284 matches
-
o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans și băuturi, Prin clăile de fum! Cu zmei, Pigmei, Și corifei Ce lîngă damele cu nuri Se buluceau duium. Dar azi cu toți, de ani borîți, Își scarpină cu-n băț, Vre-un sloi Șiroi, Sau vre-un buboi; Și-n racle s-ar lăsa vîrîți, Acum, pentru-n dezmăț. Dame cu nuri, Zmei trubaduri, Pigmei, toți zac
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
2079 din 09 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Prin grădini de timp uitate Huzuream ca un hoinar, Iar pe drumuri desfundate Grijile n-aveau hotar. Primăveri posomorâte Ieșeau de sub coviltir, Prin unghere însorite Creștea iarba fir cu fir. Nori se buluceau spre creste Umbre grele agitând Voind parcă să dea veste Făr’ a spune ce-au de gând. Doar bunica, răbdătoare Șezând pe un lăicer Se ruga la Sfântul soare Ridicând ochii spre cer. Parc-o văd în răsărituri Dând năvală
PRIN GRĂDINI CU AMINTIRI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375954_a_377283]
-
domnule căpitan? întrebă un căpcăun. Căpitanul era și el mirat. Așa ceva nu mai văzuse și nu putea să dea nici o explicație. Se repezi la căpcăuni: - Ce vă zgâiți, idioților? La posturile voastre, fuga-marș! Căpcăunii se mai uitară o dată și se buluciră, alergând fiecare la postul lui. Soldații luară și ei poziția de drepți, cu ochii bulbucați la căpitan. Prin ceața deasă se văzu totuși cum Mărțișor se apropie de peretele transparent al cuptorului în care începu să bată cu pumnul: - Dați
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
Simpatie > REVERIE Autor: Mihai Merticaru Publicat în: Ediția nr. 1621 din 09 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Te-am zărit prin fereastra unei secunde Cum plimbai melancolia pe stradă, Enigmatică precum o șaradă, Izvor imaginație-mi fecunde. Tinerii s-au bulucit să te vadă, Erai ținta mulțimilor bolunde, Alt soare mai răsare de niciunde Și toți pomii înfloresc în livadă. Lumea devastează o pepinieră Și-aruncă spre tine cu flori în delir, Și alții la nebunie aderă. Eu nu contenesc deloc
REVERIE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376077_a_377406]
-
disperate ale monitorului general cu liniuțele la catastif. Într-un cuvânt, balamuc infernal. Hărmălaia nu putea să nu ajungă la urechile domnului Arsu, care și-a pus mâinile în cap când a intrat în clasă. Speriați, toți beligeranții s-au bulucit în bănci, cu mâinile la piept. Ca și cum ar fi fost țepeni de când veniseră la școală. Pe fața fiecăruia se citea inocentul „eu n-am făcut nimic!”. Numai bietul Mihăiță și-a asumat responsabilitatea, ca un autentic șef ce era. - Raportez
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iubirea mea singuratică străbate sălbatică pustiul așternut peste urmele tale pierdute pe calul sorții înspumat curg șiroaie sudorile din nemărginirea durerii nări fremătânde par vulcani fumegoși la orizont turmele de nori negrii, lânoși se bulucesc înspăimântați peste apus mânați de biciul de foc al păstorului ceresc gem cu voce de tunet ruinele pădurii sub copitele lor se îndoiesc dureros schelele schitului singuratic și cheamă a pustiu clopotele în zvârcoliri furioase rup lanțurile îmbrățișările noastre încătușate
IUBIRE ÎN FURTUNĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378775_a_380104]
-
din maeștri picturii bucureștene, cei pe care îi admir în bloc, ci vernisajul expoziției de pictură a... simpaticului actor Sileanu. Vă dați seama! Toată floarea cea vestită a cetății lui Bucur, buluc, la Sileanu. Și de ce nu? De ce să se bulucească lumea la Val Gheorghiu (cine-i, tu, ăsta, Val Gheorghiu? de unde-i? a, de la Iași? ăăă!), de ce să se calce pe picioare în fața pînzelor ăstuia, pînze de doi metri, care, nici măcar nu sînt... ochioase ca ale aceluiași, din octombrie trecut
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au mai cizelat între timp. Nu mai ține. Or să-l pomenească ei mult și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se îmbracă doar în alb, indiferent la a câta căsătorie se află și trebuie să verse o găleată de apă la intrarea în biserică, pentru a face copii sănătoși. Românii sunt singurii precreștini, anormali, care cred în Dumnezeu și se bulucesc la mânăstiri și la biserici atunci când preoții dau semnalul. Fără să exagerăm, vom spune că darul de nuntă este un potlatch, practicat în secolul XXI, de către un popor aparținător de o țară care se află în situația de membru al
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
mănăstirea Bistrița și stăteau zile întregi acolo. Și elevele știau că în munții din preajmă existau partizani, iar călugărițele îi ajutau. Într-o zi, în timp ce erau la ore, una din eleve „a strigat: - uitați-vă, uitați-vă. Toate ne-am bulucit la geam și am văzut patru oameni împușcați, legați de mâini și de picioare, puși pe o bârnă - așa cum se duce vânatul. Bârna o purtau securiștii. Parcă-i văd, coborând printre castani, spre porțile mari ale mănăstirii“. Deși în munți
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
veste-n sat, Că eu acum am aflat? Nucile s-au terminat. Zise corbul supărat. Ce mai zarvă! Ce tam-tam! Dară uite! Sus pe ram O nucuță. Tre' s-o am! Nu-i dau ciorii nici un gram. Și s-au bulucit de-ndată Către creanga-mpricinată, Dar surpriză epocală: Nuca lor era cam goală. Morala: Citește mai mult La mijloc de ulicioară,Pe un ciot, în fapt de seară,(Serios sau într-o doară) Se certau un corb și-o cioarăCă-n
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
dat veste-n sat,Că eu acum am aflat?Nucile s-au terminat.Zise corbul supărat.Ce mai zarvă! Ce tam-tam!Dară uite! Sus pe ramO nucuță. Tre' s-o am!Nu-i dau ciorii nici un gram.Și s-au bulucit de-ndatăCătre creanga-mpricinată,Dar surpriză epocală:Nuca lor era cam goală.Morala:... XI. ȘI INIMA-I SE-OPRI, de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1801 din 06 decembrie 2015. Domnița fără nume atât de mult a vrut Destinul să
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
se întreabă libertul. Putea doar să folosească pasajul privat dintre camera ei și cea a cezarului. În fața ușii, șovăie imperceptibil. — Deschide! ordonă scurt Livia. Înăuntru, clipește de câteva ori, buimacă la vederea grămezii de oameni adunați în jurul patului. — Ce vă buluciți așa? izbucnește mânioasă. Dați-vă la o parte! Lăsați omul să respire, că-l asfixiați stând claie peste grămadă pe el. Mulțimea de ajutoare face speriată câțiva pași înapoi. Lângă împărat nu mai rămân decât Themison și Antonius Musa, medicii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pur și simplu să copieze tablourile care se pun pe paravane... Nu mai are timp să găsească răspunsul. Draperia din dreptul ușii se mișcă. Răsuflă panicat. A venit momentul! Puhoiul de lume ce așteaptă să fie primită în audiență se bulucește ca la un semnal spre intrarea în prima anticameră. El însă rămâne pe loc, alături de Iulia Caelis. Speră din tot sufletul să fie lăsat mai la coadă. Să apuce măcar să-și vină cât de cât în fire. Din colțul unde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai repede. Ar trebui să aducem niște laur cărunt de pe altarul troian, murmură nemulțumită Claudia. — Nu e timp, o repede Occia. Important e ca focul să ardă din nou. Le gonește pe toate din cămară: — Hai, ieșiți afară! Preotesele se bulucesc spre ușă, ca un cârd gălăgios. În urma lor, Vestala Mamă închide și răsucește cheia în broască. Le aude pe fete frecând de zor, unul de altul, două bucăți de lemn sfânt. Trage aer pe nări. Bun! Se simte deja mirosul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Silvanus nu-i pare rău că s-a descotorosit, dar fără băiatul ăsta o să se plictisească pe toată durata sacrificiului. Lângă el se află doi sclavi publici, după veșmânt. Amândoi se ostenesc din răsputeri să țină piept mulțimii ce se bulucește spre altar. Îl apucă pe unul de braț și-i poruncește scurt: Adu-l aici pe ăl’ de colo! Bărbatul se execută imediat. Când Paterculus ajunge lângă el, îl ia iritat la rost: — Ce te-ai împiedicat de țâncii ăia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiind a unui țăran sănătos și lucid, tentat să-și ascundă înțelepciunea și ascuțișurile ironiei în dosul unei măști de naivitate. Îl trăda însă privirea. Dincolo de sclipirile ochilor, pentru cei ce vor fi știind să vadă, în ființa prozatorului se buluceau, dramatic, lumi aflate la antipod și sentimente minate de contraste izbitoare. Nu atât conflictele șocante dintre protagoniști învolburează prozele elaborate de Al. Poamă, cât mai ales calmul adânc al resemnărilor sale meditative dau sens paginei, ca în romanul intitulat Filigran
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
În urmă hotelurile erau aproape goale ca urmare a panicii provocate de dispariția americanilor. Harry Își spuse că reportajele lui Îi Încurajaseră pe oameni să revină - e uimitor, zău, cum un singur om poate influența mersul lumii. Toți turiștii se buluciseră să părăsească țara când se aflase vestea dispariției, nu știau cum să-și facă bagajele mai repede. Acum, după primul lui reportaj din Bagan și episodul din Mandalay de ieri, holul hotelului se umpluse de turiști. Oare cum va arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jumătățile de bilet rupte de controlor la intrare, așa că aveam de unde alege, și apoi, lipite cu măiestrie de cealaltă jumătate, puteai să juri că sunt proaspăt cumpărate de la casă. Dar ca să fim și mai siguri, preferam să intrăm atunci când se bulucea mai multă lume, deoarece controlorul de la ușă nu mai avea timp să observe cumva lipitura. Mai ales dacă mergeam în grup mai mare, și puneam un bilet valabil deasupra și dedesubt pe celelalte, controlorul era atent să verifice dacă numărul
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
alunecuș pe ea, apoi se mistui în umbra porții, își deslegă de undeva calul și îndată se auzi tropot. Atunci nevasta vătafului răsuflă adânc, se liniști și privi în juru-i. Haidăii ogrăzii veneau în fugă. Când ajunseră la grajd, își buluciră la un loc capetele mițoase și-și plecară nasurile cătră stăpânul lor căzut. Alexa se mișcă, își ridică de la pământ barba și le spuse cu trudă: —Să știți că m-a străpuns muierea... Atunci oamenii, fără a mai pregeta, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scuipat și al unei cantități însemnate de pudră de talc, fata părea extrem de prăfuită când coborî din autobuz. Pelerinii, curioși în privința a ceea ce s-ar putea întâmpla pe durata unei întâlniri atât de neobișnuite între potențiali parteneri de cuplu, se buluciră și ei afară din autobuz într-o grămadă murdară și haotică. Oricum trebuiau să ia o pauză de prânz și una mai intimă în spatele unui tufiș. Având în fața sa potențiala mireasă, ca pe un dar, grupul înaintă către arborele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
arătă și uimit până peste poate: „Cum, domnule, de ce nu le trimit la școală?! Păi hai să vedeți de ce!”. Șuieră scurt cu două degete și strigă ca la armată: „Fă! Ia ieșiți la interval și alinierea!”. Cele cinci fete se buluciră pe ușa ce avea saci de plastic În loc de geamuri și se rânduiră după Înălțime. Iamandi luă din nou cuvântul: „După cum vedeți, nici una nu are Încălțări. Trandafiro, un pas Înainte! Nu are ce-și pune În spinare. Garoafo! Nu are broboadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să intre În râvnitul cabinet. Când, după aproape două ceasuri, ajunsese În fața ușii, tânărul Îl chemase pe maestrul Foiște și-l Încurajase să intre el Însuși În fața comisiei. Profesorul oftase resemnat. După câteva minute, Repetentu auzise, din mulțimea care se bulucea, chemarea deznădăjduită care Îi era adresată: „Ajutor! Mi s-a prăbușit cerul În cap! Oamenii ăștia Îmi vor pielea! O vor avea curând, foarte curând!”. Repetentu Înțelesese că maestrul nu obținuse hârtia de care avea nevoie. Pusese câteva bancnote Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
munți și, ca de obicei, porțile de răchită erau deschise pentru ca trecătorii să circule încoace și-ncolo. Oamenii se înghesuiau prin porți, iar lăncile și puștile roiau într-o învălmășeală nemaipomenită. Numai drapelele erau ținute în jos, pe când soldații se buluceau să treacă. Nu vă împingeți! Nu vă pierdeți firea! Ariergarda să aștepte un moment în fața porții. Văzând toată confuzia, unul dintre comandanți încercă să facă și el ce putea pentru a organiza oamenii. Trăgând zăvorul porții mari, o deschise larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Akechi demolau locuințele din vecinătate, în timp ce femei cu bebeluși în brațe, bătrâni și copii fugeau de sub ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]