280 matches
-
Pe fața întunecoasă i se veseliseră ochii și sticleau în lumină. Noaptea se lăsase deplin asupra bălții, asupra gârlelor, asupra pădurii și stufurilor în întreg acel cotlon al împărăției dunărene. Zborurile de paseri conteniseră; tăcuseră și broaștele, așteptând cu ochi bulbucați o apariție misterioasă. Luna însă trebuia să răsară ceva mai târziu. Pescarul „hăl bătrân“, cum îi spusese Gâdea, avea o voce care nu se armoniza deloc cu înfățișarea-i naltă. Pe lângă asta, vocea aceea nu părea a scoate dinlăuntrul acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fie decent, nu nerușinat și îndrăzneț. Fata trebuie să țină ochii plecați și, dat fiind că e umilă și timidă, trebuie să țină și capul plecat. Nimeni nu vrea o fată care să se uite drept la oameni cu ochi bulbucați ca de broască. Trebuie să fie cu pielea deschisă la culoare, dar, dacă e mai întunecată, zestrea trebuie să includă măcar unul din următoarele articole: un televizor, un frigider, un dulap de metal Godrej și poate chiar un scuter. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
era urmărită. Era suficient ca o persoană să se atingă de ea în treacăt pe stradă pentru ca Pinky să anunțe când revenea: — Un bărbat m-a urmărit tot drumul până acasă, holbându-se la mine cu ochii lui mari și bulbucați. Domnul Chawla se temea că faptul că locuia atât de departe de Shahkot i se cam urcase la cap. Fără îndoială, dacă o persoană acorda atâta atenție îmbrăcăminții și imaginii, aștepta o reacție dramatică de la ceilalți, astfel că dacă aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
poate chiar doi la unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile astea cu fețe de extratereștri să ne fi cucerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe cineva, în lumina somnoroasă încă a dimineților. Alteori, o vedeam la cofetăria doamnei Krantz, tot așa, singură la fereastră, cu o sticlă de limonadă în față și privind îngândurată gardul de peste drum. Acolo se lipeau afișele mari, cu litere bulbucate, cu desene grozave, zugrăvite de maestrul Bulănică, pictorul oficial al târgului. Afișe de reclamă pentru filmele ce rulau la cele două cinematografe din centru: „Flamura păcii“ și „Partizanul liber“. Joia dimineața, când se schimba programul cinematografelor, maestrul Bulănică aducea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se Îndreptă, Într-un marș triumfal, spre acvariu. Peștișorii nu-și primiseră Încă doza obișnuită de alcool și stăteau cu burțile În sus, clătinându-se ușor deasupra apei. „Drepți!” făcu Noimann. Cei doi pești Îl priviră cu nedumerire În ochii bulbucați, rămânând În aceeași poziție. „Curând vă veți primi și voi tainul”, murmură medicul, turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
muzică la școala din centru. La nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe ochii tăi ăia bulbucați!” „Ia dați-i drumul, mă, să vedem ce face. L-am mai bătut o dată de s-a căcat pe el. Poate mai vrea și acuma. Ții minte, băi otreapă, că te strigau copiii Căcâcea?” Oamenii nu-i dădură drumul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gratuit la borfași Dependenții se întind pe asfalt În șir , ademeniți: bătrâni, femei și copii Înspiră în ei Inspiră-n plămâni, Un praf blestemat Al Mortii eterne, (sau nu) Intrați în sevraj, rostesc cuvinte -ncâlcite Căzuți în genunchi, cu ochi bulbucați și roșii de veghea prelungă sunt fericiți în sfârșit, că Zeul Suprem și-a coborât si-ntors a Sa față către ei aruncând în silă, sau poate din milă, o doză letală, de praf puturos. Își face simtită prezența, prin aer
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
prin gura vântului și în iarna asta, mai albastră decât celelalte, a nins cu aripi culese de păsări fără de zbor. La marginea copcii ies peștii să își atingă înotătoarele, amestecându-se cu fulgii aripilor frânte. Spre seară își ridică ochii bulbucați spre cer, parcă șoptind făra de glas: -N-are rost să gândim prea departe, chiar dacă lacul ăsta înghețat seamănă a cavou, noi suntem datori cu încă o moarte până la primăvară. Spusele lor se rotunjeau în piepturi și piereau pe buzele umede
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îndoială extrem de urâți - deși nu spun că nu ar fi fost niște oameni drăguți - care stăteau în jurul mesei. —Droguri, s-a auzit vocea altui bărbat. Ăsta arăta de parcă fusese ars cu acid. Efect care era scos în evidență de ochii bulbucați și de părul pieptănat pe spate. —Alcool. —Mâncare. —Mâncare. în cele din urmă, toate lumea mi se prezentase. Sau, cel puțin, îmi aduseseră la cunoștință motivele pentru care fuseseră internați. Alcoolicii îi luau, ca număr, pe dependenții de droguri cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se aștepta să cred că nici unul dintre pacienți nu recunoștea că era alcoolic. Era limpede ca bună ziua, numai uitându-te la nasurile lor roșii și la fețele lor brăzdate de vinișoare sparte. Era la fel de limpede ca și venele sparte și bulbucate care tronau pe nasurile lor. Dar ceva îmi spunea că, dacă nu mă calmez și nu vorbesc rațional cu el, n-o să ajung nicăieri. Vă rog să mă ascultați, i-am spus pe un ton mai potolit. Nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu pereții acoperiți cu cărți. Restul detaliilor vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Se mai schimbă. Are opt luni abia... — Seamănă cu tine. Ochii ăștia mari și verzi, și gura, și nasul... — Seamănă cu tac-su. — Cu cine? Cu mârlanu’ ăla de Velicu? Fugi de-aici. Ăla are față de drac. Cu ochii ăia bulbucați, phhhh... Nu știu ce dracu’ oi fi găsit tu la el. Ți-a făcut-o, Mirelo. Ți se rupe sufletu’ când vezi ce copil frumos și n-ai cu ce, n-ai nici un fel de posibilitate... Las’ că-ți spun io ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Întemeia”? — Nu cunosc acest citat. Am citit, totuși, codicele care aparțin tradițiilor recunoscute. — Ai citit ce codice ai dorit, șiiții au alte codice. — Și ele vorbesc despre tine? — În curând n-ai să te mai Îndoiești. XVI Bărbatul cu ochii bulbucați și-a reluat viața rătăcitoare. Misionar neobosit, el străbate Orientul musulman, Balkh, Merv, Kashgar, Samarkand. Pretutindeni predică, argumentează, convertește, organizează. Nu părăsește nici un oraș sau sat fără să fi desemnat acolo un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și de teamă, acesta pare să fi fost visul nebunesc al lui Hasan Sabbah. Dar acest vid Începe să-l Înăbușe. Regii cei mai puternici au nebuni sau tovarăși veseli ca să ușureze irespirabila rigoare care-i Învăluie. Bărbatul cu ochii bulbucați este cu desăvârșire singur, zidit În fortăreața sa, Închis În casa sa, Închis În sine Însuși. Nimeni căruia să-i vorbească, nimic altceva decât supuși docili, slugi mute, adepți fascinați. Dintre toate ființele pe care le-a cunoscut, nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
prin surprindere. Dar și așa, eram foarte mulțumit de mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Abandonând cu vădită tristețe, țigara abia începută, în scrumelniță, alături de suratele ei defuncte, distinsa amfitrioană culege din buzunarul de la piept al capotului, o batistuță turcoaz, semitransparentă, umezită în prealabil cu esență de trandafiri, o duce patetic la ochiul stîng, mai bulbucat și mai mobil decât dreptul și începe să scâncească și să fornăie, cu dignitate: Hi, hi, hi, hi, hi...! Mi l-au furat direct din cuib! Pe bietul Horus! Sunt distrusă! Mor! Presimt! Mi se trage sfârșitul! Ahh! Hi, hi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de sine, se gândea negreșit la cineva care să-i semene. De aceea îi și zicea mereu: Dacă vrei să fii fericită, să aștepți până ce voi zice eu: acuma!" El însuși era brun, cu mustăți fine, cu niște ochi puțin bulbucați în care lucea mai multă bunătate decât inteligență. Apoi veni vorba despre Nadina. Întrebarea s-a pus convențional, căci Nadina n-avea nici o simpatie pentru familia Predeleanu și o frecventa numai la zile mari și din pricina lui Grigore. De altfel
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încap?... Of, Doamne, rău ne-ai mai pedepsit!... Dacă suntem și noi molâi și fricoși!... Ia să te știe că pui mâna pe par, să vedem, ar mai îndrăzni să te mai batjocorească? Toader Strîmbu, cu fața roșită, cu ochii bulbucați, răcnea: ― Să fi fost copilașul meu, c-apoi le arătam eu! Și într-un grup, mai aproape de ușa cârciumii, Trifon Guju spunea fără pripeală, rece, liniștit, doar cu ochii încruntați ca totdeauna: ― Boierii numai de frică știu omenie! Glasurile se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătrânului Miron Iuga. O clipă glasul lui Iuga, surprins, se înecă. Dar imediat se ridică cu o furie nouă, pornită parcă să ardă tot în calea ei: ― Tu să taci, ticălosule!... Să taci, tîlharule!... Să taci!... Să taci!... Cu ochii bulbucați, cu o spumă subțire în colțurile gurii, Miron Iuga răcnea scuturând pumnul spre Trifon Guju care însă, după o secundă de șovăire, îi înfruntă privirea cu un rânjet obraznic. Apoi, fiindcă boierul nu mai contenea cu "să taci", deși abia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ochi și le reîncărcau, din mulțimea de țărani izbucniră țipete de spaimă. Ca și când o perdea de uragan ar fi măturat câmpia, oamenii se simțeau cuprinși într-un început de mișcare de fugă. ― Au tras în aer! răcni Petre cu ochii bulbucați. N-aveți frică, fraților! Stați pe loc!... Unde te îndesi?... Nu fugiți!... Înainte, oameni buni! Pe ei!... Să le luăm puștile și gloanțele! Parcă pânza de gloanțe, cu pocnetele ei, ar fi spălat toate zgomotele ce murdăreau văzduhul, se făcuse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Maiorul Tănăsescu se făcu foc: cum a îndrăznit fata hoțului de popă să nesocotească ordinele lui? Primarul îngheță, așteptîndu-se să mănânce iar bătaie și încă în fața satului întreg. ― Unde e bestia de muiere care a cutezat? strigă maiorul cu ochii bulbucați. Niculina ieși la iveală, palidă, cu copilașul de mână. Fără nici o vorbă, maiorul Tănăsescu se repezi la ea cu cravașa. Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înseamnă omagierea cum se cuvine a instrumentelor și a o lăsa pe Mama să se ocupe de această dificilă treabă. Dar în privința zborului în atmosferă, era cu totul alta povestea. De data asta pilotul muncea mai mult decât mașina. Nori bulbucați, bruni și cenușii, înhățară astronava. ― Fiți atenți la mizeria asta. Dedesubt cred e nasol. La fel ca Dallas, Ripley cugeta. Undeva în acest infern de culori întunecate, sub ei, o altă navă urla. la intervale regulate, un apel disperat, uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
deasupra creaturii lipită de fața lui Kane. Ea nu se clinti. Încordat ca un arc, gata să sară de cealaltă parte a sălii la cea mai mică alertă, își apropia mâna milimetru cu milimetru. Atinse baza, apoi urcă spre ochiul bulbucat situat pe spatele creaturii. Aceasta nu-l băgă în seamă, nefăcând nici cea mai mică mișcare de retragere. Nimic. Nimic... doar o pulsație domoală. ― E vie? Lambert simți că i se întoarce stomacul pe dos, de parcă ar fi înghițit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]