186 matches
-
tot mai adânc până unde se-nchid toamna șerpii subt stâncă. Va să desferece duhul pădurii și șipote negre cari cântă. N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii. Numai de sus pretutindeni 1-a dovedi cu țipăt uliul și buha cu scurte jelanii. [1931] * ȚARĂ Pe dealuri se-nalță solare podgorii albastre și sonde. Râuri spre alte seminții duc slava bucatelor blonde. Țara și-a-mpins hotarele toate până în cer. Pajuri rotesc - minutare în veșnicul ceas - peste câmp și oier
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
lună. Suveici de aur, mici zei de apă, luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cânt marea trecere, somnul lumii, îngerii de ceară. De pe-un umăr pe altul tăcând îmi trec steaua ca o povară. SOMN Noapte întreagă. Dănțuiesc stele în iarbă. Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așează pe urne de brazi. În întunericul fără de martori se liniștesc păsări, sânge, țară și aventuri în care veșnic recazi. Dăinuie un suflet în adieri, fără azi, fără ieri. Cu zvonuri surde prin arbori se ridică veacuri fierbinți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
zdreanța cea de piatră unui trecut măreț Ce-atîrnă sus se pare de-a cerului nori creți, Pe când cu a ei poale încungiură un munte, O diademă sură pe o pleșuvă frunte! ȘT[EFAN] De locuință sură, de visuri sperioase, De buhe cu ochi roșii... ce nu pot ca să iasă În sânta zi cu soare. Ruinele pustii Înfrică bătrâneța, și sperie copii! ARB[ORE] Și de trece moșneagul cu fruntea încrețită, Cu părul alb ca neaua cu buza -nvinețită Pare-i încă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ei bine, voi rumpe din inimă acest amor și dimpreună cu el viața mea. O! de-ai putea tu să vezi în sufletul meu! Ce pustiu, ce negru, ce rece! 2257 [2Cînd cimitirul doarme și crucile veghează Când pintre ele buhe tipînd poetizează Și-n clopotnița veche de stâlpi toaca izbește, Când sufletu-unui demon cu vântul lui trezește Arama amorțită... biserica-n ruină Stă ca o cuvioasă pustie și bătrână Și prin ferestre sparte, ca pintre ochi de nori, Trece-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să plâng, să plâng totdeuna? " TOMA O viziune... Da, e o viziune... e reflectul unui înger &c. [ 5] Apare Toma, atunci el vorbește (Tasso Act V, Scena ult
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o dihanie de om mâțâțăl care ședea țeapăn și-și rotea ochii de săreau scântei din el. Am răcnit și m-am prăvălit pe scară în jos. Au râs toți de mine, căci numai eu nu știam că aveam o buhă în pod. Ațipit pe sacii mănăstirești, părintele Caliope făcu ochi și se grăbi să intre în sfat. Când era la Vorona, starețul Vlasie, zise el, a ascuns niște galbeni în temelia stăreției și vara dormea pe bani. Căzând bolnav, l-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
somn... (Prea multă lumină) Ce distanță între somnul lui Botta și somnul lui Blaga, din Laudă somnului (1929), unde totul este liniște și armonie (potențată de amenințarea umbrelor) : Se retrag în pădure și-n peșteri potecile, Gornicul nu mai vorbește. Buhe sure s-așază ca urne pe brazi. În întunericul fără martori Se liniștesc păsări, sânge, țară Și aventuri în care veșnic recazi. (Somn) Ce departe este somnul Anei Blandiana, din Octombrie, noiembrie, decembrie (1972), unde starea de adormire e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care a suit. Pâclele vin încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încet după el, năzuind spre culme. Au în ele ceva viu, deși pădurea pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin pâcla mișcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca în puf, un țipăt de buhă. Se face sară deplină; buha s-a închinat cătră asfințit și s-a tupilat în scorbura ei. Nu se mai zărește nici o lumină la apus; s-au stâns în pâclă și cele din urmă zări ale zilei care mai nălucesc în înalt. Altădată, la acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o descrie Lavinia), va zugrăvi tabloul sumbru al acestor locuri: Un hău pustiu și negru, cum vedeți; E vară, dar copacii-s goi, sfrijiți, Acoperiți cu mușchi și vâsc hidos. O rază nu răzbate, -un suflet nu-i Afar’ de buha nopții și corbi cobe. Și arătându-mi groapa asta-a groazei Mi-au spus c-aici, în bezna grea a nopții, Puzderii de strigoi și șerpi cu șuier, Broscoi umflați și-arici, tot mii și mii, Înalță-atâtea vaiere-ascuțite, Că orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
n-ar fi dat înapoi de la asemenea greu. Dar să nu zicem vorbă mare. Oricît curaj aveau ei și oricît îi chema ținta minunată a expediției, cînd s-au văzut într-un asemenea loc și au mai auzit și-o buhă scoțînd strigăte fioroase, s-au oprit cu toții cîteva clipe pe o bucată de pămînt mai primitor. Ei, aici e-aici!... Că din acest moment a-nceput necazul cel mare. Bărzăunul, care se afla în fruntea tuturor și luase pînă atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apă din care, dacă bei, te prefaci în liliac. Și toți tătarii așa au pățit: au băut apă de-aceea și s-au prefăcut în lilieci. Hă, hă, hă, rîse puțin sfidător Bărzăunul. Cine poate crede asemenea bazaconii? Rîzi ca buha! îl luă peste picior Virgil. Tu n-auzi că-i legendă? Ori po-po-poveste, întregi Nuțu. Și toate legendele noastre, așa ne spunea nouă profesoara de română, continuă Virgil, au în ele multe adevăruri. Ce, crezi că-i mare lucru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
între celelalte. Iar Matei tocmai pe aceea o pusese prima dată!... Cît de neatent a putut fi! Și acum totul se putea transforma în dezastru pentru el!... Domnul Nicanor, de cum auzi răgetul leului, tresări puternic, făcu niște ochi ca de buhă și porni aprig spre Matei. Acesta stătea încremenit lîngă casetofon și nu mai știa ce să creadă. În fața unei astfel de situații, Bărzăunul se consideră un om pierdut și o zbughi pe ușă. Alergă puțin pe șosea, apoi, temîndu-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început să ne facem fel de fel de planuri din închipuiri și din vise nesigure, iar Mehmet, cel mai zis și Ali sau Străilaș, asculta cu ochii sticlind, ca la buhă, pe timpul nopții, în bătaia lămpii de miner la cele ce sfătuim noi Ba încă, pe deasupra, Corneliu Braiu, care-i la vârsta zburdăciunii, ca să ne mai răvenim la fire și ca să ni se șteargă năucirea ce urcase în noi, după prăbușirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în cer, creștea pădure. 52. Diminețile începeau la 4. Portarul avea canon să supravegheze centrala stăreției, să toace de utrenie, să aprindă candelele în biserică, să trezească obștea, să pună ceaiul pe plită. Iarna făcea cărări toată noaptea, vara alunga buha de sub streașină, primăvara moșea vacile, toamna ținea rânduiala la montă. Accesul la centrală era prin anticameră. Părintele dormea cu ușa încuiată, obloanele trase, pistolul sub pernă. Joia, când era consiliu, se trezea la 9, la 10 în celelalte zile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o cheamă PÎrțac...La Baia Mare i-am cunoscut pe Mititelu și Turturică; iar În alte teatre, rămînÎnd În zona faunei, mai jucau Ursu ( Melania), Lupu (Ion), Lupu (Buznea), Lupu Maria, Dumitru Lupu (compozitorul), Iepure (Mihai), Capră (Michi), Vulpe (Cornel) și Buhă (Bianca, studenta noastră). Pe o scenografă cu care am colaborat În două teatre o cheamă Porumbel; dar e și un actor, la Comedie, Huluba! Lumea lactatelor Îi include, fără șovăieli, pe Nicu Brânzea (cu care-am lucrat la Brăila, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
vineții, era o găună plină de șerpișori în foșgăială, de broaște râioase, bulbucate, strângând între ghiare râme mari, negre, șerpești, iar cucuvele țâșneau din noaptea afundului de trup, în dreptul a ceea ce cândva fusese inima, acum un ghemotoc de iască, o buhă își făcuse cuib, privea cu ochi ficși spre Burtăncureanu, înclinând din când în când capul, muindu-și ciocul într-o candelă cu flăcăruia pâlpâindă, ca și cum l-ar fi invitat să vină și el, să se apropie și să guste din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și noile spiritualisme). În ce privește Sburătorul, este semnificativă diferența de opinii dintre momentul 1923 („Revista Sburătorul își anunță decesul după ce a luptat timp de trei ani cu indiferența publicului”, cf. nr. 24) și momentul 1927 („Intermitent, apare Sburătorul, plouat, mirosind a buhă udă. În realitate e deghizat. În cenaclu dogoare de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
c-o să treacă pe la Joy’s, Îmi era rău, n-apucasem să dorm, măcinat cum eram de gânduri și de emoții. Mă mustra conștiința, mă tot Întrebam la ce bun beția din ajun. Și nici măcar beție, de-abia futere de buhă. Bâțâială, tremolo-până-la-confidențe. Unui bărbat negru. MĂRTURISIRI ÎN LIMBA ENGLEZĂ - manual despre cum să te faci de râs. În miez de vară, Într-un club de striptease. De față cu o blondă dansatoare, cum o fi chemat-o, probabil Viviana. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
nocturidele falenele nictalopii/ vânătorii pânditorii cu/ blană cu fălci și cu gheare/ miriade de guri înfometate/ înfloresc și-n ocean/ întunericul se umple încet/ specia invizibilului se pregătește/ liliacul orb țiuie să nu se lovească/ drumul să-l afle/ și buha se-așază pe-acoperișul părăsit/ fluturele păros întinde aripile pe scoarța văruită/ gândacul cel negru mișună/ și-asemeni lui întregi mărunte seminții/ de apă de aer și de uscat.” Sub alibiul polarității tutelare, P. își desfășoară textele după un ritm
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
striga "vau! vau!" Și Dumnezeu a prefăcut-o în cucoveucă. Cucoveuca, când vine la fereastră și strigă "cucoveau, cucoveau! Hi, hi, hi! (râde)" are să se nască un copil, iar de este fată în casă, are să-i vie ursitorul. Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la fereastră și strigă "cucoveau, cucoveau! Hi, hi, hi! (râde)" are să se nască un copil, iar de este fată în casă, are să-i vie ursitorul. Numai cât buha vine la fereastră și strigă: "Pu hu! Pu Hu!", are să moară cineva: Buha e pasărea morții."275 O altă zburătoare nocturnă, asociată morții, dar și fecundității, liliacul este o încarnare a sufletelor morților, dar are și rol apotropaic, aducând noroc, fiind răstignit pe porțile caselor sau îngropat sub pragurile caselor 276: "Liliacul e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sp.), cuc (Cuculus canorus), mierlă (Turdus merula), specii de paseriforme precum: țicleanul (Sitta europea), cojoaica de pădure (Certhia familiaris), botgrosul (Coccothraustes coccothraustes), viesparul (Pernis apivorus), ciocârlia de pădure (Lullula arborea); în scorburile copacilor își găsesc adăpost răpitoare de noapte precum buha (Bubo bubo) și huhurezul mic (Strix aluco); dintre răpitoarele de zi: gaia neagră (Milvus migrans), șoimul rândunelelor (Falco subbuteo), vânturelul roșu (Falco tinnunculus); mamifere: căpriorul (Capreolus capreolus), mistrețul (Sus scrofa), veverița (Sciurus vulgaris), viezurele (Meles meles), vulpea (Vulpes vulpes), pisica
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
apariție rară este șopârla fără picioare (Anguis fragilis). Păsările întâlnite în zona pădurii numără peste 80 de specii. Semnalăm prezența unor specii rare: porumbelul de scorbură (Columba oenas) și turturica (Streptopelia turtur), cu puține perechi clocitoare, huhurezul mic (Strix aluco), buha (Bubo bubo), ciușul (Otus scops), ciuful de pădure (Asio otus), ciocănitori: ghionoaia sură (Picus canus), ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius), ciocănitoarea pestriță mică (Dendrocopos minor), ciocănitoarea pestriță mare (Dendrocopos major), corbul (Corvus corax), cucul (Cuculus canorus), sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]