162 matches
-
în care ea nu ar fi avut nici o șansă. în timp ce Balamber, nerăbdător să încheie confruntarea, se punea din nou în gardă, o auzi pe Go-Bindan cum îl chema în ajutor. — Shudian-gun! Shudian-gun! O văzu lângă car: se lupta cu un burgund, care încerca în zadar să o imobilizeze, și, cu ochii țintă spre el, îl striga cu disperare. Trebuia să meargă la ea. Trebuia să o ajute. Orbit de impulsul de a o salva pe copilă, se aruncă înainte cu lovituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ridicată, cu care ea se pregătea să-i dea lovitura mortală. Ochii săi o căutau pe Go-Bindan, numele ei îl pronunța cu voce pierdută, într-o ultimă încercare de a-i da ajutor. Ca printr-un văl, îl văzu pe burgund lăsându-se pe genunchi și ducându-și mâinile la burtă, iar pe Go-Bindan alergând spre el în lacrimi, cu fața răvășită și chemându-l. Vru să-i strige să fugă, dar vocea i se frânse în gât, și o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acela, nu putea vedea nimic altceva decât părul negru, răvășit, al lui Go-Bindan și un nor mare și alb ce trecea leneș și indiferent pe bucata de cer de deasupra lui. Auzi un galop, apoi imediat vocea precipitată a unui burgund: — Trebuie să mergem: le vin întăriri! După o clipă de tăcere, Balamber auzi scrâșnetul metalic al unei săbii ce intra în teacă și, puțin după aceea, vocea Fredianei: — Te las cu destinul tău, hunule. După câte se pare, e cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe la Köln, însă unii savanți îLouis Hambis și Hermann Schreiber, de pildăă consideră că o parte a armate hune - probabil cea constituită din gepizi - a traversat Rinul mult mai spre sud, adică pe la Kaiseraugst, invadând Sapaudia și învingându-i pe burgunzi, cu scopul de a proteja flancul stâng al armatei principale, care, aflată mai spre miazănoapte, țintea spre inima Galiilor. Desigur, martirologiul creștin numără printre cetățile jefuite de războinicii lui Atila multe cetăți-reședință din Franța centrală și de răsărit, chiar dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rândul său, cronicarul Orosius spunea: Se află romani care voiesc mai bine să trăiască săraci, dar liberi, între barbari, decât împovărați între romani". În același sens se exprima și scriitorul Salvian din Galia, pe la 450: "Romanii se duc la goți, burgunzi sau alți barbari și se asociază cu aceștia. Ei preferă să fie liberi sub aparența robiei, decât să fie robi sub aparența libertății". Și el adaugă: Ei caută la barbari omenia romană, căci la romani nu mai pot suferi neomenia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
succedînd ultimului rege al francilor renani, la rîndul lor convertiți, și fixează la Paris, în afara zonei primitive a populării france, reședința sa principală și locul său de îngropăciune. Cucerirea avea să fie terminată de fiii săi, care triumfă asupra regatului burgund în 532-534 și pun stăpînire pe Provence în 536. Unitatea Galiei era reconstituită în folosul francilor. Regatul franc. Dar încă din această epocă începuseră împărțirile între urmașii lui Clovis. Ei pun problema naturii lui regnum Francorum și a puterii șefilor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Du Guesclin, recuperează țara prin gherilă. Pe la 1375, englezii nu mai dețin decît Calais, Ponthieu și Guyenne. În ciuda absenței unui tratat de pace, se poate spune că prima fază a Războiului de O Sută de Ani este terminată. Armagnaci și burgunzi. Ea a marcat nobilimea franceză, umilită de înfrîngere și atinsă în loialitatea sa prin necesitatea de a alege între fii din descendența lui Ludovic cel Sfînt. Este epoca fidelităților îndoielnice. Din 1341 pînă în 1365, în Bretagne, un război de
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regele înnebunește, două tabere își dispută puterea: cea a vărului său, ducele de Burgundia, Ioan fără Frică, și cea a fratelui său, ducele de Orléans. După ce primul a pus să-i fie asasinat rivalul în 1407, este război civil între "burgunzi", care dețin mai ales estul și nordul regatului, și cei din "Orléans-Armagnac", care dețin sudul și vestul. Pentru a pune mîna pe aceste mize care sînt regele, regina Isabeau de Bavaria și Parisul, fiecare este gata să se alieze cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
trecînd Loara, englezii asediază Orléans. Atunci se produce miracolul: răsturnarea situației datorită intervenției Ioanei d'Arc, care, galvanizînd energiile, eliberează Orléans și îl încoronează pe Carol al VII-lea la Reims în 1429, dar eșuează în regiunea pariziană; prinsă de burgunzi, ea este predată englezilor, judecată și arsă pe rug la Rouen în 1431. Carol al VII-lea și ducele de Burgundia se reconciliază în 1435 și pozițiile engleze se erodează: Parisul este luat înapoi în 1436, Normandia recucerită în 1450
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
epoca încercărilor (1328-1483), 145 Franța în 1328, 146 Regatul în 1328, 146 Criza politică, 147 Războaiele. Războiul de O Sută de Ani și conflictul burgund, 148 Războiul de O Sută de Ani în secolul al XVI-lea, 148 Armagnaci și burgunzi, 149 Războiul de O Sută de Ani în secolul al XV-lea, 149 Ludovic al IX-lea și Carol Temerarul, 150 O socitate în criză, 151 Ciuma, 151 Prăbușirea economică, 151 Criza Bisericii, 152 Tulburările sociale, 153 Nașterea statului modern
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
contactele creștine misionare, prin arabii care o preluaseră și ajunseseră cu ea, pentru multe secole în Spania, iar după secolul al XI-lea, prin Cruciade. Occidentul, de la căderea Romei sub germanicii vizigoți, (476) a fost confruntat cu alte valuri migratoare: burgunzi, alamani, franci, avari, lombarzi, normanzi, unguri, ș.a., cărora a trebuit să le facă față, pe unii asimilându-i, pe alții stăvilindu-i. În acest amestec de popoare și limbi, creștinismului îi revine misiunea de a le înfrăți și lumina. Limba
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
directă a abației Sfântului Vincențiu înainte ca ea să devină mai apoi Saint-Germain-des-Prés"37, numită astfel pentru a nu se confunda cu biserica Saint-Germain-le-Vieux, situată în Île de la Cité, în Paris. Alții susțin că atunci când francezii i-au bătut pe burgunzi în anul 534, influența ocrotitoare a Sfântului Vincențiu s-a întins din Burgundia pe toată regiunea viticolă a Galiei. Mai sunt și cei care se iau după legenda despre măgarul Sfântului Vincențiu care ar fi păscut vârfurile ramurilor de vie
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]