267 matches
-
spun că bunicul meu e mort după ele ! Și prietenii lui, la fel. Și, dacă mă Întrebi pe mine, ar trebui ca marketingul să fie targetat asupra lor, și nu asupra adolescenților. Se lasă tăcerea. Paul pare de-a dreptul bulversat. — Știi, și cei din Scandinavia au ajuns exact la aceeași concluzie, spune. Asta e concluzia ultimului lor studiu de piață. A, spun. Păi... poftim. — Și, Emma, de ce le plac atât de tare Panther Bars celor În vârstă ? Știi cumva ? Pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
privește lung și intens. Mi-e teamă de Întuneric. — Poftim ? spun pierită. — Mi-e teamă de Întuneric. Întotdeauna mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de când am deschis o cutie de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nesfârșit. De obicei, media e de cinci minute. —De ce să nu folosim un ceas deșteptător? se interesează Finn. —Cel de la aragaz sau de la cuptorul cu microunde ar fi mai nimerit, încerc eu să-l ironizez. Jake ne privește un pic bulversat. —Nu-i o idee prea bună, continuă el cu tact. Puteți numi pe cineva care să arate spre ceas când s-a depășit timpul. Știu ce facem! sare Finn. Ca la fotbal. Un cartonaș galben după patru minute, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să credeți? Și a continuat astfel cu toate bonele pe care le-am avut, chiar și cu cele de culoare. Aaaaah, se aude în capul meu. Aaaaah! Mă uit cu insistență la Daisy și îmi dau seama că e la fel de bulversată ca și mine. Ce dracu’ se întâmplă aici? Tocmai am anunțat că nu avem voie să intervenim. Pentru moment, mă simt ușurată că nu există printre noi nici un negru, pentru că, în caz contrar, m-aș fi văzut obligată să îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
exclamă Ben, trecându-și mâna prin păr. În timpul jocului nostru de înveselit oamenii și-a scos haina și și-a suflecat mânecile cămășii, așa că arată mult mai normal. Suntem toți îmbujorați și continuăm să chicotim, în afară de Jim, care pare destul de bulversat. Cred că nici măcar n-a zâmbit. Am crezut că râde doar din cauza balansului pe care l-a suportat cât a stat pe burta mea. —Daisy, ai avut o idee genială! spun eu pe un ton respectuos. —Corect, completează Finn. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi s-a părut ciudat să-ți continui drumul alături de cineva după ce ți-ai luat rămas-bun în mod oficial. Am observat că toți ne grăbim să rămânem singuri imediat după ce întâlnirile s-au încheiat și mă gândesc că suntem foarte bulversați și agitați și avem nevoie de timp și singurătate să ne calmăm. Ne îndreptăm spre metrou purtând discuții dintre cele mai stranii. Ben ne părăsește imediat ce vede un chioșc, pretinzând că are nevoie de țigări. Pariez că așteaptă cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Ahmed pe colegul său din Israel? Și ce era cu această viitoare călătorie la Geneva? Uri lăsase teancurile de hârtii și își trăsese și el un scaun. Se uita la ecran, dar se vedea clar pe fața lui că era bulversat. Anticipându-i întrebarea, se întoarse spre ea scuturând din cap. Nici n-am știut că tata a fost la Geneva. Se pare că sunt destule lucruri pe care nu le știai despre el. Nu ținea nici un fel de jurnal? Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aduc prea mulți bani În casă, dar locul ăsta nu ar fi putut fi cumpărat fără suma obținută din vînzarea fostului meu apartament, ca să nu mai vorbim că ăsta e căminul lui Tom. Cu cît viața lui e mai puțin bulversată, cu atît mai bine. Păi, da, zic. Adică, sigur că o să-l vezi cînd dorești. Poți veni aici cînd vrei. Sau poate În weekend. Sau... nu știu. Mă rog. Nici eu n-am mai trecut prin așa ceva. Ne descurcăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
până acum ca niște lucruri sfinte, se vor apropia și va avea loc o explozie multicoloră, printre stropii fierbinți ai fericirii, prin aerul imprimat cu sunete numai de ei auzite și îmbrățișați de petalele catifelate ale iubirii. Încet, încet, devii bulversat. Nu știi ce să alegi, ce să faci sau ce să simți. Te confrunți cu un ghemotoc de sentimente, un amestec colorat care îți dă mari bătăi de cap. În această perioadă, te preocupă și felul în care arăți. Te
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ai dreptate... Auziră ușa trîntindu-se: Lucas ieșise În viteză. Stéphane și Annick abia de avură timp să schimbe o privire perplexă cînd sună telefonul. Secretara preluă apelul. - Jandarmeria-din-Lands’en-alo-da-ascult... O, nu! Doamne, nu, nu se poate una ca asta... Închise, bulversată. Stéphane era agățat de buzele ei. - Ce e? Ce s-a Întîmplat? - Era laboratorul de la PS... Femeia Le Bihan... Yvonne... Au reconstituit paginile din registrul bătrînului Pérec... Ea și-a... Și-a ucis cei doi gemeni, la o săptămînă după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sînt sigură, afirmă ea, Încremenită. Marie și Lucas, reflectînd intens, rămaseră tăcuți o clipă. Infirmiera, perplexă, ridică din umeri și ieși. Marie părea atît de profund cufundată În gînduri Încît Fersen se Îngrijoră. - Cum te simți? Ridică ochii spre el, bulversată. - Am crezut că visasem, murmură ea rar, am crezut că visez că Loïc... În realitate, el era aici! Încerca să-mi spună ceva important... Un secret... Un secret cumplit... - Un secret de care Yvonne se temea, fără doar și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Marie, Îngenuncheată lîngă trupul de-acum inert, constata că Pierric Își pierduse cunoștința. - Are pulsul foarte slab! Lucas acționa deja tastele mobilului. - Morineau! Fersen la aparat... Cheamă elicopterul Protecției civile, avem un rănit În stare gravă În fața fabricii Le Bihan... Bulversată, Marie se Întoarse spre Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu se simțea cu nimic implicată. - Gwen nu-ți va ierta asta niciodată. Niciodată! Preț de o secundă, Lucas simți că stăpînirea de sine a acelui monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwenaëlle erau răspunzători de naufragiu. CÎt despre Jeanne, nu cîștigase niciodată la Loto, banii de pe urma prăzii erau cei care slujiseră la punerea În funcțiune a șantierului naval și la ridicarea hotelului, la fel ca pentru laboratoare și fabrica de faianță. Bulversată, Marie nu-l Întrerupse, ce spunea el răsuna adevărat În sinea ei. O mințiseră oare toți, dintotdeauna? Ryan Îi aruncă o scurtă privire. - Adevărul despre cei pe care Îi iubim este adesea greu de suportat, știu asta. Ea nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea destulă putere. Își dădu seama că nu va izbuti și Începu să plîngă. Zguduindu-se din tot trupul lui uriaș, Pierric plîngea cu sughițuri În pat, gemînd. - Eu prea mic... Nu pot să ajut doamna... eu prea mic... Marie, bulversată, se Întoarse spre psihanalist ca să-l roage să Întrerupă ședința, dar un țipăt al lui Pierric o făcu să revină cu toată atenția la el. - Nu! El nu! În dîra luminoasă a unui fulger, o siluetă Înaltă și neagră se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ea un asemenea ecou că nimic altceva nu mai există preț de cîteva secunde. Îi zîmbi, un zîmbet dezarmant prin blîndețe și fericire, apoi repetă aceeași frază care, de data asta, traducea Însăși esența vieții lui. - Te așteptam... Marie era bulversată. Evident, el știa. Ryan o privea ca pe ființa cea mai de preț care exista pe lume, copilul lui, copilul femeii pe care o iubise mereu și ale cărei trăsături le căuta acum În trăsăturile fiicei lui. Fu nevoită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care pulsează ușor. Ce naiba se întâmplă ? Ce... tremură așa ? Nu pot să recunosc că e un telefon. Nu după faza cu BlackBerry-ul. — Îhm... îmi dreg glasul. E... ăăă... jucăria mea specială pentru sex. — Poftim ? Maya pare de-a dreptul bulversată. Telefonul uruie din nou încetișor la mine în chiloți. Trebuie neapărat să răspund. S-ar putea să fie cei de la birou. — Îhm... cum să-ți zic, tocmai eram pe punctul de a ajunge la un moment extrem de intim acum, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
le aruncau până astăzi, mă gândesc cu hotărâre bruscă. De fapt, am să deleg această activitate altcuiva, chiar acum. Mă uit absentă la dată. După care mă uit din nou. E datat 26 mai. Acum cinci săptămâni ? Nu se poate. Bulversată, răsfoiesc repede foile, căutând un bilet care să rectifice data. Trebuie să fie o rectificare de dată - însă peste tot apare aceeași dată. 26 mai. 26 mai ? Mă așez, împietrită, cu ochii țintă la document. E posibil să fie adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foarte recunoscătoare. Mă doare capul de mor. Abia dacă pot gândi. — Engleza ta e foarte bună. Mă cântărește atent din priviri. Chiar foarte foarte bună ! — A, spun, nedumerită. Păi. Sunt englezoaică. Așa că... probabil de-asta. — Ești englezoaică ? Trish Geiger pare bulversată de această veste. Bine ! Vino să stai jos. O să-și facă efectul imediat. Dacă nu, îți mai dau câteva. Mă conduce afară din bucătărie, apoi înapoi prin hol. — Ăsta e salonul, spune, oprindu-se la o ușă. Arată în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nesfârșit de farfurii cu sandvișuri. — Dumnezeule mare ! o aud când îi revine în sfârșit vocea. E... foarte impresionant ! — Nu știam sigur ce umplutură preferați, spun. Evident, data viitoare n-am să mai fac atâtea... — Măi să fie ! Trish pare complet bulversată. Culege un steguleț și îl citește. „Friptură de vită în sânge, salată verde și ridiche”. Ridică ochii spre mine, mirată. Dar n-am cumpărat carne de vită de nu mai știu când ! Unde ai găsit-o ? — Ăă... în frigider ? Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
încep să sortez lucrurile murdare în grămezi pe podea, uitându-mă la etichete. Albe 40. Albe 90. Pentru spălare, întoarceți pe dos. Spălați rufele colorate separat. Spălați cu grijă. Spălați cu MARE GRIJĂ. Când termin cu primul coș sunt complet bulversată. Am făcut cam douăzeci de grămăjoare pe jos, și cele mai multe dintre ele constau doar din câte un articol. E ridicol. Nu pot să spăl de douăzeci de ori. O să-mi ia toată săptămâna. Ce să fac ? Ce trebuie să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ciorbă de legume cu carne și făină se transformă într-un lichid fin și frumos mirositor. — Foarte bine ! spune Iris. Acum toarnă-l în sosiera asta drăguță încălzită... strecoară bucățelele rămase... vezi ce ușor a fost ? — E o vrăjitorie, spun bulversată. De-asta te ascultă toate în bucătăria asta. Ești o bucătăreasă vrăjitoare. — O bucătăreasă vrăjitoare ! Chicotește. Îmi place. Acum gata. Dă-ți jos șorțul. E timpul să savurăm ce-am pregătit. Își scoate șorțul și întinde mâna după șorțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lucru. — Îmi pare foarte rău, spun pentru a milioana oară. Trish mă săgetează cu o privire nemulțumită. — Ei bine, în seara asta mă aștept să-ți dai și mai multă silință decât de obicei. În seara asta ? repet după ea bulversată. — La cină. O văd cum își dă ochii peste cap. Dar mi-ați dat seara liberă, spun panicată. Ați zis că e OK, că vă pot lăsa o cină rece... Se vede treaba că a uitat complet de conversația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știu încă. Ridică din umeri. O să fii pe-aici ? — Cred că da. Poate. — Păi... atunci poate ne mai vedem. Și, zicând aceste cuvinte, străbate cu pași mari iarba, și eu rămân doar cu o franzelă turtită în brațe și total bulversată. ȘAPTESPREZECE Cum am mai spus, ar trebui să existe un cu totul alt sistem. Ar trebui să existe nu știu ce fel de aranjament universal care să nu lase loc pentru neînțelegeri. Care ar putea, de pildă, să facă uz de semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-și acopere cu și mai multe straturi genele deja ca niște țepi. Îți închipui, aproape că a trebuit să ne căutăm un alt grădinar. Deși, firește, a fost mare păcat. După ce-și făcuse atâtea planuri. Mă uit la ea bulversată. Simt că mi-a scăpat ceva. Ce tot spune aici ? — Ce-a fost mare păcat ? zic. — Nathaniel. Pepiniera lui. Plantele lui. Se încruntă la propria imagine și-și șterge cu degetul un punct de rimel de sub ochi. Nu știu ce chestii organice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avocată super motivată ? Mă holbez la ea uluită. Are părul lung și negru și o față ageră și drăguță, și nu cred că are mai mult de douăzeci de ani. — Melissa, ea este Samantha, minunata noastră menajeră... Trish se oprește bulversată. Samantha, ce naiba ți-ai făcut ? Arăți ca Elton John ! Bravo. N-am făcut decât să atrag și mai tare atenția asupra mea. — Bună, zic stângace, scoțându-mi ochelarii, dar tot cu capul în jos. Îmi pare bine de cunoștință. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]