191 matches
-
avere. Rezultatul a fost că numărul de uitlanders din Transvaal a ajuns să-l depășească pe cel de buri, și a precipitat confruntări în sânul comunității albilor, similare cu cele care apăruseră cu ani în urmă între minoritatea dominantă a burilor Lyndenburg și burii sosiți mai târziu dinspre sud. Ideile expansioniste britanice (promovate în principal de Cecil Rhodes), ca și disputele privind drepturile politice și economice ale uitlanderilor au avut ca rezultat Raidul Jameson din 1895. Acest raid condus de dr.
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
fost că numărul de uitlanders din Transvaal a ajuns să-l depășească pe cel de buri, și a precipitat confruntări în sânul comunității albilor, similare cu cele care apăruseră cu ani în urmă între minoritatea dominantă a burilor Lyndenburg și burii sosiți mai târziu dinspre sud. Ideile expansioniste britanice (promovate în principal de Cecil Rhodes), ca și disputele privind drepturile politice și economice ale uitlanderilor au avut ca rezultat Raidul Jameson din 1895. Acest raid condus de dr. Leander Starr Jameson
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
Transvaalul și Statul Liber Orange într-o federație aflată sub control britanic. Dat fiind că cei sosiți cel mai recent (mai ales cei de origine britanică) deveniseră deja majoritari între albii din Johannesburg, și că noi uitlanderi continuau să sosească, burii au recunoscut că acordarea de drepturi de vot depline uitlanderilor avea să ducă la pierderea controlului etnicilor buri asupra Republicii Sud-Africane. Negocierile au eșuat și, în septembrie 1899, Joseph Chamberlain (secretarul colonial britanic) a transmis burilor un ultimatum, cerându-le
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
uitlanderi continuau să sosească, burii au recunoscut că acordarea de drepturi de vot depline uitlanderilor avea să ducă la pierderea controlului etnicilor buri asupra Republicii Sud-Africane. Negocierile au eșuat și, în septembrie 1899, Joseph Chamberlain (secretarul colonial britanic) a transmis burilor un ultimatum, cerându-le egalitate deplină pentru uitlanderii rezidenți în Transvaal. Președintele Kruger a dat și el un ultimatum, dându-le britanicilor 48 de ore să-și retragă toate trupele de la granița Transvaalului, în caz contrar Transvaalul, aliat cu Statul
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
de la granița Transvaalului, în caz contrar Transvaalul, aliat cu Statul Liber Orange, urmând să le declare război britanicilor. Ambele ultimatumuri au fost respinse, iar Transvaalul și Statul Liber Orange au declarat război. Războiul a avut trei faze distincte. În prima, burii au lansat atacuri preventive în teritoriul britanic din Natal și din Colonia Capului, asediind garnizoanele britanice din Ladysmith, Mafeking și Kimberley. Burii au obținut apoi mai multe victorii tactice la Colenso, Magersfontein și Spionkop împotriva unei contraofensive nereușite a britanicilor
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
respinse, iar Transvaalul și Statul Liber Orange au declarat război. Războiul a avut trei faze distincte. În prima, burii au lansat atacuri preventive în teritoriul britanic din Natal și din Colonia Capului, asediind garnizoanele britanice din Ladysmith, Mafeking și Kimberley. Burii au obținut apoi mai multe victorii tactice la Colenso, Magersfontein și Spionkop împotriva unei contraofensive nereușite a britanicilor pentru a sparge cele trei asedii. În a doua, după ce soldații britanici din ce în ce mai numeroși au fost instruiți sub comanda lui Lord Roberts
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
în 1900, pentru a înlătura asediile. După ce Natalul și Colonia Capului au fost asigurate, britanicii au reușit să invadeze Transvaalul și capitala republicii, Pretoria, a căzut în iunie 1900. În ultima fază, cea de a treia, începută în martie 1900, burii au lansat un război de gherilă împotriva forțelor britanice, care a prelungit conflictul cu încă doi ani, timp în care burii au atacat ținte cum ar fi coloanele de soldați britanici, nodurile rețelei de telegraf, căile ferate și depozitele. Într-
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
capitala republicii, Pretoria, a căzut în iunie 1900. În ultima fază, cea de a treia, începută în martie 1900, burii au lansat un război de gherilă împotriva forțelor britanice, care a prelungit conflictul cu încă doi ani, timp în care burii au atacat ținte cum ar fi coloanele de soldați britanici, nodurile rețelei de telegraf, căile ferate și depozitele. Într-o tentativă de a tăia liniile de aprovizionare ale atacatorilor, britanicii, conduși acum de Lord Kitchener, au răspuns cu o politică
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
coloanele de soldați britanici, nodurile rețelei de telegraf, căile ferate și depozitele. Într-o tentativă de a tăia liniile de aprovizionare ale atacatorilor, britanicii, conduși acum de Lord Kitchener, au răspuns cu o politică a „pământului pârjolit”, distrugând ferme ale burilor și mutând civilii în lagăre de concentrare. Unele părți ale presei britanice și guvernului britanic se așteptau o campanie de ordinul câtorva luni, iar războiul prelungit a devenit nepopular, mai ales după ce au ieșit la iveală condițiile din lagărele de
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
așteptau o campanie de ordinul câtorva luni, iar războiul prelungit a devenit nepopular, mai ales după ce au ieșit la iveală condițiile din lagărele de concentrare (unde muriseră de foame și de boli zeci de mii de femei și copii). Forțele burilor s-au predat în cele din urmă la 31 mai 1902, și 54 din cei 60 de delegați din Transvaal și din Statul Liber Orange au votat pentru acceptarea termenilor tratatului de pace, cunoscut sub numele de tratatul de la Vereeniging
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
să fie absorbite în Imperiul Britanic, promițându-li-se o autonomie limitată. Implementarea tratatului a dus la constituirea Uniunii Africii de Sud. Războiul a avut efecte de durată asupra regiunii și asupra politicii interne britanice. Pentru Regatul Unit, al Doilea Război al Burilor a fost cel mai îndelungat, cel mai costisitor (peste 200 de milioane de lire), și cel mai sângeros conflict dintre 1815 și 1914, cu o durată cu trei luni mai mare și cu pierderi mai multe chiar și decât Războiul
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]
-
a fost cea mai celebră acțiune britanică din al Doilea Război al Burilor. A avut loc lângă orașul Mafeking (astăzi Mafikeng) din Africa de Sud și a durat 217 zile, începând cu octombrie 1899 și luând sfârșit în mai 1900, și a dus la transformarea lui Robert Baden-Powell, care mai târziu a fondat Mișcarea Cercetașilor
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
Robert Baden-Powell, care mai târziu a fondat Mișcarea Cercetașilor, într-un erou național. Ridicarea asediului Mafekingului a fost o victorie decisivă pentru britanici și o înfrângere majoră pentru buri. Cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război al Burilor în 1899, Lord Wolseley, comandantul armatei britanice, care nu a reușit să convingă guvernul britanic să trimită trupe în regiune, l-a trimis în schimb pe colonelul (devenit mai târziu lord) Baden-Powell, însoțit de un număr mic de ofițeri, în
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
rezista unei eventuale invazii bure a Coloniei Natal (astăzi provincia KwaZulu-Natal), de a-i îndepărta pe buri de coastă în scopul facilitării debarcării trupelor britanice și, prin demonstrarea prezenței britanice, de a-i descuraja pe localnici de la a ține partea burilor. Ca și guvernul britanic, politicienii locali se temeau că intensificarea activității militare ar putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a hotărât să obțină singur provizii, să-și organizeze singur transportul și să facă recrutări în secret
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
în scopul facilitării debarcării trupelor britanice și, prin demonstrarea prezenței britanice, de a-i descuraja pe localnici de la a ține partea burilor. Ca și guvernul britanic, politicienii locali se temeau că intensificarea activității militare ar putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a hotărât să obțină singur provizii, să-și organizeze singur transportul și să facă recrutări în secret. Cu forțe slab pregătite și conștient de numărul net superior al burilor, de tacticile lor de comando și de
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
militare ar putea provoca un atac al burilor, astfel că Baden-Powell s-a hotărât să obțină singur provizii, să-și organizeze singur transportul și să facă recrutări în secret. Cu forțe slab pregătite și conștient de numărul net superior al burilor, de tacticile lor de comando și de eșecul raidului Jameson, Baden-Powell a hotărât că cel mai bun mijloc de a ține luptătorii buri departe este prin defensivă, și nu prin atac. Ca urmare, el a ales să ocupe orașul Mafeking
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
și să facă recrutări în secret. Cu forțe slab pregătite și conștient de numărul net superior al burilor, de tacticile lor de comando și de eșecul raidului Jameson, Baden-Powell a hotărât că cel mai bun mijloc de a ține luptătorii buri departe este prin defensivă, și nu prin atac. Ca urmare, el a ales să ocupe orașul Mafeking poziționat strategic — și lângă graniță, și pe calea ferată dintre Bulawayo și Kimberley — și datorită statutului acestuia de centru administrativ local. De asemenea
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
și au fost folosiți la paza perimetrului. Lucrul la construcția întăriturilor din jurul perimetrului de al Mafekingului a început la 19 septembrie 1899; orașul avea să fie dotat cu o rețea extinsă de tranșee și poziții de artilerie. Președintele statului independent bur Republica Sud-Africană, Paul Kruger, a declarat război la 12 octombrie 1899. Din ordinele generalului Cronje, liniile de telegraf și cale ferată ale Mafekingului au fost întrerupte în aceeași zi, iar orașul a fost asediat începând cu 13 octombrie. Mafeking a
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
a fost asediat începând cu 13 octombrie. Mafeking a fost bomnbardat pentru prima oară la 16 octombrie după ce Baden-Powell a ignorat ultimatumul dat de Cronje de a se preda până la ora 9. Deși depășită numeric de cei 8000 de luptători buri, garnizoana a rezistat asediului timp de 217 zile, sfidând predicțiile politicienilor de ambele părți. Mare parte din meritele pentru aceasta îi aparțin lui Baden-Powell și diversiunilor organizate de el. În jurul orașului s-au pus mine false în văzul burilor și
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
luptători buri, garnizoana a rezistat asediului timp de 217 zile, sfidând predicțiile politicienilor de ambele părți. Mare parte din meritele pentru aceasta îi aparțin lui Baden-Powell și diversiunilor organizate de el. În jurul orașului s-au pus mine false în văzul burilor și spionilor lor din oraș, iar soldaților li s-au dat ordine să aibă grijă la sârma ghimpată din tranșee (sârmă ghimpată care de fapt nu exista); tunurile și un reflector (improvizat dintr-o o lampă cu acetilenă și cutii
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
oraș pentru a da impresia că sunt mai multe. Atelierele feroviare din Mafeking au confecționat un obuzier și s-a reactivat și un tun vechi (data gravată pe el era 1770, și constructorul, ca o conincidență, "B.P. & Co."). Observând că burii nu au distrus calea ferată, Baden-Powell a încărcat un tren blindat cu lunetiști și l-a trimis direct în sus pe calea ferată într-un atac îndrăzneț îndreptat spre centrul taberei burilor, urmat de o retragere fără pierderi în Mafeking
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
constructorul, ca o conincidență, "B.P. & Co."). Observând că burii nu au distrus calea ferată, Baden-Powell a încărcat un tren blindat cu lunetiști și l-a trimis direct în sus pe calea ferată într-un atac îndrăzneț îndreptat spre centrul taberei burilor, urmat de o retragere fără pierderi în Mafeking. S-a avut grijă și de moralul populației civile, și s-au negociat încetări ale focului pentru zilele de duminică, zi în care se țineau competiții sportive (meciuri de cricket) și spectacole
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
a cedat și i-a invitat chiar și pe britanici la un joc. Baden-Powell i-a răspuns că trebuie să termine meciul în desfășurare, al cărui scor era „200 de zile, fără ieșire”. Ca și în cazul asediului orașului Kimberley, burii au hotărât că orașul este prea bine apărat pentru a fi cucerit. La 19 noiembrie, 4.000 de buri au fost mutați în altă parte, deși asediul s-a menținut și bombardarea Mafekingului a continuat. Conștienți de apropierea coloanelor britanice
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
este prea bine apărat pentru a fi cucerit. La 19 noiembrie, 4.000 de buri au fost mutați în altă parte, deși asediul s-a menținut și bombardarea Mafekingului a continuat. Conștienți de apropierea coloanelor britanice de ridicare a asediului, burii au lansat un ultim atac major în dimineața zilei de 12 mai, atac ce a reușit să rupă perimetrul defensiv și să incendieze o parte din oraș, înainte de a fi în cele din urmă respins. La 12 mai, la circa
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
până în locul unde intră în Stadt, satul în care trăiau africanii băștinași. Grupul lui Eloff a pătruns fără opoziție în Stadt și a dat foc la colibe pentru a-i semnala lui Snyman situația atacului. La ora 5:30 am, burii ocupaseră cazărmile poliției de la marginea Mafekingului, ucigând o persoană și luând prizonieri 30 de persoane, între care și secundul garnizoanei, colonelul C. O. Hore. Eloff a luat telefonul ce asigura legătura cu cartierul general britanic și s-a lăudat la
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]