827 matches
-
-o se precipită profesorul, jenîndu-se brusc la gîndul că bătrîna ar putea să-l întrebe cum de-i a lui. Tocmai!, că nu-i a Mariei... clatină femeia din cap, rotind fotografia între degete. Profesorul ezită o clipă, apoi, ca buimac, întreabă, tot mai tare, să acopere vîntul: Cum nu-i a ei? Ai dreptate, domnule Teofănescu, ai dreptate: vremurile... Aici arată femeia fotografia am fotocopia rîndului din registru, cînd m-am internat s-o nasc pe Doina: "Maria Bujoreanu, 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
repde. Unul e blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd de mamă junghiul din spate. Nebunilor, ce v-a apucat?! strigă Sultana, apărută în capul scării, urmată de Mihaela și de bărbați. Fugiți că se dărîmă clădirea! le strigă țăranul pornit spre ieșire, apucînd cu ambele mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
populație, același potențial, aceeași armată ca și azi. Iar corupția era chiar mai mică. Și atunci, România putea fi numită de vestici the dizzy little giant al Europei de Sud-Est. Umbrela NATO l-ar fi putut limpezi pe „micul gigant buimac”, influențând major evoluția politică a României: nu cred că tumoarea extremistă s-ar mai fi putut dezvolta atât de violent la alegerile din 2000. Cu 5 ani de vechime în Alianță, România ar fi fost astăzi un mic uriaș treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
fără vârstă, fără altă însușire deosebită decât aceea că existau -, atunci, borcanul acela pe care mama îl spăla bine odată ce muștarul se termina ca să-l transforme apoi într-un pahar gros, urât și rezistent, borcanul de care îmi agățasem privirea buimacă de la somn și vis era, de departe, cel mai potrivit. Am învățat însă (fără să fie nevoie de vreo carte, ci doar de puțină atenție) că atunci când au loc miracolele, fie și unul mic ca acesta, nu e de ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
spus „dincolo de marginile prăpastiei“ când în vis era vorba clar de o poieniță cu iarbă sfrijită la marginea prăpastiei?). Oricum, nu cred că mai are sens să mă învârt prea mult în jurul acelui vis. Știu doar că m-am trezit buimac (asta v-am spus), cu pâlpâirile alea de neoane și draci încolăciți în minte, am luat o carte cu poze și text puțin, Albă ca Zăpada, și am intrat în bucătărie. Mama prăjea pâine pe plită, iar mirosul acela și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
s-a terminat. — Mă tem că nici un doctor nu mai poate face nimic, rosti el peste cîteva clipe. Singurul lucru pe care-l mai putem face este să anunțăm poliția. Doamna Bellairs, pe jumătate trezită din transă, avea o privire buimacă, iar limba Îi atîrna puțin peste buza de jos. — Un atac de cord, pesemne, Își dădu cu părerea domnul Newey. N-a putut suporta emoția. — Mă tem că nu despre asta e vorba, replică doctorul Forester. A fost asasinat. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne, Tată Ceresc, scapă-ne din ghearele ăstora! Ajutoooor! Nene Dumnezeeeeeuuu! Moment în care Mița, gazda, intră în magazie. - Ce faci, Alex, zise, ți-au scăpat îngerașii? - Da, am răspuns buimac, căutam niște roșii... - Păi, sunt la hotel, sub scară, de ce nu m-ai întrebat? - Nu erai în curte... - Da, am fost alături la Maria... Hai, ajută-mă să-i prind, că fac o gălăgie... Mița luă o lopată, eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
umple, buretele era și prea scump și-mi făcea o groază de colțuri... Arătam îngrozitor de rău, ca o stea de mare la care-ai cusut o coadă de cal. Și-atunci secretarul literar a găsit soluția asta... Stau în pijama, buimac, nu reușesc să scot nici un sunet, deși fac eforturi să-mi mișc fălcile, ca un chitic înghesuit în grilaj, la doi pași de cișmeaua din care picură apă. Îhhh... Abia acum bag de seamă că are o coadă jalnică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pustiu, negru și liniștit, iar fața lui, mereu Încruntată, fu pentru o clipă gata să se destindă, pentru prima oară În atîția ani, cînd deodată ochii, „singurul lucru decent pe care-l pusese Dumnezeu pe chipul acela monstruos”, Îi străluciră, buimaci, pe cînd se Întorcea spre micul golf de la capătul insulei. - Un vapor...! Negrul, În picioare alături de el, se uită În aceeași direcție și Își dezveli cu totul dantura albă: - Da, un vapor, admise el cu glas batjocoritor. María Alejandra... Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dedicate sufletului celui răposat, deși sora ei avu mai apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea o explicație. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
hacienda din Sevilla și am acceptat... Plecăm mîine. În pofida vastei sale experiențe cu femeile și a unui aplomb recunoscut care-i permisese odată să cîștige o adevărată avere la jocul de cărți, cavalerul de Arriaga fu nevoit să se așeze, buimac, și să scuture din cap de două ori Înainte de a Îngăima, neîncrezător: - Ce-ai spus? - Că mă duc la Sevilla cu contele de Rioseco. - Nu poți vorbi serios! - Ba vorbesc cît se poate de serios... Am pregătit bagajul și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Precum pruncul În leagăn ori În brațele mamei, așa se legăna el acum pe umerii purtătorilor săi, un prunc picotind În brațele mamei, cu ochii Închiși de toropeală, simțind căldura soarelui pe piele, pe mădularele ostenite, de după pleoapele bine oblonite. Buimac de preaplinul luminii și de câte alte miresme, la hotarul dintre trezie și amorțeală, asculta rugăciunile și cântările pelerinilor, corul angelic al vocilor de copii și țiuitul instrumentelor, cu gemetele țiterei și jalea flautului, Înotând În mareea cântărilor care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
un leagăn, scuturat de scâncetul roților, trupul său vlăguit, cu oasele‑i firave, cu măruntaiele‑i secătuite, cu inima‑i tihnită, cu pielea‑i veștejită se lăsa acum În voia sfârșelii, Într‑o suflare lină, simțindu‑se ca un prunc buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mântuirii trupului său, În mirosul carului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe jumătate soldat din marina SUA la pensie, Reverendul Fără Dumnezeu, strălucitor în paietele roșii, spune: — Un Dumnezeu atotputernic atât de nesigur? Care-și asmute copiii unii împotriva celorlalți, ca să rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai jos decât celălalt. Unul dintre ochi îi e doar o mingiuță lăptoasă strânsă în umflătura roșie-neagră de sub frunte. Buzele îi sunt despicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Jenson le-a încărcat în Florida, unde au aterizat pentru că pilotul începea să se simtă rău. Asta după ce i-au dat o cană de cafea. Trei pastile de Vicodin măcinate și amestecate în cafea ar face pe oricine să fie buimac, să amețească, să-i fie rău. Așa că au aterizat. Au debarcat pilotul. Au îmbarcat pungile. Domnul Jenson purtând în cârcă nitratul de amoniu. A apărut și fata lui Flint, Sheila, cu școala abia terminată și gata de decolare. Prin ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a onora Anul Trăirii Primejdioase, Însă Adam nu prea i-a dat crezare. Nimic altceva nu era acum mai important pentru Adam decât fuga. Făcea eforturi să-l urmeze pe Din, care Întorcea adesea capul, cu o expresie de euforie buimacă. Ar fi fost prea mult pentru el să se gândească la altceva, fugea cât putea de repede, Încercând să țină pasul cu Din de-a lungul străzilor marelui oraș, gâfâind din pricina efortului. și-a zis doar că putea iar să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Șam sări că ars și se holba la Fanny. — Tu ce chilu’ meu cauți aici? întreba el. — Întâmplător, treceam prin zonă, răspunse Fanny, dar nu mă așteptam să dau peste dumneavoastră, domnule Sharp. Tânără părea palida și un pic dusă, buimaca. Era îmbrăcată lejer, cu o cămașă lungă, purtată peste pantalonii asortați. Eleanor era furioasă și nedumerita. — Tu ai invitat-o? îl întreba ea pe Adrian. — Bineînțeles că nu, răspunse el. — Poate-a uitat ceva la sauna, isi dădu Șam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Am rămas singur acolo, în imensitatea albă. Și cerul s-a luminat, acoperindu-și înaltul cu stele. Începe să-mi fie cald. Înăuntrul meu clocotesc parcă mii de suflete... Ah! Și trenul... trenul acela nu mai vine... Târziu, mă trezesc buimac pe un pat de spital. Privirea blândă a mamei mă învăluie cu drag. Nu o întreb nimic. Văd șinele lungi, nesfârșite, apoi... un trup înghețat, fără suflare... Într-un târziu, întreb: ,, Mamă, de ce n-a venit trenul, mamă?” Lacrimile șterg
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aranja ceva... Domnul Petru a primit ordinul de chemare, anunță solemn domnul Zegrea. Nu se poate, șopti gâtuit de emoție librarul. Domnule profesor! Domnule profesor, suntem mândri de dumneavoastră! Să nu ne lăsați, domnule profesor! Cui să vă las? Întrebă buimac Petru. Între timp Îi trecuse furia și pierduse ceva și din nepăsarea gravă a celui care mai are puțin de trăit. Dușmanilor, domnule profesor! Care dușmani, omule? În această privință, interveni din nou Zegrea, să nu aveți teamă. Domnul profesor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Eu am rămas pe loc căci am văzut cum autocarul se desfăcea În bucăți iar bucățile În nimic. Aici mă opresc Întrucât nimicul nu se poate descrie. Ca o părere personală aș zice că era ca un curcubeu tricolor. Lumina buimac, cu tarif redus, aiureala din piață fără nici o tragere de inimă. Când lucrurile s-au liniștit și când ultima femeie s-a Întors cu bine pe pământ după o scurtă vizită În Univers, la propunerea bubosului toată lumea s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fi o zi mai lungă decît veacul, dacă am început-o că și altădată, ca și alte dăți, la doo de noapte. Și totul arată confuz, cum arată totul după o noapte de nesomn, cînd privirile plutesc aiurea. Un adolescent buimac, așa cum sînt adolescenții, un tînăr (după voce) zăpăcit m-a sunat să-mi spună te iubesc. A închis, pînă să apuc să-i zic: ai greșit, băiete. Nonconformismul acestui te iubesc, strigat în pîlnia telefonului la doo de noapte, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul. El, așezîndu-și palma peste palma mea, ca și cum ar fi vrut s-o măsoare: da, se potriveau. Și tot el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai mult cu cât nu exista niciun motiv ca să nu mă scufund. Am adormit liniștit. p. 75 Patru ore mai târziu, o melodie formată din zece note îmi urla în cap, ivită din Dumnezeu știe ce cotlon al memoriei mele. Buimac, așezat pe pat, recunoscui numărul de telefon pe care-l formase Olaf înainte de a-și da duhul. Și dacă era numărul de la vilă? Aparatul de lângă pat nu avea indicat numărul. Doar nu era să fac cercetări în toiul nopții. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de Pergolese. Și pentru ca momentul să fie perfect, îmi adusei din bucătărie un pahar din acel clos-vougeot din ajun. M-am întins pe canapea și am savurat muzica grozavă și vinul de calitate. Era cel pe care îl beau convivii buimaci din Festinul Babettei 1: în mod hotărât, nordicii se pricepeau la vinul de Burgundia. Încruntai din sprâncene: ultimul care-mi vorbise despre vinurile de Burgundia fusese pivnicerul acela la telefon, îndată după moartea lui Olaf. Pe bune, avusesem vreodată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ne distrăm, se gîndește, data vitoare să fii mai atent și să ai grijă mare pe unde calci, Curistule, zice Dendé abia stăpînindu-se să nu izbucnească în rîs. Dacă nu eram noi în zonă dădeai colțul, cum adică? întreabă Curistul buimac ridicîndu-se în fund, luptîndu-se să-și mențină echilibrul, uite-așa, zice Tîrnăcop fîstîcindu-se, ar trebui să ne mulțumești că am fost pe fază, adică vreți să spuneți că m-am împiedicat și m-am lovit singur? Uite acolo, zice Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]