1,654 matches
-
ale unui fiu de luptător marxist-leninist, la Moscova școlit și destinat a-i urma, cîndva, la tron, lui Nicolae Ceaușescu". S-ar fi putut altminteri? Într-o vedere generală, implacabilele determinări produc fenomene paralogice: "Cauze ale destinului fac din P.D. buricul pămîntului". Și pe deasupra: "Cauze ale destinului fac ca într-o societate în care niciunui torționar - dar absolut niciunuia - să nu i se fi clintit un fir de păr din cap și unde domni precum Valentin Lipatti și Mircea Malița sunt
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
diavolul creștin, golemul iudaic, androidul anglo-saxon, toate într-o formulă ritmico- melodică asistată de ordinator: „un animal cu adevărat înspăimântător, atât prin mărimea exagerată a corpului său, cât și prin cruzimea sa; forța îi stă în șale, iar virtutea în buric; coada lui, încordată, arată ca un cedru, nervii genitali sunt contractați, oasele îi sunt ca niște țevi, iar cartilajele ca niște lame de fier... Colții săi inspiră teamă, corpul său parcă ar fi din metal, plin de solzi așezați unui
Necuratul ?i p?catul by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83216_a_84541]
-
și câștiguri de sute de milioane pentru alții (e cazul și pentru pariuri sau meciuri trucate). La Eurovision, însă, credem că doar noi, românii, facem din țânțar armăsar, vedem conspirații la tot pasul, avem convingerea că toți sunt contra noastră, buricul pământului, că toți vor să ne fure, să ne faulteze, ca la fotbal. Ceilalți se distrează, se bucură și când câștigă, și când pierd, au o atitudine pozitivă, căci, la urma urmei, nu e decât un festival al cântecului. Bun
Votul, eterna poveste... by Ana -Maria SZABO Marius GHERMAN () [Corola-journal/Journalistic/83973_a_85298]
-
apoi indignarea lui de proprietar (unic) al mașinii. Frumoasa și supusa Franțuzoaică s-a lăsat deschisă de către doi mecanici care o vedeau pentru prima și ultima oară. Spectrul infidelității apare și dispare împreună cu fantasma tehnologică a șoferului... Obsesia vizuală a buricului gol dezvăluit de tinere pe stradă (un cert beneficiu al democrației) și, în registru sonor, obsesia sonoră a claxoanelor, vociferărilor și manelelor atotstăpânitoare sunt completate prin manifestările surprinzătoare ale acestui instinct expansiv de proprietar. Un proprietar de drept, dacă nu
Patru ani cu Alex. by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7755_a_9080]
-
americane, pe care fără o intenție explicită regizorul o trece în revistă printre alte calamități provocate de apariția din spațiu a unui O.Z.N. sub forma unei sfere similare unui iris gigantic aterizată tocmai în Central Park din New York, adică în buricul târgului. Mai mult decât sferoidul ozenistic, motive de îngrijorare stârnesc un humanoid evident extraterestru și însoțitorul său, un robot gigantic, indestructibil, practic o armă perfectă. În scurt timp, cu inteligența scontată, militarii epuizează toate mijloacele de distrugere în încercările inutile
Încă o șansă! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7766_a_9091]
-
fără o ușoară iritare a unor obiecții prezumate, cu suprafețele obiective ale operei: "M-am sfiit totdeauna să scriu pentru tipar la persoana întîi. Hiperbolizarea aceasta a eului, rămășiță anacronică de la romanticii care, ei și atunci, puteau să se creadă buricul pămîntului, mi se pare puțin ridicolă". Scriitorul face din impersonalitate o profesie de credință, ce se armonizează parcă, avant la lettre, cu teza barthesiană că "opera se scrie singură": "Psihologia și obiectivitatea merg alături și presupun aceeași retragere a eului
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]
-
urechi care să audă, nici ochi care să vadă. Miopia birocraților a împiedicat MAE să remarce măcar PR-ul pozitiv adus României de spectacolul The Legend of the Evening Star pus în scenă în 2005 de un regizor american în "buricul" Manhattan-ului. A fost ignorat ca importanță și de către ICR, care l-a menționat printr-un email colectiv trimis românilor, în românește (sic!) cu doar 3 zile înainte de premieră (unde nu a venit nici un oficial!). Spectacolul a fost reluat în iunie
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
se cer exorcizate prin cuvînt -: "căci, iată, ferestrele cîrciumii umflîndu-se ca niște / săculeți de piele catifelată / și ca niște ugere de vacă / și din ce în ce mai aproape roiurile de fluturi / întunecați / foșgăind hămesite. // Și soarele cît un pui de găină și cît buricul / degetului...". (Între draperiile experienței) Și totuși, față de întîlnirile rilkeene cu transcendentul, dominate de înfricoșare și de pierdere de sine în fața Îngerului, de sentimentul nimicniciei personale, încorporarea mesagerului divin în trupul poetului poate fi citită drept semnul unei căderi. Accentuată în
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
au Talent să îi acorde trei de „da“, după un număr de belly dance interpretat alături de mama sa. Andi Moisescu s-a declarat încântat de ceea ce a văzut, Andra a fost emoționată de alăturarea mamă/fiică în acest dans din buric, iar Mihai Petre nu a vrut să întrerupă șirul voturilor pozitive. Pentru Pavel Bartoș, dansul Nataliei și al mamei sale a fost asemănător cu prezența a doi fluturi pe scenă.
Natalia Duminică a venit din Republica Moldova să danseze din buric, împreună cu mama ei - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/70451_a_71776]
-
Bratu Iulian Mircea Badea a vorbit joi seara, la Antenă 3, din studiourile CNN de la Londra, despre fotografia în care Criști Danileț, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, își arată buricul. Realizatorul TV a spus că atunci când a văzut prima dată fotografia a crezut că este vorba despre o „pițipoancă“. „ Inițial am crezut că este o apariție de pițipoancă. Poate are omul niște fetișuri, niște dorințe, niște fantasme, niște fantezii pe
Badea despre Dănileț: „Inițial, l-am confundat cu o pițipoancă” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80989_a_82314]
-
are omul niște fetișuri, niște dorințe, niște fantasme, niște fantezii pe care și le vrea îndepliniste și m-am gândit că este din registrul pițipoancelor ”, a comentat Badea. Realizatorul „ În gură presei “ a lansat ipoteza că apariția lui Danileț cu buricul la vedere ar fi putut fi oarecum intenționată având în vedere faptul că purta un tricou pe care scria Transparency Internațional. „ Cum să susții mai bine transparență când tu esti opac? Cum putea domnul Danileț să susțină transparență mai bine
Badea despre Dănileț: „Inițial, l-am confundat cu o pițipoancă” by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80989_a_82314]
-
deghizat? Cu o glugă în cap ca să nu te vadă nimeni, că aveai tu impresia că ești urmărit de cetățeni? Era speriat de bombe și mai stătea și vreo jumătate de oră vizavi și apoi intra prin spate. Se crede buricul pământului, asta e o boală. Păi spune că eu am vrut publicitate pe spatele lui... eu i-am făcut onoarea să mă cuplez cu el. Când am găsit altul, l-am lăsat. Se crede vreun Michael Jackson. Și să vezi
Zăvoranca către Badea: Ai uitat când veneai noaptea la mine deghizat? () [Corola-journal/Journalistic/81228_a_82553]
-
Centru”. Cu nici un secol în urmă, locul purta încă numele de Piața Prințul Eugen. Pe la 1921 apărea în scripte ca Piața Brătianu pentru ca, după 10 ani, să-și capete denumirea sub care o cunoaștem cu toții: Piața Libertății. Aici era altădată „buricul târgului”, spațiul festiv, de paradă, al cetății, și tot aici erau concentrate toate clădirile principalelor autorități militare și civile: Palatul Generalului Comandant, Palatul Comandantului Pieței, Corpul de Gardă. Dar, mai ales, aici era situată Primăria, locul unde se luau toate
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
și în pauzele spectacolelor de operă și teatru. La expoziție participă peste 70 de artiști plastici din Timișoara, Reșița și Turnu Severin. Conferință mondială de jazz l Johnny Bota, singurul reprezentant roman „Oricare jazzman se gândește la New York ca la buricul lumii. Oricare jazzman ar trebuie să meargă măcar o dată în viată în pelerinaj la această adevărată Mecca a jazzului“, mărturisește Johnny Bota, abia revenit de la cea mai mare conferință mondială de jazz; „Ocazia mi-a fost oferită de către Tom Smith
Agenda2006-04-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284662_a_285991]
-
binele din lume, iar binele chiar s-a întîmplat, cînd l-a reîntîlnit și l-a cunoscut în școală. Fiind făcut din pămînt, s-ar fi cuvenit într-adevăr să se uite-n pămînt, în timp ce curviștinele alea cu pîntecele și buricele dezgolite rînjeau uitîndu-se la el, dat fiind că erau făcute din coasta lui. Acuma însă, și io te iubesc, floricică... Repetînd de-a surda i-ar fi trebuit mai multe perechi de palme ca s-o simtă, să și-o
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
al electoratului care încurcă socotelile. Nici Antonescu, nici Ponta sau alt conducător nu poate admite să fie folosit. Eu sunt un partizan al unui tip de raționalism diplomatic și politic în care nu avem cum să ne închipuim că suntem buricul pământului, că cei mari nu contează, sigur că SUA e SUA, Germania e Germania, România e mai mică, mai săracă. Viitorul îl văd că un parteneriat. Asta nu înseamnă însă că România trebuie să se comporte ca o colonie sau
România nu trebuie să se comporte ca un subordonat, consideră Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/42844_a_44169]
-
ținuți între degetul mare și arătător, însă el continua să își sugă degetul. Tamika îl pocni peste deget. Abia când îl pocni mai tare, reuși să i-l scoată din gură, să se minuneze de aspectul lui: fără unghie, cu buricul ros până la sânge”. Povestea în șapte părți a lui Șercan are acest dar al conciziei și al plasticității expresiei (cu mici excese ludice uneori) și al harului de povestitor cu fine observații de viață și, iată, aici, de înțelepciune orientală
Povestea omului-glob by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4284_a_5609]
-
fim naționaliști. Atâta vreme cât știm foarte bine și am dovedit că naționalismul nu înseamnă negarea identității și drepturilor oricărei minorități, știm și am dovedit că naționalismul pe care l-am dovedit nu înseamnă îngustime, obscurantism, izolare, nu înseamnă că ne credem buricul pământului, că nu ne cunoaștem păcatele, pe ale noastre, ca și pe ale altora. Sunt naționalist și cred că trebuie să fim naționaliști, atâta cât să înțelegem că nu pot recunoaște și apăra identitatea altuia dacă nu o cunosc și
Antonescu despre Marko şi Borbely: Nu pot să-i iau în serios când mă acuză de naţionalism () [Corola-journal/Journalistic/44763_a_46088]
-
pe culmile unui erotism de o agresivă blândețe, cu cat inovează mai spectaculos în limba, cu atat mai strașnic traducătorul ratează tălmăcirea, distrugând cu totul simetria ediției bilingve: de o parte avem un balet poetic, de cealaltă un dans din buric; de o parte vraja copleșitoare a unui erotism deplin, de cealaltă torturarea lui. Se afirma mereu - și orice traducător se poate prevală de această așa-zisa scuză - că nu există traduceri desăvârșite ori definitive și că orice traducere este, prin
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
întâmplă cu inima Lailei, cu suflul ăla. Nici ea nu-mi spune. Dar privirile noastre ajung la un consens pentru cruțarea brațelor drepte. Sunt mai mare, sunt că petenie, sunt bravă și ridic prima, în tăcere, jumătatea de lamă Gillette. Buricul de getului arătător de la pal ma stân gă se retrage sub arsură și din tăietura subțire se rotunjește un bob de sânge curat. Laila e la fel de demnă și mânuiește cu același curaj jumătatea ei de lamă. Buricele degetelor noastre arătătoare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de lamă Gillette. Buricul de getului arătător de la pal ma stân gă se retrage sub arsură și din tăietura subțire se rotunjește un bob de sânge curat. Laila e la fel de demnă și mânuiește cu același curaj jumătatea ei de lamă. Buricele degetelor noastre arătătoare își lipesc bobii de sânge unul de celălalt. Ros tim un jurământ. Nu ne vom părăsi niciodată (și vom ajunge, într-o bună zi, în Vestul Sălbatic). Acum mâncăm mere și ne legănăm picioarele pe o băncuță
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am păs trat doar un nasture. Culmea e că n-am nici unul de la cămașa în carouri albas tre cu care era îmbrăcat când s-a întors, a uitat-o mai târziu la un hotel din Olănești. Mângâia ușor nasturii cu buricele degetelor și s-a oprit la unii transparenți. — Ăștia sunt de la pijamaua pe care o purta când a murit. M-am gândit să schimb vorba ca să nu se întristeze prea tare și am întrebat-o, arătând niște nasturi mici, maronii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
niciodată să fac vreun abracadabra. Nici nu voi face vre odată așa ceva. Savurez doar lectura de specialitate. Un Scorpion adevărat nu lasă nimic necitit. Așa mi-a sărit în ochi întrebarea Vrei să-ți cunoști anul morții? M-a mâncat buricul degetelor și am tastat da. Clic. 2032. Anul morții mele. Am zâmbit acru. Am început să cal culez câți ani aș avea eu atunci. 58 de ani. O vârstă nici prea-prea, nici foarte-foarte. Oare am prin casă ceva pentru dureri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la mine doar cu jumate de față și îi văd ochii. Ochii roșii de oboseală. Are geacă de piele. E ziua în amiaza mare, oamenii ronțăie, digeră și probabil deja cacă șaormele vândute de tipii ăștia în timpul zilei, iar în buricul târgului e un interlop care schimbă lei în valută. Mulți. Și nimănui nu-i pasă. Ronțăie în continuare. Toc-toc. Mustăciosul îmi întinde banii în tăviță. Clientul cu milioanele zice: Hai că sunt mulți. Nu-mi lași și mie euro la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
rotunjit în pulpă voinică de femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă ochiul dracului cu care era însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]