697 matches
-
Frumos, nici despre judecățile de gust. Aristotel nu studiază opera de artă, pe care o disprețuiește, ci opera literară, singura care merită comentată. Voi vorbi despre poezie în general" vrea să zică, în fond: ce este tragedia? Secundar, epopeea, poemul burlesc, poezia imitativă sau didactică. Homer, Aristofan, Empedocle, dar nu un Fidias sau un Zeuxis. Poți, la rigoare, să iei cina sau să stai de vorbă cu oamenii aceștia, dar nu să le consacri o carte sau să-i prefațezi. În legătură cu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a tonului înalt, de vaticinație pe teme ontice, respingerea exprimării măiestrite și promovarea tonului familiar, colocvial, ironic și autoironic; biografismul truculent și colorat, dublat de magnificarea hâtră a derizoriului, sordidului sau a insignifiantului prin recuperare manierist-cărturărească, de fapt ironică, mitologizarea burlescă a cotidianului prin recurs la procedeele culturii populare; caracterul narativ al poemelor, recursul la listă sau la panoptic, la acumulări descriptive. Totul dublat de o aplecare spre ceea ce s-a numit comedia literaturii, de autoreferențialitatea textului ori de implicarea conștiinței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
Teatrul Național din București și publicată în 1940. Neîncadrabilă într-un gen dramatic exact, scrierea amestecă pamfletul cu farsa, parabola cu expozeul simplu, direct, sarcasmul cu pledoaria umanitară și cu meditația, rezultatul fiind o lucrare în egală măsură lirică și burlescă și, în același timp, punctul cel mai înalt al histrionismului cultivat de personajele lui C. Tema de fond a piesei abordează nevoia de evadare dintr-un mediu sufocant, apăsat de practici și de automatisme golite de sens, adică evadarea din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
era normal ca literatura română să intre, prin creatorii ei, în dialog cu Occidentul baroc și să se resimtă de pe urma acestui fapt. Rezultatul major a fost modernizarea, și în literatura noastră, a unor specii: poemul filosofic, romanul, teatrul parodic, poemul burlesc. Operele reprezentative în acest sens înscriu tot atâtea momente notabile (primele trei fiind și monumente, se poate spune) ale b. în literatura română: Viața lumii de Miron Costin, Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, Țiganiada de Ion Budai-Deleanu, Occisio Gregorii in
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
din secolul al XX-lea din diferite zone geografice și accentuează partea teatrală a acestui spectacol popular. Costumația joacă un rol deosebit În teatrul popular, având rolul de a Întregi textul. În legătură cu elementele de teatru, el pune În valoare scenele burlești ale Mutului, personaj care se Întrecea pe sine spre hazul satului, care ieșea cu mic cu mare să vadă Războiul. Etnologul observă că „ceremonialul de alta dată al constituirii Călușului, Legământul și toate celelate acțiuni care-l pregăteau după un
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
numele numa’/ să-l cânte șuții prin carteriu.” Unele poeme sunt marcate de o predispoziție pentru ludicul lingvistic, manifestat prin amestecul de registre discursive, prin traducerile fanteziste (de pildă, fostul raion Vânju Mare devine „Grand Vanjou”), prin specularea efectelor de burlesc, date de introducerea unor expresii și cuvinte străine în contexte insolite („La Grand Vanjou e vara pe trecute/ cu presimțiri prelungi de cabernet/ o, mon ami, mon frere, o, vere dragă/ să coborâm spre Corlățel încet/ sau să urcăm spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
promesso, Cholle mân tue micida di te stesso. Conform ASF, Tratte, 983, fol. 20r, Strozzi avea numai un mandate în Pisa, din 6 ianuarie până pe 6 iulie 1415. 53 Dante Alighieri. 54 Francesco di Giovanni Scambrilla era un poet florentin burlesc. 55 Santoli, "Giannozzo Manetti", p. 55. 56 Eric Cochrane, Historians and Historiography în the Italian Renaissance, University of Chicago Press, Chicago, 1981. 57 Manetti, Historia pistoriensis, col. 991. 58 Ibid., cols. 1073-1075. 59 Riccardo Fubini, "La rivendicazione di Firenze della
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Crabb Robinson: "Știi, dragă, prima dată când l-ai văzut pe Dumnezeu aveai patru ani. Și el și-a apropiat capul de fereastră și te-a făcut să tipi" (2004, p. 699). Deși nu lipsit de comic sau chiar de burlesc, acest episod este urmat de altul, petrecut pe când Blake are 8 sau 10 ani și narat de către primul biograf al artistului, Alexander Gilchrist, în Life of William Blake, "Pictor Ignotus". De data aceasta, viziunea descrie o adunare de îngeri: "Hoinărind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
continuare, Ieronim va aprinde și stinge lumina de mai multe ori, repetiție care subliniază o anumita mecanicitate bergsoniana. Înaintarea este întreruptă de incidentul ușii care scârțâie. Eliade se grăbește să ne dea explicația mundana și în același timp cu iz burlesc: "[P.D.] se împiedică de o frânghie pe care nu o putuse vedea și, [P.M.] rezemându-se, ca să nu cadă, de un dulap, [P.M.] una din uși se deschise încet, scârțâind prelung, ca un geamăt înfundat." Vocile se aud din beznă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Franța și în alte țări europene, dar și în Pakistan. În perioada 1992-1994 a fost lector de limbă română la Universitatea Nancy I. P. își publică prima carte ca autor de limbă franceză. Opuscul de rafinament ludic și erudiție manipulată burlesc, Le Chasseur de corbeaux, editat în Franța, conceput inițial ca o prefață, a devenit în cele din urmă o lucrare independentă, păstrând, firește, puternice legături referențiale cu Povestea poveștilor de Ion Creangă, text a cărui prezentare era destinat să fie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
-1943) Compozitor, pianist și dirijor rus. - Romanțăm Sol (1893) Ravel, Maurice (1875 -1937) - Compozitor și pianist francez. - Fanfare (1927 ) din L' Évantail de Jeanne Reger, Max (1872 1916) Pianist, organist și compozitor german. - 5 Piese pitorești op. 34 (1899) 6 Burlești op. 58 (1901) - 6 Piese op. 94 (1906) Rehberg, Willy (1863 -1937) Pianist, compozitor și pedagog elvețian. - Festenmarsch op. 14 Reinecke, Carl (1824 -1910) Pianist, compozitor, dirijor și pedagog german - Nußknacker und Mäusekonig op. 46 după E. T. A. Hoffmann
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
dar pe de altă parte a încercat să provoace cititorul să privească războiul din cât mai multe puncte de vedere. Poveștile de război examinează complexitatea urmărilor acestuia, ele devenind prisma emoțiilor noastre cele mai adânci și mai puternice. PREMIUL II Burlescul medieval și grotescul contemporan interferențe culturale Roxana Văduva, clasa a X-a coord. prof. Dorina Apetrei Colegiul Național, Iași Dacă ar fi să se realizeze un tablou în care să se concentreze șaisprezece secole de artă, inițiați fiind de rigoarea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nu mai e artist, ci a devenit operă de artă. Nașterea tragediei grecești, fenomenul dramatic originar reprezentat de corul satiric și devalorizarea acestuia până în punctul în care s-a apropiat, contopindu-se cu natura umană, constituie evoluția de la sublim la burlesc. Euripide, cu noua lui comedie antică, renunță la elementul purificator, la conceptul nemuririi și construiește ideea de teatru în care spectatorul vede alter-egoul său. Adrian Marino definește burlescul drept „un comic excesiv, extravagant și adesea vulgar” sau „un tip de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a apropiat, contopindu-se cu natura umană, constituie evoluția de la sublim la burlesc. Euripide, cu noua lui comedie antică, renunță la elementul purificator, la conceptul nemuririi și construiește ideea de teatru în care spectatorul vede alter-egoul său. Adrian Marino definește burlescul drept „un comic excesiv, extravagant și adesea vulgar” sau „un tip de teatru comic, caracterizat prin caricaturizare și parodiere”. Timpul prezent, mai cu seamă, secolul al XXI lea a readus în atenție noțiunea grotesc, ca o categorie estetică a cărei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
referitor la justificarea „urâtului” în opera artistică, o „categorie, ipostază estetică reflectând realitatea cu formele ei fantastice, bizare, disproporționate, de un comic excesiv prin aspectul caricatural, neobișnuit de caraghios, ridicol, bizar”. Aparent fără nicio diferență din perspectiva definirii celor două, burlescul și grotescul se suprapun din punct de vedere teoretic. Însă fiecare dintre aceste noțiuni a avut o perioadă de dominare, în funcție de evoluția sau involuția societății, de măsura în care cultura și literatura au putut fi accesibile omului obișnuit. Burlescul medieval
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
două, burlescul și grotescul se suprapun din punct de vedere teoretic. Însă fiecare dintre aceste noțiuni a avut o perioadă de dominare, în funcție de evoluția sau involuția societății, de măsura în care cultura și literatura au putut fi accesibile omului obișnuit. Burlescul medieval conturează ipostaza ludică a realității empirice pe care o transformă, astfel încât cel care se detașează de propria subiectivitate, urmărind-o dintr-o perspectivă diferită, să poată percepe fabulosul, determinat de o stare sau o reacție umană (formă de alienație
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a realității empirice pe care o transformă, astfel încât cel care se detașează de propria subiectivitate, urmărind-o dintr-o perspectivă diferită, să poată percepe fabulosul, determinat de o stare sau o reacție umană (formă de alienație). Caracterizat de secolele medievale, burlescul este reprezentat, prin disponibilitatea/gratuitatea artistică, de tema jocului surprinsă în totalitatea etapelor sale, până la „caraghiosul bizar”. Pe de altă parte, burlescul lasă loc imaginației și interpretărilor, mintea este hrănită, însă numai cu mesaje codate din partea artiștilor. Adevărata percepție a
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poată percepe fabulosul, determinat de o stare sau o reacție umană (formă de alienație). Caracterizat de secolele medievale, burlescul este reprezentat, prin disponibilitatea/gratuitatea artistică, de tema jocului surprinsă în totalitatea etapelor sale, până la „caraghiosul bizar”. Pe de altă parte, burlescul lasă loc imaginației și interpretărilor, mintea este hrănită, însă numai cu mesaje codate din partea artiștilor. Adevărata percepție a artei burlești literatură, pictură sau muzică își are proporțiile în funcție de cel căruia i se oferă. Sugestia și nu explicitul este ideea pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
reprezentat, prin disponibilitatea/gratuitatea artistică, de tema jocului surprinsă în totalitatea etapelor sale, până la „caraghiosul bizar”. Pe de altă parte, burlescul lasă loc imaginației și interpretărilor, mintea este hrănită, însă numai cu mesaje codate din partea artiștilor. Adevărata percepție a artei burlești literatură, pictură sau muzică își are proporțiile în funcție de cel căruia i se oferă. Sugestia și nu explicitul este ideea pe care pare să o urmeze, în timp ce omul medieval recunoaște simboluri, le ansamblează și stabilește raportul cu realitatea. Grotescul devine conceptul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și au fost înlocuite, superficial, cu formele fără fond care să atragă, urmând o politică bine stabilită de marketing. Astfel, se creează analogia dintre lumea prejudecăților și societatea de consum, ce presupune tocmai strictețea principiilor. Echivalent cu nașterea tragediei grecești, burlescul medieval are rol terapeutic pentru individul secolului al XIV-lea. În cele trei forme ale artei literatură, plastică și muzică -, ființei umane i se ilustrează angoasele, astfel încât acesta se eliberează psihic și se purifică, le cunoaște, ajungând să le înțeleagă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
franceză. Dacă în vremea lui a fost cenzurat la fiecare apariție a volumelor sale, acest fapt nu a împiedicat aprecierea lui încă de atunci ca scriitor de geniu. Gargantua și Pantagruel sunt personaje cărora li s-a imprimat un scop burlesc. Romanul rămâne un model de creație artistică la care va adera întreaga literatură, fundamentată pe simboluri obediente, în analogie cu opera literară care nu se conformează regulilor și prejudecăților vremii. Apare noțiunea de „utopie” alături de sintagma „Fă ce-ți place
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care nu se conformează regulilor și prejudecăților vremii. Apare noțiunea de „utopie” alături de sintagma „Fă ce-ți place!”. Rabelais este un fin observator al realității și încearcă să confere un rol terapeutic propriei opere. Albrecht Dürer reprezintă pionieratul artei plastice burlești. Deși a trăit cu cinci secole în urmă, activitatea lui Dürer dăinuie (publică peste 350 de gravuri și xilogravuri care au apărut cu faimoasa lui monogramă). S-au pierdut peste 60 dintre ele, însă cele mai importante tablouri ale sale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
același contrast: roșu-negru. Cei doi îngeri ținând coroana Madonnei au aripi de o culoare atipică: alb-negru și nu doar alb, așa cum ar fi fost tiparul clasic. Aceeași privire ambiguă se observă și la îngerul din partea dreapta, sus. Caracteristică pentru pictura burlescă, tema exorcizării urâtului este folosită cu preponderență la Dürer: Paumgartner altar, Adorarea magilor, Sinuciderea Lucreției, Sărbătoarea de la Rose Garlands, Hristos între doctori, la fel ca și motivul șiretlicului, al alăturării culorilor roșu-negru și reprezentarea deopotrivă a îngerilor, a demonilor în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în tavernă, nu ne pasă de nimic”, acesta pare a fi o scenă descrisă în prezentarea serbărilor dionisiace, starea supremă identificată beției. Poate fi ironic sau satiric, în funcție de contextul istoric, dar fără îndoială cântecul constituie un reper pentru perceperea influenței burlești, în ceea ce privește cultura muzicală. Contemporaneitatea a plasat informația la același nivel cu omul modern, insinuându-se în toate mediile sociale, economice, politice. Ultimul secol a scos în prim-plan impactul mass-mediei asupra existenței umane, schimbând-o, dezvoltând-o, impunând noi valori
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
studiul formelor artei , din punctul de vedere al sincretismului și oralității , iar mai apoi din perspectiva modalităților de distribuire a valorilor. Etnoestetica are la bază studiul axat pe geneză, structura și funcțiunea categoriilor esteticii populare specifice: tragicul , comicul , dramaticul , grotescul , burlescul „ din perspectiva comunității etnice ”, precum și modalitățile de cristalizare artistică a acestora în opere de artă populară. De asemenea, etnoestetica urmărește „ relatiile estetice pe care le promovează fiecare formă de artă în comunitatea sătească tradițională și contemporană”, modul de valorificare al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]