976 matches
-
1-2; Vasile Adăscăliței, „Miorița”, text de plug, REF, 1960, 1-2; Ist. lit., I, 27-29; Pavel Ruxăndoiu, Formule descriptive ale poeziei riturilor agrare, AUB, filologie, t. XII, 1963; Henri H. Stahl, Comentarii etnografice pe tema „Plugușorului”, REF, 1965, 2; Ernest Bernea, „Buhaiul” la Fundul Moldovei - Bucovina, REF, 1967, 4; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 208, 385; Gh. Vrabie, Folclorul. Obiect, principii, metodă, categorii, București, 1970, 215-220; Dicț. lit. 1900, 683-684; Vasile Adăscăliței, Istoria unui obicei. Plugușorul, Iași, 1987; Dumitru Pop
PLUGUSOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288856_a_290185]
-
care cădea în valuri. Lângă felinar apărea o umbră. Răsuna, repezită, o strigare. Opustul începea să pârâie și să se miște. Aninat de un capăt de grindă, felinarul se clătina în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Și te pune-ntr amândoi, C-așa-i jocul pe la noi, Uite-așa și uite-așa, Joacă și nu te lăsa!” Veselia generală fu întreruptă pe neașteptate. Cu toții ascultau atenți. În pragul casei se auzeau pocnete de bici și sunetul buhaiului, împreună cu plugușorul cântat de o ceată de oameni mari. Era timpul când gospodarii porneau cu uratul pe la rude, pe la vecini, să se bucure împreună de sărbătoarea Anului Nou. Mama și tata i-au invitat pe oaspeți în casă, erau surorile
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce acasă, fiindcă atâtea trenuri ne-au dus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își sufla în pumni de frig. ― Da’ este un sat cu așa un nume, omule? - a întrebat unul căruia abia i se vedeau ochii de sub marginea unei căciuli țurcane
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
știe al câtelea țoi de rachiu mucalitul despre care spuneam. La o vreme, îl aud: „Mă fraților. Hai să vă spun una gogonată. Ia mai astă vară, cam pe vremea seceratului, într-o duminică, mergeam cu niște treburi în satul Buhai, sat cocoțat tocmai pe muchea unui deal. Era așa cam pe la prânzul cel mare. Și o căldură de se cocea oul la soare. Când ajung la jumătate de cale, mă întâlnesc cu o bătrână de la mine din sat, însoțită de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
palmelor nu alta! Bună ziua, mătușă Catrină - îi zic eu. Da’ unde ai fost pe așa potop de căldură? Pe deasupra ai mai luat și frumusețea asta de fată după matale. <Apâi cum altfel? Trebuia să mă duc cu fata asta la Buhai șî amu’ ni întoarcim acasî>. Bine, mamaie. Dacă o fost musai să mergi cu fata la Buhai, ce să-i faci? Când trebuie... trebuie. N-ai încotro”. Vorba unui ardelean pe care îl aveam în companie când am făcut armata de drept
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
potop de căldură? Pe deasupra ai mai luat și frumusețea asta de fată după matale. <Apâi cum altfel? Trebuia să mă duc cu fata asta la Buhai șî amu’ ni întoarcim acasî>. Bine, mamaie. Dacă o fost musai să mergi cu fata la Buhai, ce să-i faci? Când trebuie... trebuie. N-ai încotro”. Vorba unui ardelean pe care îl aveam în companie când am făcut armata de drept:<Păi, no! Dacă trebă, trebă șî gata, no!> ,. ― Și fata... fata cum arăta? - a întrebat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de drept:<Păi, no! Dacă trebă, trebă șî gata, no!> ,. ― Și fata... fata cum arăta? - a întrebat tot cel cu cușma cât o oaie. ― Păi dă-ți și dumneata cu părerea. Cum să arate? Ca... după ce-a fost la... buhai, vere. Cum altfel? Da’ era frumoasă de „numa’-numa’”, vorba aceluiași ardelean din armată. Un hohot de râs a zguduit pereții vagonului... Odată cu ultimul icnet de râs, de sub claia aceleiași căciuli mițoase s a auzit din nou glasul, care încă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Când în mâna fiecăruia se găsea câte o garafă - mai plină sau mai goală - cu rachiu, căciula țurcană a vorbit din nou: ― Până om avea norocul să bem din căușul palmelor unei frumoase ca cea care se întorcea fericită de la Buhai, să ne mulțumim cu „pocalul” nostru. Să fiți sănătoși, fraților! Fiecare a băut cât a simțit nevoia. După acest ritual, s-a lăsat o liniște stânjenitoare. Abia se auzea pufăitul locomotivei, fiindcă zgomotul era înghițit de omătul gros din jur
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ieșit pe ușă, ca și cum ar fi fost fugărită de o fiară! După ce femeia a plecat, Todiriță l-a luat pe al lui Cocostârc de picioare și l-a târât în uliță. ― Dispari până nu te omor, anfura mă-tii de buhai!!! A intrat apoi în curte. A deschis poiata păsărilor, ușa grajdului și s-a întors la poartă, să vadă ce face al lui Cocostârc. Acesta, căruia îi rămăsese doar vreun strop de viață în el, se târa ca un animal
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mănăstiri podoabe și așezături fiindcă l-au apucat moarte... ne-am nevoit și am împodobit și o am întemeiat... cu de toate... până întru desăvârșire... Dat-am... danie... satul Ustie... și cu vecini, și satul Zălucenii,... la ținutul Orheiului, și Buhai, la ținutul Dorohoiului, și satul Popenii și Sârbii... și cu vecini... cu patru roți de moară și cu zece pogoane de vie la... Nicorești; la ținutul Tecuciului, și zece sălașe de țigani, și un locu de dugheni aicea, în târgu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Sfântului Vasile copiii mergeau cu plugușorul,aducând colăcei și venind acasă cu traista plină. Când se însera flăcăii porneau și ei cu plugul. În grupuri de șase-șapte flălcăii mergeau și urau pe la ferestrele caselor unde aveau fete. Aveau cu ei buhaiul confecționat de ei înșiși și bice cu care porneau. Unii umblau cu ursul pentru care își pregăteau costumele și măștile încă din postul Crăciunului, iar ații formau rândurile. Se îmbrăcau în costume naționale cu cingători la mijloc. Purtau cu ei
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
din casă în casă prin tot satul. Oamenii ne răsplăteau cu colaci, covrigi, mere și nuci, dar și bani. Așa umblam până noaptea târziu. Cel mai plăcut era când ajungeam la nașa de botez care ne aștepta cu colaci de buhai împletiți în patru, cu mere și bani. Noaptea dormeam toate la una din noi ,iar a doua zi împărțeam colacii și banii. Flăcăii în jur de douăzeci de ani se mascau ,își luau bice și tălănci, se grupau câte patru
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA FEREŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Găină Emilia () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2058]
-
ce găsise și, poteră de nenorocire se pregăteau să deschidă un nou front antisovietic. Dar n-a fost cazul. Din șartul uliței, mândru și împăunat venea Petre. Uite mamă, a deschis pumnul, mi-au dat soldații fire de coadă pentru buhai. Stăteam cu mâna ridicată, palma deschisă a lovitură, numai bună însă de primit trofeul cabalin depus ca o ofrandă de către copil. Din nefericire pentru mine dar și pentru săteni, școala a fost ocupată de trupe, ceea ce însemna gândul unei staționări
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pentru reântoarcerea pe Terra. E și una d’asta? E, mă, să auzi și să nu crezi, dar, e! O, mă bucură grozav această informație. Diseară o trec pe internet, și-o difuzez la televizor. Ho, nu te avânta, ca buhaiul, cu capu-n spinii gardului, când o vede, la un pas, dincolo de gard, pe Joiana,în călduri. Dar ce să fac? Ai oleacă de răbdare. Și o să afli; și,în funcție de aflare, o să decizi, o să decidem, poate, împreună, ce avem de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe care-l ridicăm în jurul curții școlii, ne pregătim colindele și uratul pentru sărbătorile de iarnă. Ionuț, colegul dintr-a șaptea, pentru că are voce de bas, învață uratul, noi ceilalți având alte preocupări: să sunăm din clopoțel sau să tragem buhaiul. Dacă nu știți ce este un buhai, vă spun eu: un cilindru din lemn sau metal, acoperit la unul din capete cu piele de oaie; printr-un orificiu anume confecționat, se introduc fire din păr din coada calului. Legate bine
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ne pregătim colindele și uratul pentru sărbătorile de iarnă. Ionuț, colegul dintr-a șaptea, pentru că are voce de bas, învață uratul, noi ceilalți având alte preocupări: să sunăm din clopoțel sau să tragem buhaiul. Dacă nu știți ce este un buhai, vă spun eu: un cilindru din lemn sau metal, acoperit la unul din capete cu piele de oaie; printr-un orificiu anume confecționat, se introduc fire din păr din coada calului. Legate bine, acestea se trag cu mâna din partea cealaltă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în sipet. După aceea părintele, ciocnește cu gospodarii un pahar cu vin iar nouă ne este dat suc și colăcei. Nu lipsesc bomboanele și iconițele cu Maica Domnului și Nașterea Pruncului Iisus. Se vede treaba că tot gândindu-mă la buhai și omul de zăpadă, am uitat de celelalte obiceiuri din sat care au loc cu o săptămână în urmă, aici în sat: anume, sacrificarea porcului înaintea de venirea lui Moș Crăciun: eveniment sărbătorit cu mult fast la țară, pentru că și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
proști, habar n-au nici cum să rupă mămăliga! Singur a migălit la el în timpul zilei când sunt ei la muncă, de-acum nu mai stă la mila lui Lazarov, ducă-se naibii la Pamplona, doar-doar l-a lua vreun buhai în coarne! E, acu poate să se uite și el la Realitatea, că zău de nu s-a săturat de Virginica Toader. Deși tot cea mai bună e. Chiar în această după-amiază, are loc o întâlnire de lucru între ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai aschilamb... O știi pe Gabi. La fel de meseriașă la supt, ca și la suflat. A stat și-a suflat în fundul lui, de pendul, toată noaptea. Dacă avea porțile deschise de la astral trebuia ca să se fi umflat până acum ca un buhai. - Pendulatorul trebuie să fi îndepărtat, de la trupul său, toate obiectele metalice. Să fie curat. Dispoziție sufletească excelentă. - Duș am făcut... C-am atins-o în cadă, sub coadă, și pe ea. Ceasul e scos. Mărunțișul îl țin pe magnet. E
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el să stea la o masă pe care se află când volume de versuri (pe care să le poată mângâia la răstimpuri), când un dosar de securitate folosit ca alibi pentru disidența lui. Poporul român nu are un glas de buhai cu care să-și acopere mereu interlocutorul și nici reaua credință necesară pentru a face imposibilă orice discuție. Poporul român nu recită, acompaniat la chitară, versuri tâmpite care să-i meargă la inimă poporului român educat în spiritul kitschului naționalist
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acasă: pe postul Antena 1, la Tucă Show ("sînt Marius Tucă de la Tucă Show", se prezintă modest autorul emisiunii), Păunescu și Vadim discută despre... intrarea României în NATO! Păunescu e pro, Vadim e contra. "Cornele, spune Păunescu cu voce de buhai, Cornele, e vorba de un ideal pentru care au murit părinții noștri în închisorile comuniste, Cornele!" ― " Și cum, Adrian, vrei să-i părăsim pe cei cinci milioane de români din Basarabia, pe frații noștri?" ― "Bine, Cornele, dar cum vrei să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de grijă la o adevărată herghelie de cai și iepe, învățați și neînvățați la călărie, desigur, meserie specifică îngrijitorilor acestor frumoase și nobile animale. 1781 aprilie 23 Sama vacilor la Sf. Gheorghe ce sunt pe sama lui Crăciun văcarul 4 buhai; 5 boi și câte 2 viței; 2 boi câte 1 vițel; 6 boi mari; 6 boi cât de 1 vițăl (?); 6 boi mari la Frunză; 4 boi mari la Petre; 10 gonitoare; 3 gonitoare; 11 mânzați; 8 mânzate. Sămi asemănătoare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]