204 matches
-
cu lentile groase. Fima, a cărui Îngrijorare devenea de-acum panică profundă amestecată cu un Început de furie, spuse: Mă duc să chem un doctor. Dar Înainte de asta o să-ți luăm temperatura. Unde țineți termometrul? — Ajunge, spuse Dimi, Încetează cu bufoneriile. Deschide televizorul și uită-te la știri. Fima sări În picioare, zăpăcit și mânios, de parcă ar fi primit o palmă, se repezi la televizor să-l aprindă, dar nu nimeri butonul corect. Dându-și seama brusc că era luat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ascunde În spatele fiecărui zid de piatră. Nu va mai accepta nici un ban de la tatăl său nebun. Iar seara va sta singur la geam, ascultându-și vocea interioară, pe care până acum Încercase tot timpul s-o Înăbușe prin falsitate și bufonerie. Va Învăța de la tatăl Yaelei, pionierul veteran Naftali Țvi Levin, care stătea zile Întregi și privea peretele din fața sa, răspunzând la absolut orice cu Întrebarea „În ce sens?“. Nu era o Întrebare rea, de fapt. Deși, dacă se gândea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Închisoarea proiecțiilor, singurul contact cu eternul, e prin libertate. Sammler considera că e destul de kantian ca să marșeze la asta. Și vedea un om ca Walter Bruch arătându-și inima În cadrul formelor. Despre asta venise la Sammler. Despre asta era toată bufoneria, căci el tot timpul făcea bufonerii. Shula-Slawa spunea cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
e prin libertate. Sammler considera că e destul de kantian ca să marșeze la asta. Și vedea un om ca Walter Bruch arătându-și inima În cadrul formelor. Despre asta venise la Sammler. Despre asta era toată bufoneria, căci el tot timpul făcea bufonerii. Shula-Slawa spunea cum fusese luată În copite În timp ce era absorbită de articolul din Look de polițiști călare urmărind un cerb scăpat. Bruch putea foarte bine ca brusc să Înceapă să cânte ca orbul de pe 72nd Street, trăgând după el câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
altuia, unul din ei Întins Într-o ladă, cu mărgele ieftine la mână, și celălalt ținând slujba. Lui Bruch Încă Îi plăcea asta, Îi plăcea să joace rolul mortului. Sammler de destule ori văzuse asta. Asta și alte numere de bufonerie. Mitinguri naziste la Sportspalast. Bruch folosind o cratiță goală pentru efectul sonor, ținând-o peste gură pentru ecou, bătând câmpii ca Hitler și Întrerupându-se ca să strige „Sieg Heil“. Lui Sammler niciodată nu-i plăcuse distracția asta. Ducea, curând, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cele mai bune clipe acest om a fost mai bun la suflet decât am fost eu În clipele mele cele mai bune sau decât aș putea fi vreodată. A fost conștient că trebuie să-și Îndeplinească - În ciuda confuziei și a bufoneriei degradante a acestei vieți prin care gonim - și chiar și-a Îndeplinit termenii contractului. Termenii pe care, În adâncul adâncului inimii, fiecare om Îi știe. Așa cum eu Îi știu pe ai mei. Așa cum toți știu. Căci acesta e adevărul - că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
tulburi într-un cerc violaceu, nasul (pe care se vedea urma ochelarilor) devenise și mai supărător. Vârful era orientat spre gura care se restrânsese, ca un mal înghițit de mare. Era totul de la el sau aproape. Lipsea aerul acela de bufonerie fixată pe trăsăturile sale triste, care îl făcea unic și care nu l-a părăsit nici atunci când era mort. Chipul zbârcit, fără dorințe de-acum, păstra aroganța chiriașului său defunct. Eu eram o nereușită copie pierdută, un domn trist cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevărat și mucalit, din aceeași perspectivă. Don Miguel e preocupat de tragicul buf și nu doar o dată mi-a spus că n-ar vrea să moară înainte de a fi scris o bufonadă tragică sau o tragedie bufă, dar în care bufoneria sau grotescul și tragicul să fie nu doar amestecate sau juxtapuse, ci topite și contopite. Și după ce i-am atras atenția că așa ceva nu înseamnă decât cel mai dezlănțuit romantism, el mi-a răspuns: „Nu zic ba, dar nu rezolvi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Cruditățile astea sunt un mod de a stimula imaginația și-a o îndruma astfel către o investigație mai pătrunzătoare a realității lucrurilor; cruditățile astea sunt crudități... pedagogice. Chiar așa, pedagogice! Și-un pic grotești... — E-adevărat, nu te contrazic. Plăcerea bufoneriei. — Care, în fond, e totdeauna sumbră. — Tocmai de-aceea. Nu-mi plac decât glumele lugubre, bancurile funerare. Râsul de dragul râsului mă irită și chiar mă sperie. Râsul nu e decât o pregătire pentru tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
personaj creat de ei; o ființă de ficțiune romanescă nu poate face, în virtutea bunei legități a artei, ceea ce niciun cititor nu s-ar aștepta să o vadă făcând... — O ființă romanescă poate... — Și-atunci? — Dar o ființă rimanescă... — Să lăsăm bufoneriile astea care mă ofensează și mă rănesc adânc. Eu, fie prin mine însumi, după cum cred, fie pentru că mi l-ați dat dumneavoastră, după cum presupuneți, îmi am propriul caracter, modul meu de a fi, logica mea interioară, iar această logică pretinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lume, chiar și verii de-al doilea prin alianță. Grăsimea lui și obrajii roșii și durdulii făceau ca doliul să arate puțin nefiresc. Era o cruzime a naturii că până și nefericirea lui extremă avea în ea un aer de bufonerie. Mi-a spus că s-a hotărât să plece, dar nu în Italia cum îi propusesem eu, ci în Olanda. — Plec chiar mâine. Poate că e ultima dată când ne mai întâlnim. I-am dat cea mai potrivită replică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acum râzi și tu! Tachinată de cele două surori ale ei, Chacha nu putea decât să râdă din ce în ce mai tare. Mama lui Hideyoshi râdea la rândul ei din când în când, privind dansul comic al fiului său, dar Nene, obișnuită cu bufoneriile soțului ei și cu necontenitele lui glume din cercul familial, nu părea deosebit de amuzată. În acea zi, Nene avea chef să observe, în liniște, pe țiitoarele soțului ei, care stăteau așezate ici și colo, înconjurate de cameriste. Cât timp locuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
asta ține de cînd lumea. Cel mult, astăzi, pentru prima dată, cei ce sînt, prin puteri și temperament, adepții acestui libertarism estetic s-au grupat ca să-l afirme prin reviste, manifeste și șezători, prin farse, prin mistificări, prin tifle, piruiete, bufonerii și bravade riscante, trimise în figura placidă a bunului-simț public”. Caracterul publicitar al mișcării e subliniat cu o maliție abia perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
istoricului literar „un instrument pentru înțelegerea unor forme mai nouă de literatură”. Însemnătatea ar fi, prin urmare, documentară. Verdictul estetic este foarte dur: „simple elucubrații premeditate, fără un sens mai înalt”. Apreciind, totuși „inteligența vie”, umorul „inocent și rafinat”, ingenioasele bufonerii lucide, asemănătoare „jocurilor estetice pe care le profesează în glumă școlarii” (cu deosebirea că la Urmuz „asocierea e mai adîncă și neprevăzutul mai savant”), criticul atrage sever atenția că „nu trebuie să se exagereze crezîndu-se că Urmuz poate însemna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unui Urmuz-parodist al academismului: „Numai pentru a-și distra frații și surorile, Urmuz compune niște false automatisme, parodiind academismul prozei curente”. Se insistă mereu asupra caracterului „bufon”, care — din punct de vedere filozofic — e „sofistic”; „Pîlnia și Stamate” e o „bufonerie lucrată lucid, parodiind descripția cadrului în romanele curente și făcînd o serie de calambururi de esență sofistică prin duplicitatea de sens a cuvintelor”. „Absurditatea cea mai izbutită” este „Ismail și Turnavitu”, „portretistică solemn academică și parodie a obișnuințelor burgheze, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
clasicistă a gustului literar”. Nu întîmplător, în virtutea acestei prejudecăți clasicizante, „autorul Paginilor bizare face parte din categoria celor care se citesc cu resentiment, și așa se face că aproape unanimitatea criticii românești s-a constituit ca supra-eu colectiv, taxînd-o ca bufonerie și minimalizînd-o”. Refuzul justificat al conservatorismului protocronist nu justifică însă și delirul apologetic al autorului: „opera lui Urmuz (...) este, în contextul românesc, marea, deznădăjduita, eroica Negație. Poziția sa este, din acest punct de vedere, funcțional omoloagă cu locul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
caute tovărășia. În consecință, dialogul cu ele este cât mai frust, incidental și neinteresant pentru niciuna din părți. De altfel, cele mai triste și umilitoare experiențe le-a trăit când era la circ sau la grădina zoologică, unde spășenia și bufoneria confraților ei i-au repugnat total. Un nou set de întrebări, mai ocolite și mai elaborate așteptau la rând răspunsurile multilingve, silabisite, gângăvite, sâsâite sau graseiate, atât că, în pauza conferinței, maimuța vorbitoare dispare fără urmă. Săptămâni mai târziu, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
filmele desuete, proaste, de groază; pe capul tăiat a rămas o expresie ciudată, ca și cum ARTUR, în ultima clipă, ar fi vrut să trimită cuiva o bezea.) BINE, MAMĂ, DA’ ĂȘTIA POVESTESC ÎN ACTU’ DOI CE SE-NTÎMPLĂ-N ACTU’-NTÎI Fantezie, mascaradă, bufonerie și experiment, în două acte Personajele (în ordinea intrării în scenă): GRUBI BRUNO FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI BĂRBATUL CU TOMBERONUL OMUL CU SACAUA PRIMUL BĂRBAT AL DOILEA BĂRBAT ORBUL FETIȘCANA CU RUFE MURDARE (rol dublat eventual de cealaltă FETIȘCANĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe spectatori în mascaradă, vor ciocni cu ei cupele de șampanie, vor trece printre rânduri, vor împărți cocarde tricolore; vor împărți exemplare din Constituție și mici fragmente din zidurile dărâmate ale Bastiliei; efuziune totală, strălucire și fast, minute întregi de bufonerie totală.) TOȚI: Vive la France! UNII: Egalité! ALȚII: Fraternité! PRIMUL BĂRBAT: Așa da! Teatrul este o minciună! ORBUL: Să-i dăm afară! (Către spectatori.) Să-i aruncăm în stradă! MAMA: Să le confiscăm averile! BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Să-i înrolăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
V-ați păcălit! Sunteți de-al nostru! Pfui! (Pe aceste excese verbale, ȘEFUL GĂRII începe să se miște tot mai violent, lovește în pereții gării, deschide toate ușile și ferestrele, se arată, strigând, la ferestre și se ascunde, în plină bufonerie, după uși și după ferestre, la sfârșit începe să arunce pe peron scaunele din sala de așteptare.) Gata, gata trebuie să-i facem loc, să-l facem să aibă loc, o să-l doară picioarele... Ha! Să-i facem loc, na
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
riguros pe cele pe care vi le-am dat înainte de a pleca, papagal-de-mare, Vor fi riguros îndeplinite, albatros, Țineți-mă la curent, papagal-de-mare, Așa voi face, albatros. După ce s-a asigurat că microfoanele erau deconectate, comisarul bombăni cu năduf, Ce bufonerie ridicolă, o, zei ai poliției și ai spionajului, eu, papagal-de-mare, el, albatros, mai lipsește doar să începem să comunicăm între noi prin țipete și croncănituri, furtună, cel puțin, avem deja. Când, în sfârșit, sosiră subalternii, obosiți de atâta mers pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
negre și un mare prapur negru, între cruci, oase și țeste de morți, care își uneau glasurile cu restul convoiului în jalea psalmului lui David... Spectacolul izbucnea cu o sălbatică forță. Dragoste și ură față de viață și față de moarte. Tragica bufonerie, mai curând batjocorind tristețea decât slăvind-o sau fortificând-o, îi prilejuia și lui Cosimo, ajuns la vârsta maturității, o plăcere la fel de plină sau fusese doar un mod, nu lipsit de satisfacții, de a se răzbuna pe sine și pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cea de-a douăsprezecea are un destin aparte. De ea se va îndrăgosti fără speranță Jordan, iar drama ei va fi marcată de curaj și nesupunere. Conflictul dintre genuri și lumile lor se desfășoară într-un registru al ironiei și bufoneriei, Femeia cu Câini fiind o amantă de temut ce-și mutilează partenerii, exasperându-i cu dorințele trupului ei gigantic. Momentele erotice fac parte dintr-un scenariu al transparenței depline, în care infernul sexual are un rol central. Simpatia Femeii pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
PCR și CSS, dar și cu dizidențe involuntare, cu năzbîtii incredibile pentru unul care a apucat acele vremuri și realizează, cu spaimă, ce consecințe puteai suporta dintr-o prostioară! Cenzura, culmea!, stimulează libertatea de expresie, iar sobrietatea oficializată predispune la bufonerii politice. Pentru cei mai tineri, care nu mă cred, voi rememora cîteva asemenea isprăvi, despărțindu-ne de trecut, nu-i așa?, rîzînd... Am avut, cîndva, un director care era foarte mîndru că este delegat al județului la un congres al
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
-nainteze ghețarii,/ atunci îngenunche prin cimitire/ Bărbatul în fața femeii,/ Fiul în fața tatălui/ Încercând să-și sufle unul altuia/ câte un fir de iarbă verde" ("Frescă"). În unele poeme din volumul " Tușiți",spectacolul, spunea un critic, este de estradă, în el bufoneria își dă mâna cu absurdul într-un dans amețitor și mustind de haz, sau sec. Iată o strofă din poemul care dă titlul volumului ("Tușiți"): "Răgușit, pițigăiat, dogit,/ Cu pauze, în accese, uscat, pistruiat,/ Ca la vocalize, ca la doctor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]