214 matches
-
aceea, Antoni Fortuny Încă mai credea că o parte din deficiențele mentale ale băiatului se datorau dietei sale, prea mult influențată de obișnuințele bucătăriei franțuzești a maică-sii. Se știa prea bine că excesul de unt provoca ruina morală și buimăceau Înțelegerea. Îi interzise lui Sophie să mai gătească vreodată cu unt. Rezultatele nu au fost tocmai cele sperate. La doisprezece ani, Julián a Început să-și piardă interesul febril față de pictură și de Velázquez, Însă speranțele inițiale ale pălărierului au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
iluzorii, suportă infamiile unei rostogoliri îndelungi pe povârnișuri tot mai decise, până când, palid și năucit pe motivul încleștării clipei predestinate, avu revelația copleșitoare a întâmpinării unei păduri, care exala o mireasmă dulce de specii arboricole demult dispărute. Se ridică încă buimăcit de neașteptata surpare gravifică și contemplă cu o uimire în creștere desfrâul vegetal al misteriosului tărâm, până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă al unui pom răsărind din adânca despicătură a unei colosale copite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că-i mai bine să-l lăsăm să plece unde-i place. Gaston stătea în prag cu sacul în mână. Membrii familiei erau prezenți să-și ia rămas-bun. Totul s-a petrecut atât de repede și de neașteptat, încât Mă-chan, buimăcită cu totul, a uitat să se încalțe. Stătea și-l privea încremenită. Gaston i-a făcut cu mâna și lui Mă-chan. — Mă-chan, la revedere! Mulțumesc. Gata-gata să plângă, le mulțumi tuturor, pe rând. — La revedere, Gas. Vezi să te-ntorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-mi trag sufletul. Atunci am făcut o descoperire care m-a împietrit. Luciul bălții din stânga mea, peste care pilcurile de stuf aruncau o umbră înfricoșată, nu era decât un imens ochi deschis asupra mea de mlaștină. Descoperirea asta m-a buimăcit. "E ochiul lui Dumnezeu", mi-am zis. Și eram gata să mă prăvălesc în genunchi, dar gândul că Dumnezeu n-ar putea avea un ochi atât de noroios m-a oprit. Ar fi fost o blasfemie gestul meu, nu o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alge, sfărâmăturile unei bărci. Printre ele, am găsit o monedă de bronz. Era coclită, veche și știrbită într-o parte. Mă pregăteam s-o arunc în nisip, când am descoperit pe ea efigia lui Robespierre. Am rămas fără aer parcă, buimăcit de surpriză. Moneda aruncată de valuri pe plajă arăta întocmai ca monedele pe care mi le dăduseră înapoi îmblînzitorii! Eram uluit și derutat. Ce putea să însemne asta? De necrezut, într-adevăr... După ce mi-am mai venit în fire, m-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să spună; nu vroise să afirme că-i anost. Mma Ramotswe se holbă la ea. — Un logodnic cum? întrebă ea. Sunt norocoasă că am de logodnic... ce anume? Mma Makutsi își plecă privirea. Simțea cum îi ard obrajii și era buimăcită. Pantofii, cea mai bună pereche a ei, pantofii cu trei năsturei strălucitori cusuți pe fața de sus, îi întoarseră privirea, așa cum fac toți pantofii. Apoi Mma Ramotswe izbucni în râs. — Stai liniștită, o încurajă ea. Înțeleg ce vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și să vă imaginați ce s-ar Întâmpla dacă am proceda În acest mod, Nu Înțeleg, Așteptam mai mult de la directorul general al televiziunii, Dacă e așa, mă simt depășit, domnule prim-ministru, Sigur că nu sunteți, dar acum sunteți buimăcit de răspundere, Și dumneavoastră nu sunteți buimăcit, Și eu sunt, dar, În cazul meu, buimăcit nu Înseamnă paralizat, Ce bine pentru țară, Mulțumesc Încă o dată, noi n-am vorbit mult unul cu altul, În general vorbesc despre televiziune cu ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Întâmpla dacă am proceda În acest mod, Nu Înțeleg, Așteptam mai mult de la directorul general al televiziunii, Dacă e așa, mă simt depășit, domnule prim-ministru, Sigur că nu sunteți, dar acum sunteți buimăcit de răspundere, Și dumneavoastră nu sunteți buimăcit, Și eu sunt, dar, În cazul meu, buimăcit nu Înseamnă paralizat, Ce bine pentru țară, Mulțumesc Încă o dată, noi n-am vorbit mult unul cu altul, În general vorbesc despre televiziune cu ministrul de resort, dar cred că a sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
turist, mi se părea un premiu neașteptat. M-am întors lângă blocul ocupat abuziv. Copiii goliseră apa pe o grămadă de piatră vulcanică și construiau o colibă, un soi de ou mare și negru. M-am oprit să-i privesc, buimăcit de soarele arzător. Mama mea nu vroia să cobor în curte ca să mă joc cu alți copii. După ce s-a căsătorit, s-a adaptat traiului într-un cartier popular. Chiar fiind departe de centru, nu era deloc trist, pentru că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în Londra m-a dat complet peste cap. Orașul nu e deloc cum mi-l aminteam. Nu-mi vine să cred cât e de murdar. Cât de agitat. În după-masa asta, când am ajuns în gara Paddington, am fost aproape buimăcită de mulțimile de navetiști ce se agitau ca un furnicar prin holul gării. Am simțit în nări mirosurile care-ți mută nasul. Am văzut mizeria. Lucruri pe care nici măcar nu le remarcam înainte. Oare cum de nu le vedeam niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se stinseră. Fără fanfară, capcanele celor șapte crisalide se deschiseră, iar omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți, de baia criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dădea impresia că mai degrabă a crescut ca o ființă vie și nu că a fost fabricată. Era cu totul straniu. Cu excepția metodei de construire, eroii noștri erau siguri de faptul că aveau de a face totuși cu o navă. Buimăciți de această viziune, niciunul dintre ei nu se gândea la avantajele financiare pe care ar putea să le procure această halucinantă descoperire. Tustrei exclamară surprinși. Kane o ținea una și bună: ― Un fel de astronavă, sigur că da. Lambert, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zilnic, din punga comună, deși nu era printre băutorii de cafea. Aduna, făcea punga săptămânală pentru Tolea, care îi plătea separat pentru asta. Dar s-o spui așa, în gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciorchini... O coropișniță urmărită de INTERPOLUL Dunării și a toți afluenții ei, abia scăpată de învăluirea unor roșioare, împinsă de la spate de un AVAT, vânător de recompense, gâfâind, sărea speriată tocmai la o mie de mile de milimetri adâncime, încă buimăcită de dispariția bruscă a alaiului acvatic urmat de retragerea brațelor de apă de pe câmp, în slujba firește a dictonului DURA LEX, SED LEX, încerca să-și miște un picior lipsă. Abia atunci înțelese grozăvia prin care trecuse și căuta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se mira cum din microcosmosul solar devenise cogeamite galaxie de lumină, puțind a dragoste, beată de barbara năvălire a simțurilor, miros auditiv pentru îngerii indignați, beție la care trăgeau cu ochiul asceții peșterilor din Univers în care, timpul stătea degeaba, buimăcit de înțepătura veninoasă a celor două timpuri, timpul zvâcnea, neuronii țipau ca arși fulgerați de kilovolții dorinței și dăruirii totale și, deși fierul tot nu voia să ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pădure când Vizanti sa Înfipt pe cele patru picioare, s a zbârlit și a mârâit, era gata de atac. Imediat a simțit că urechea sa stângă este rotită cu durere, fapt care l-a liniștit oarecum. Victor a privit buimăcit În direcția către care era Îndreptat Vizanti, imediat a lăsat targa jos și urmat de Vizanti s-au ascuns În porumbul care Începuse să lege. A văzut un om călare și a crezut că cerul va cădea asupra sa. După
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ca un mic semn că m-ai lăsat În viață și ca o răscumpărare a greșelilor mele, iar cea din Maroc a fost, cu siguranță, una dintre ele! A luat mâinile de pe securistul său, care Își revenise dar era complet buimăcit și nu mai știa ce să creadă, unde se afla, cu cine și nici ce se va alege cu viața sa În fața unui nebun de legat, a făcut o cruce mare și privindu-l În ochi pe maiorul de securitate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de obicei înainte să dispar în camera mea, de data asta intru și mă așez pe pat - știu că trebuie să li se pară ușor ciudat. ― O, spune Sophie și apoi și Lisa. Minunat. Îmi dau seama că ambele sunt buimăcite, pentru că niciodată nu m-au mai auzit oferind vreo informație despre mine și niciodată, în tot timpul de când stăm împreună, n-am mai dat buzna înăuntru și m-am așezat pe pat. ― De ce? întreabă Sophie, care are cel puțin decența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ne-au legănat ființa? Nu-mi mai aduc aminte. Știu doar că într-un târziu (era parcă în revărsatul zorilor) m-am trezit brusc și în aceeași clipă (poate din cauza mișcării bruște pe care o făcusem) se trezi și ea. Buimăciți de somn, fără să ne recunoaștem (n-avusesem, până atunci obișnuința de a dormi împreună), fără cunoștința limpede a situației, gurile noastre se sărutară lacom, trupurile noastre se lipiră arse de aceeași văpaie și, ascultând de o poruncă ce nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Goliat) se ivi în prag și mă cercetă ca pe o dihanie. ― Ce, vrei să spargi ușa? Mai încet nu știi să bați? ― Scuzați, n-am știut că... ― Pe cine cauți dumneata? ― Nu stă aici domnișoara... domnișoara... cum îi spune?! Buimăcit de surpriza că nimerisem în altă parte, cât și de săpuneala pe care mi-o trăsese namila de femeie, am avut un lapsus penibil de memorie. Nu-mi aminteam numele Mihaelei. ― Cată-ți de drum, băiețele, că aici nu stă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
știu încă... Sânt atât de obosit! Nu pot să mai leg un gând... Am adormit din nou. Când am făcut ochi se luminase de ziuă. O durere ascuțită mă încerca în coșul pieptului. Cred că această durere mă trezise. Încă buimăcit de somn, aveam impresia că tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decât un vis urât și o clipă mă scăldă o bucurie imensă. Dar frumoasa amăgire nu ținu mai mult de o clipă. Luciditatea îmi reveni și, odată cu ea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
se scuture și un fum gros a acoperit soarele. Bărbatul roșcovan s-a întors spre mine și, pe un ton aproape indiferent, m-a liniștit: "Nu-ți fie frică. Luăm caii și fugim". Mă trezesc tușind și, câteva clipe, sunt buimăcit. Prin întuneric, abia găsesc butonul veiozei. Ce oră e, oare? Nu e nici patru. În zilele în care am fost fericit aici, lumina invada toate fibrele ființei mele. Nu mai aveam greutate, nu mai aveam vârstă, nu mai aveam amintiri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fruntea, nasul, bărbia și pieptul unui gigant culcat pe spate între plantațiile de măslini de la poale. Cineva m-a lămurit, apoi, că nu greșisem. "Zeus dormind", numesc cretanii acel munte. În preajma furtunilor, uriașul e gata, se spune, să se scoale, buimăcit de somn și să amenințe, furios, că va scufunda, în mare, insula. În ziua aceea, însă, "Zeus" dormea, fără să-i pese de caprele care pășteau, nesimțitoare, iarba crescută pe buzele și pe pleoapele lui. Dar tragedia greacă ne pune
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
trebuit s-o conving. Mă temeam să nu se scoale părinții Ginei, pe care-i cunoșteam destul de puțin, dar am avut noroc. În sfârșit, a apărut la o fereastră la etaj Gina, ținîndu-și o jachetă peste cămașă. S-a uitat buimăcită la mine. I-am țipat: - Ce s-a întîmplat cu Irina? - Păi s-a măritat cu Marcu. Sunt la Sinaia. Am mai avut tăria să întreb: - Și s-a putut să nu-mi scrii nimic din vreme măcar tu? - Credeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de câte cinci. Obiectele nefolositoare, ca pachetele rămase de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]