2,586 matches
-
Miercuri, 30 aprilie Jaroslav Hašek Cu 120 de ani în urmă s-a născut scriitorul ceh Jaroslav Hašek. Autor a peste 1000 de povestiri umoristice și satirice, în care a ridiculizat realități social-politice din Imperiul austro-ungar și din republica cehoslovacă burgheză. El s-a impus cu deosebire prin romanul de renume internațional „Peripețiile bravului soldat Svejk în războiul mondial“. Edouard Manet Se împlinesc 120 de ani de la moartea lui Edouard Manet, pictor și gravor francez, precursor și partizan al impresionismului, unul
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
peste 400 de lucrări ale sale: istoria limbii, romanistică, fonetică, lexicografie, istorie critică și literară. Marți, 6 mai Maximilien de Robespierre Cu 245 de ani în urmă s-a născut omul politic francez Maximilien de Robespierre, unul dintre conducătorii Revoluției burgheze din Franța și al iacobinilor. Șef al guvernului revoluționar (1793-1794), a instituit dictatura iacobinilor, prin care a urmărit să instaureze o republică democratică și egalitară. În urma loviturii de stat din 27 iulie 1794, a fost răsturnat de la putere și, ulterior
Agenda2003-18-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280969_a_282298]
-
tobe, un student sărac prosperă și poate, după patruzeci de ani, să-și sfideze fostul coleg de familie bună, acum ponosit, un cămătar încearcă să cumpere pe nimic un ceas din vremea războiului, un fost soldat răscolește viața unei familii burgheze cu un pretins suvenir din Bagombo. Însă locuitorii orașului descoperă că nu-și doresc eficiență, ci bună conviețuire, puștiul delăsător se dovedește vital pentru funcționarea fanfarei, colegul de facultate care-și pierduse aplombul de odinioară a făcut operă de filantrop
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
la aceeași editură, în traducerea Alexandrei Coliban. În deceniul dintre sfârșitul războiului și transformarea televiziunii în fenomen de masă, povestirile publicate de reviste bune țineau loc de seriale, reflectând un stil de viață și definind un orizont de așteptare. Familia burgheză care începea să se așeze soarbe, de o parte și de alta a ecranului, să zicem așa, și-n rama ficțiunii, și-n relația foileton-cititori, ineditul, diferența, misterul aduse de niște impostori interesanți, cu identități care nu sunt niciodată ce
Fiecare la locul lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2703_a_4028]
-
o antifrază cu privire la freudism, din moment ce aproape toate obiectele cu protuberanțe sau o textură amabilă atingerii devin prohibite - Joe este pe punctul de oferi exemplul unei reușite reabilitări. Este momentul pe care von Trier îl alege pentru a veșteji îngusta morală burgheză încredințându-i lui Joe o partitură demnă de o activistă furibundă gen Femen la un congres al militantelor feministe. În spirit revoluționar, această Clara Zetkin combinată cu o Rosa Luxemburg a orgasmului plenar apără dreptul la nimfomanie și-și declară
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
de catedră, decan, până la cea de rector în anul 1990. De numele lui se leagă zbuciumul unei întregi generații de artiști care au creat prestigiul unei școli timp de 50 de ani : de la prima generație de „profesori” recrutați din ambianța burgheză a artei românești interbelice (Aurel Ciupe, Kos András, Kovács Zoltán, Romul Ladea, Petru Abrudan, Abodi Nagy Béla, Andrássy Zoltán, Bene Jószef, Teodor Harșia, Miklóssy Gábor, etc.), la generația artiștilor afirmați de pe băncile institutului, evoluând sub opresiunea modelului socialist (Theodor Botiș
Expoziţia retrospectivă Emil Băcilă la Muzeul de Artă Cluj-Napoca [Corola-blog/BlogPost/99225_a_100517]
-
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu a fost și va rămâne unul dintre cei mai mari istorici pe care i-a avut Neamul Românesc, nu „ochii și sufletul neamului” dumneavoastră. Prof. octogenar T.B.Ș.: „...a dat , în aceiași pagină, “cuvântul” unei burgheze românce, fugită în S.U.A., care a bălăcărit perioada crâncenei lupte de clasă, cu atac dement la regalitate, cu un limbaj mai dur și sălbatec pe care l-a avut chiar un activist de partid. Faptul că însăși domnia sa cade în
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
ideologic: sunt - după cum îi dezvăluie Emil Boldan - "clasele stăpânitoare ale statului burghez, ajutate de influența tot mai simțită a unei anumite literaturi decadente din Occident" (p.117). Avangardismul și modernismul sunt același lucru, "curente decadente, ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Acțiunea distructivă a modernismului a fost orchestrată de Eugen Lovinescu, prin grupul de la "Sburătorul". Principala lui vinovăție derivă din faptul de a-l fi urmat pe Titu Maiorescu, continuând astfel "cu sfințenie linia estetizantă și cosmopolită a Junimii" (p. 118
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
se prezentau nu puteau ascunde linia lor comună ideologică, dușmănoasă realismului, diversionistă și reacționară, numeroase variante ale modernismului ca și ortodoxismul ŤGândiriiť nefăcând decât să afirme, sub forme și mai pronunțate de descompunere, toate trăsăturile reacționare ale diverselor curente literare burgheze din deceniile anterioare, de la cosmopolitismul, antiumanismul și formalismul simboliștilor până la naționalismul șovin și falsul tradiționalism al semănăto-riștilor" (p. 118). Avem aici o mostră a gândirii proletcultiste, un dogmatism încordat într-o frază musculoasă ca un boa constrictor împotriva pradei sale
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
o influență rusească de la începutul secolului al XIX-lea (!) și sub influența decisivă a revoluției socialiste sovietice încă de la începutul secolului XX (p. 113), hipertrofiind importanța publicațiilor socialiste. Modernismul lovinescian, avangardismul și gândirismul sunt percepute și prezentate ca odioase diversiuni burgheze împotriva clasei muncitoare. Salvarea vine de la eliberarea de sub jugul fascist. Istoria și literatura se instalează pe un făgaș de "transformare revoluționară", tendință exprimată din nou printr-o frază aluvionară, gerunzială, triumfalistă, capabilă să adune și să depoziteze toate clișeele: "Participând
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată ideologia lor e diabolizată, considerată fie decadentă (simbolismul), fie reacționară (poporanismul), fie naționalistă (N. Iorga), unii dintre scriitori (Al. Macedonski, G. Bacovia, G. Ibrăileanu) sunt salvați prin critica societății burgheze, "prin refuzul artistului de a se înregimenta în coloana împăcaților" (cum se spune despre Bacovia) sau prin "accentele materialiste" (în cazul lui Ibrăileanu). Peisajul este concretizat fugitiv cu câte o frază despre scriitorii minori, lăsându-i deoparte pe marii scriitori
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
sau Jar, ca și pentru "ideile reacționare pe care le-a îmbrățișat în perioada de fascizare a țării" în Gorila și Amândoi. Camil Petrescu este valorizat fără rezerve pentru creația epică și dramatică în care înfățișează "drama intelectualului în societatea burgheză" și elogiat pentru "operele create de pe poziția ideologiei clasei muncitoare" după 23 august 1944, limită sacrosantă. Cezar Petrescu lărgește aria romanului românesc, surprinzând "diferite aspecte ale putreziciunii societății burgheze" (p. 114). Cei patru maeștri privilegiați beneficiază de paragrafe separate și
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
creația epică și dramatică în care înfățișează "drama intelectualului în societatea burgheză" și elogiat pentru "operele create de pe poziția ideologiei clasei muncitoare" după 23 august 1944, limită sacrosantă. Cezar Petrescu lărgește aria romanului românesc, surprinzând "diferite aspecte ale putreziciunii societății burgheze" (p. 114). Cei patru maeștri privilegiați beneficiază de paragrafe separate și e evident că singurul tratat cu reproșuri grave e Liviu Rebreanu, căruia i se aduc imputări de incompatibilitate ideologică. În continuare, sunt prezentați succint sau doar enumerați alți prozatori
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
culoarea roșie. In general societatea ucide artistul ca să vadă din ce e făcut și abia apoi, reasamblat, îl ridică la rangul de la-nceput. Prin cele mai tenebroase galerii e nevoit să fugă acest bibelou care se teme de păroasa mână burgheză. Fiecare literă, pe un vârf de sticlă, gata să se prăbușească în autobiografia adâncă. îl recunoști ușor: e cel care, la capătul sfâșierii, nu cere pomană, așteaptă să se deschidă norii și cineva de sus să-l bage în... seamă
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
primă traducere directă, o literatură cu muncitori și țărani comuniști, pentru ei, ca accesibilitate, și în favoarea lor, ca atitudine explicită. În anii '50 de la noi, se putea numi și s-a numit foarte bine o literatură proletară, opusă doctrinar literaturii burgheze, repudiate și contestate. Din punct de vedere estetic, oportunismul compromite literatura prin servilism, ideologizare și tezism - nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul are o anumită evoluție
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
definitiv în robia lui, ca un scrib fără o minimă independență. Retorica și simbolistica poeziei oportuniste se clădesc în jurul unor motive de sorginte biblică, motive a căror origine rămâne ascunsă, cum e de pildă metafora luminii. Întunericul e al epocii burgheze, "obscurantiste". Lumina emană din istoria noastră, din geografia noastră, din documentele de partid, de pe fețele conducătorilor și ale muncitorilor. Un tur de forță în resemnificarea unui simbol vechi îl face Mihai Beniuc în poemul Mărul de lângă drum (datând din 1954
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
violențele războiului boxerilor și se sfârșea cu supliciul răsculaților, toate acestea cu implicațiile lor imorale, răspunderea pentru ele, sensul lor uman și istoric erau foarte dependente de cei trei meseni, sau nici nu existau pentru ei; acea perioadă a societății burgheze ajungea la o atrofie a simțului moral, o îngustare a eticii devenite strict de clasă, ceea ce a permis și represiunea revoluției ruse din 1905, și a răscoalelor țărănești din România în 1907, și izbucnirea primului război mondial pentru niște pretexte
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
de persecuție din anii '50 a intelectualilor neînrolați, ca V. Voiculescu sau Lucian Blaga. Evazionismul și formalismul estetic erau marotele destabilizatoare ale regimului stalinist, declarate "arme" periculoase în mâna dușmanului de clasă. Erau considerate expresia unei literaturi decadente, de origine burgheză. Virgil Nemoianu plasează la originea persecuției formalismului estetic "principiul utilitarismului", conform căruia arta și literatura trebuie "să facă demonstrația unei vizibile utilități sociale și politice". Persecutorii formalismului estetic își dovedesc reducționismul, aversiunea față de complexitatea formei estetice, rigiditatea ideologică, emanate de
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
Lenin care, împreună cu grupul său de fideli, punea la cale ultimele detalii ale foarte apropiatei revoluții bolșevice. Cu siguranță, pașii revoluționarului s-au intersectat adesea cu cei ai insoliților artiști și este foarte posibil ca obsesia lor comună - distrugerea ordinii burgheze! - să fi fost liantul unei reciproce simpatii. Cert este că mulți dintre clienții Cabaretului Voltaire au devenit ulterior promotori ai ideilor comuniste în țările lor. Mai mult decât atât, arată Stelian Tănase, "există informații potrivit cărora Tristan Tzara ar fi
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
Chihaia, Dinu Pillat ori Alexandru George, Vladimir Streinu ori Teohar Mihadaș". Consemnarea faptului cum că Mihai Novicov era "rus alb aristocrat" e puțin relevantă, dat fiind fanatismul criticului ce lansa îndemnul "trebuie fără cruțare să curățăm drumul de toate buruienile burgheze, de oriunde ar veni" și se întreba, în editorialele ziarului Lupta Moldovei, "de ce nu-i arestat X, de ce nu-i împușcat Y, izgonit de la catedră cutare profesor". La fel versatila Nina Cassian apare "albită", în pofida "iubirii" d-sale perene și
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
cumnatul său, Lucrețiu Pătrășcanu va fi condamnat la moarte de către proprii săi "tovarăși de luptă". Intelectual de marcă, avocat ilustru, eseist și polemist neobosit, Pandrea izbutește să se convingă până la urmă de eroarea fundamentală a orientării sale politice contra democrației burgheze, mai ales după ce trece prin închisorile de la Aiud, Pitești și Ocnele Mari. Se căiește și oftează amarnic: "O, ce naivitate, ce stupiditate". "Fără libertate nu există fericire". El se simte în R.P.R. - și nu era singurul - "ca într-o temniță
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
de lux, o dată cu Revoluția Franceză. Recâștigarea publicului țintă se face treptat. Canonul estetic al secolului romantic, cel puțin în prima sa jumătate, impunea o frumusețe naturală, lipsită de fard, de artificii și de parfumuri prea tari. Femeile Restauratiei (aristocrate sau burgheze) plăteau excesele Joséphinei de Beauharnais și a Curții sale. Când Félix de Vandenesse îi spunea femeii iubite " O, iubita mea, ești ca un crin solitar, îmbătător și mândru", era pur și simplu îndrăgostit. Anselme, comis insignifiant fără amplitudine și fără
Dintre sute de parfumuri? by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/7772_a_9097]
-
auctoriale ar fi fost trebuitoare pentru a contrabalansa frecventarea "profunzimilor" tulburi ale sufletului colectiv, bîntuit de crude impulsuri. Fără a se dori un moralizator, Liviu Rebreanu ilustrează totuși, în postura sa civilă o îndeajuns de subliniată propensiune spre o decență burgheză, spre respectarea tiparelor convenite ceea ce l-a determinat pe un comentator să-i aplice epitetul de "maiorescian". Să trecem în revistă cîteva din aceste trăsături ce poartă o încărcătură a ethosului, menită parcă a restrînge, a corija, a "scuza" flamboaianta
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
ŤPentru că azi infernul e suprafața!ť Răspuns simptomatic de un scepticism care mă tulbură: faptul de a nici măcar putea coborî către Infern, acesta e infernul! Al doilea episod, genial, e Purgatoriul. Acum o mică istorie se înfiripă. O familie burgheză redusă la o fericire stereotipată - frază standard, gesturi programate - basculează în tragic în urma unei scene de pedofilie a tatălui care-și violează copilul. Nu vedem nimic pe imensa scenă goală, doar, din exterior, se aud strigăte alarmate și gemete oribile
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]