scurtase. Am pipăit perna și mi se păru ciudat de păroasă. Deodată perna mă zgârâie și sări din pat. Imediat, trupul îmi fu zgâlțâit de o bufnitură în stomac. Am trimis, instinctiv, o lovitură de genunchi înspre obiectul zburător, care fu proiectat într-un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pieptul pierdut între maluri sfâșie tot ce întâlnește. Orice nesocotit cuibărit riveran fără voia sa va da socoteală astăzi la ultima judecată a naturii. Coroana de arbuști fusese cu silnicie devorată. Povara sufletului său simte azi o eliberare. Chiote și bufnituri înfundate vestesc execuția finală. S-a dat un verdict. Totul clipește în zgomote asurzitoare, în lumini orbitoare. Se sfarmă imaculat netrebnicia oamenilor loviți de durerea divină, căci suntem după chipul și asemănarea sa. S-a lăsat o tăcere duhovnicească. Cineva
Prin urmele noptilor ude de primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]