2,180 matches
-
rămână pe toate căile și prin toate intervențiile în capitală. Trei generații (1956) și Arborele genealogic (1957) de Lucia Demetrius mizează pe opoziția dintre lumea aristocratică, degenerată, și cerințele actualității comuniste. Horia Lovinescu în Citadela sfărâmată (1955) vizează defazarea individualismului burghez în timpul revoluției socialiste. Al. Mirodan în Ziariștii (1956) înfățișează viața în redacția unui ziar comunist, implicat în biruința dreptății. Șeful sectorului suflete (1962), tot a lui Al. Mirodan, dezbate problema căutării omului ideal, capabil să se dăruiască celorlalți, rezolvând-o
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
60 de reprezentative lucrări dramatice - din repertoriul universal și național, înscrise în programele stagiunilor primei scene dramatice românești, pe care le-a dirijat seară de seară. Iată numai câteva exemple: Hamlet, Noaptea Regilor și Regele Lear - W. Shakespeare, Don Juan, Burghezul Gentilom și Școala Femeilor - Molierre, Cezar și Cleopatra - Bernard Shaw, Mincinosul - Carlo Goldoni, Ifigenia în Taurida - Goethe, Don Carlos - Fr. Schiller, Vlaicu Vodă - A. Davila, Lucreția Borgia - Victor Hugo, Coana Chirița - Tudor Mușatescu, Luceafărul - Mihail Eminescu, Oedip Rege - Sofocle, Revizorul
Un important jubileu: CENTENAR ION DUMITRESCU by AL. I. BĂDULESCU () [Corola-journal/Journalistic/84357_a_85682]
-
simte și ceea ce crede cu adevărat? Nu-i rămâne decât șansa limbajului cifrat, ascuns, întortocheat. Dar cenzura supraveghează și supervizează totul, orice text. Alternativă nu există: literatura trebuie să fie directă în atitudinea pozitivă față de prezent și negativă față de trecutul burghez, transparentă și entuziastă în mesajul comunist, accesibilă în limbajul folosit. O relaxare sau o perspectivă de relaxare apare după moartea lui Stalin, în martie 1953. Hrușciov, noul prim-secretar al CC al PCUS (1953-1964), denunță în 1956 erorile stalinismului (abuzurile
Literatura subversivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8493_a_9818]
-
obligatorie, unde a și pierdut un ochi; după care am împărtășit laolaltă speranțele într-o lume mai dreaptă, care însă, nu peste mulți ani, l-a expulzat din "Orașul Stalin" (rebotezatul Brașov), unde ar fi fost nedemn să trăiască foști burghezi. A ajuns corector de noapte la un ziar maghiar bucureștean; nu a deplâns niciodată pierderea averii, nu l-a interesat proprietatea, aștepta făgăduita frăție între oameni. De fapt, noi înșiși am fost și am rămas mai degrabă un soi de
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
cu ce trăi. Iar astăzi, neavând lemne pentru bucătărie și baie, a trebuit să pun cărțile și revistele pe foc. De câteva zile, colecțiile periodicelor românești întrețin focul în baie. Și astfel a dispărut și ultima mea avere de capitalist burghez. Posteritatea va judeca dacă această dispariție a fost pentru binele poporului român" (18 mai 1950). Pentru regimul de dictatură a profitariatului, cum numea Petre Pandrea, intelectualul era un indezirabil. întrucât - gândea, "nu muncea", el nu putea fi decât un reacționar
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
poeții pașoptiști, care au dat esențialul operei lor în prima parte a activității, cîteodată în prima tinerețe, Anton Pann s-a autoperfecționat conștient, fără grabă și fără emfază, atingînd capodopera doar în ultimii ani ai vieții. A întruchipat traseul unui "burghez" perseverent, aflat la mare distanță de spontaneitatea aristocratică. Materia poeziei sale n-a avut pentru Pann prea mare importanță: a luat-o de unde a apucat, singura condiție fiind aceea ca ea să exprime convingerile autorului. Revenirile, repetările nu l-au
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
Iar portretul luptătorilor, indiferent de cauză, etalează aceleași însemne ale muncii și ale înfometării care călesc, ascetic, voința. Diferența o face dușmanul, care trebuia, totuși, să poarte alt nume: "Astfel Tînăra Gardă este pregătită / Pentru lupta de clasă, / Numai cînd burghezii vor da socoteală / Vom fi eliberați." - la comuniști; iar, în varianta nazistă, cu ceva mai multe detalii de ținută militară și de bucurie a luptei: "Cu grenada la centură, cu arma pe umăr / Astfel trec trupele de asalt cuprinse de
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
toți care comit crime împotriva poporului, / Pe toți tîlharii care ne fură pîinea." (Demian Bednîi), fie în poezii naziste precum cea de mai jos: "Popor, la arme, popor, la arme! / (...) / Tînăr și vîrstnic, unul după altul, îmbrățișează / Drapelul cu zvastică. / Burghez, țăran sau muncitor agită / Spada și ciocanul. / Pentru Hitler, pentru libertate, pentru muncă și pîine. / Germanie, trezește-te, moarte trădătorilor! / Popor, la arme, popor, la arme!" (s.n.)xix. Pe același tipar incitativ, dinamogen sînt croite și versurile legionare. Oferim spre
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
direcții: imaginarul eminescian rezonant cu romantismul german, vicleniile de ispitire a divinității din psalmii arghezieni, "jalea metafizică" petrarchistă din poezia lui Timotei Cipariu, mirajele macedonskiene, bogatul filon balcanic, concretizat estetic de Arghezi, Ion Barbu, Mateiu Caragiale și Panait Istrati, spiritul burghez din proza lui Nicolae Filimon și Hortensia Papadat-Bengescu, urbanitatea ironică și comedia de moravuri din opera lui I. L. Caragiale și G. Călinescu. "Viitorul literaturii române" trebuie să țină cont de resursele aurifere ale acestor filoane ce pot susține și dezvolta
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
care se integrează cu bună știință în triunghiul amoros, căutând să profite de situație. Tiparul este modal cu inflexiuni orientale care ne sugerează o anume corupție fanariotă potrivită cu dictonul Timeo Danaos... Tipătescu, un caracter viril, sincer îndrăgostit, rămâne același burghez manierat, capabil totuși „să-și facă cu ochiul” de dragul femeii iubite. Tiparul este al unei muzici vest-europene, deciso (Ștefan Popov, bas- bariton). Cuplului Farfuridi- Brânzovenescu i s-a acordat o atenție specială; Farfuridi extrem de reliefat, cu patos, vehement, evoluează pe
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
de maximă perfecțiune stilistică a memorialistului, își propunea, după titlu, să evoce bizara figură a primului socialist utopic român. Scrisoarea începe însă cu descrierea stațiunii termale Brighton, agrementată de considerații asupra caracterului englezilor; continuă cu întîmplarea amuzantă a unui pașnic burghez parizian, Hyacinthe, care ajunge să se creadă asasin; urmează portretul unui notar de sat, Bulamac, bolnav de mania grandorii; apoi tabloul schițat cu o vioiciune extraordinară al băjeniei boierilor la 1828, de spaima venirii turcilor (, Cînd era soarele de-o
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
munți" - ceea ce însemna să adopte o cu totul nouă atitudine față de familie, profesiune, dragoste, stil de viață și față de munca manuală, acceptând greutățile și încercările. Teoria Partidului era că elementele educate cum era ea trebuiau să renunțe să mai fie "burghezi" și să se apropie mai mult de țărani, care formau peste optzeci la sută din populație. Mama auzise de sute de ori toate aceste teorii. Acceptase necesitatea de a se transforma ea însăși, pentru a trăi într-o nouă Chină
Lebedele sălbatice by Jung Chang () [Corola-journal/Journalistic/7773_a_9098]
-
la naționalizare, el pictează țărănci monumetale și austere sau peisaje panoramice, legate subtil de ideea proletariatului suveran, cum ar fi acela din Petroșani. Și alături de el vin, în aceeași direcție, și alți exponenți ai avangardei, spirite nonconformiste și ostile establismentului burghez, care își reneagă propriile lor credințe artistice spre a și le păstra pe cele politice, acceptînd, însă, fără prea multe regrete, celălalt establisment, cel al ordinii și al dictaturii proletare. O altă categorie, cum este cea reprezentată de Vida Geza
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
a fost utilă și în iunie 1957, cînd un alt "patron" al său, Iosif Chișinevschi, a fost excomunicat, alături de Miron Constantinescu, sub acuza de fațadă cum că ar fi voit să dea drumul, în spațiul sacrosanct al partidului, "liberalismului mic burghez" și "revizionismului", două spectre identic înfricoșătoare. Cine altul decît Leonte Răutu a ținut un fulminant discurs de "demascare"? Alături de Nicolae Ceaușescu, s-a ocupat de "prelucrarea" textelor Plenarei din iunie 1957 (fierbințile "nopți de iunie" ale vînzolelii aparatului de partid
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
obiectivitate) rămâne interesant. E o figură acest cărturar care își redactează notițele în baia de hotel, iar în avion citește eseul despre rugăciune al lui Urs von Balthasar ori Geniul creștinătății al lui Chateaubriand. Seara, înainte de culcare, după whisky-ul burghez de rigoare, merg de minune cuvintele încrucișate și lecturile din Chamfort. Are oroare de moda punk, de actele "casvidemonice" ale hippioților, de graffiti, și este încântat de lumea engleză, unde ordinea și libertatea, bunele maniere și bunul simț se completează
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
lui Leonte Răutu, ținută în fața profesorilor și conferențiarilor de la catedrele de științe sociale ale Universității și Institutelor de Învățămînt Superior din R.P.R., tipărită în revista Lupta de clasă și într-o broșură purtînd un titlu amenințător: Împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele sociale (1949). Asprul rechizitoriu pornește de la teza că atît cosmopolitismul cît și obiectivismul burghez ar constitui "forme dintre cele mai periculoase ale abaterii de la spiritul de partid în știință", în temeiul învățăturii "dascălilor" marxism-leninismului, ceea ce probează că avem
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
Institutelor de Învățămînt Superior din R.P.R., tipărită în revista Lupta de clasă și într-o broșură purtînd un titlu amenințător: Împotriva cosmopolitismului și obiectivismului burghez în științele sociale (1949). Asprul rechizitoriu pornește de la teza că atît cosmopolitismul cît și obiectivismul burghez ar constitui "forme dintre cele mai periculoase ale abaterii de la spiritul de partid în știință", în temeiul învățăturii "dascălilor" marxism-leninismului, ceea ce probează că avem a face cu un simplu import din U.R.S.S. Mostră: "Alianța sacră a capitaliștilor din toate
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
învățăturii "dascălilor" marxism-leninismului, ceea ce probează că avem a face cu un simplu import din U.R.S.S. Mostră: "Alianța sacră a capitaliștilor din toate țările, deasupra intereselor patriei pentru a lupta împotriva celor ce muncesc - acesta este adevăratul conținut al cosmopolitismului burghez". Grotescul acestor primitive speculații se amplifică prin aceea că înșiși zelatorii specificului național sunt țintuiți la stîlpul infamiei în numele cosmopolitismului: Lucian Blaga, ale cărui teorii "ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național" și Nae Ionescu, în ideile căruia
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
nostru), sună așa: "Trebuie să fii un evreu basarabean și cetățean sovietic, ca să simți din plin această primejdie". I.Negoițescu devine, în 1958, obiectul unui atac virulent în organul principal de presă al cîrmuirii, Scînteia, pentru "ditirambele deșănțate la adresa criticilor burghezi E.Lovinescu și Pompiliu Constantinescu". Capete de acuzare ce ne amintesc diatribele presei din perioada Antonescu, dar cu diferențe capitale. Atacurile din Porunca vremii, Neamul nostru, Gândirea se desfășurau în paralel cu textele de solidarizare, pe cînd articolele apărute în
Cercul Literar între două manifeste (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7061_a_8386]
-
George Ardeleanu în studiul introductiv, ca și Nicolae Mecu într-un comentariu reținut în capitolul de referințe critice, autorul care alege pentru volumul său de debut un pseudonim din La Bruyere e un adept convins al liberalismului clasic, raționalist și burghez. El jură pe conservatorismul englez și rejectează, în egală măsură, naționalismul ortodoxist și colectivismul socialist. Politically speaking, tânărul Steinhardt este împotriva extremei drepte și a extremei stângi, care vor fascina segmente tot mai mari din tinerimea intelectuală a epocii. Retranșat
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
Steinhardt este împotriva extremei drepte și a extremei stângi, care vor fascina segmente tot mai mari din tinerimea intelectuală a epocii. Retranșat pe o poziție moderată și democratică (în pofida faptului că "tirania majorității" îl sperie), el se prezintă ca un burghez cuminte și serios, față cu rătăcirile unor moderniști vitaliști și anarhiști. O poziție echilibrată și justificată, corectă din unghiul istoric, dar cu totul inconvenabilă în planul disputelor de idei și de imagini. Între cel care contestă nu importă ce, apelând
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
textul lui a unor fragmente mai puțin inspirate, urmată de dilatarea retorică, demonstrativă, a micilor gafe și improprietăți. Când structura de rezistență a adversarului (pare că) este grav afectată, nimic din ceea ce el a susținut nu mai contează. Astfel că burghezul nostru tânăr, dar ațos se va dovedi pe spații mari din această carte parodică un competitor incomod și redutabil. Dacă modernitatea și avangarda fac din clasa dominantă în epoca interbelică un sac de box, măturând cu iresponsabilitate pamfletară (și cu
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
de veac, în anii '80, vechiul avangardist să ducă, ritualic, flori la statuia lui Eminescu din fața Ateneului; iar fostul său deconstructor parodic să scrie o carte întreagă, extrem de laudativă, despre el... Revenind la momentul 1934 (în care tânărul și dârzul burghez nu e "contaminat" încă de toleranța descoperită ca virtute supremă, în Jurnalul fericirii), e ușor de observat că țintele autorului sunt numeroase și variate. Aceasta implică, pe lângă mobilitatea intelectuală deosebită, o versatilitate polemică pe măsură. N. Steinhardt parodiază nu numai
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
expediat drept un ins care trebuie "să poarte un costum galben, pantofi galbeni, șosete galbene, cămașă galbenă și cravată galbenă" și să aibă fața și părul vopsite în aceeași culoare primară - dă celorlalte individualități din scenă, porniri emoționale de necontrolat. Burghezi tipici, molierești în felul lor, B|TRÂNUL, CEL|LALT B|TRÂN, FEMEIA TÂN|R|, DOAMNA, ADO-LESCENTUL și SO}UL își văd, în promenada lor anostă printr-un parc anodin, de micile meschinării cotidiene. Preocupați ba de aforismele cine-știe-cui privitoare la
Antologia provințialului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8112_a_9437]
-
Unica lui daltă este imaginația. Cu infinitezimală grijă la construcție, detalii, expresie și transmiterea de emoție, el creează din acel bloc amorf de litere o operă de artă. Dar cuvintele sunt înșelătoare, tocmai pentru că sunt la îndemâna oricui. Ce fericit era burghezul gentilom al lui Moličre, când a descoperit că a făcut toată viața lui proză, fără să știe! Ca să fii pictor sau muzician trebuie să știi să mânuiești niște instrumente care nu sunt la îndemâna oricui. Ca scriitor, însă, te folosești de
Mai este nevoie de ficțiune? by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Journalistic/6986_a_8311]