695 matches
-
ori am mustăcit involuntar, dar cel mai adesea m-am simțit agresat de un univers meschin, absurd și haotic. Ce înseamnă asta? Că aici întîlnim o proză copioasă și pestriță, care este menită exclusiv degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec are o vervă mustoasă de spiriduș cinic, în vreme ce Ciprian Vălcan excelează în istorii funambulești și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol, volumul de față se hrănește dintr-un timbru de seriozitate evidentă
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
de variate, atitudini atât de contradictorii, a trecut pe lângă pericole atât de mari și a făcut atâtea isprăvi ieșite din comun, încât memoriile lui pot constitui punctul de pornire al unui serial cu episoade dramatice, romantice, rocambolești, istorice, mondene, literar-artistice, burlești sau îmbinând caracteristici ale câtorva genuri. Țâșnind din beznă și trecând ca un bolid prin fața mașinii lui în viteză, iepurele din titlu l-a făcut pe autor (pe atunci în vârstă de 70 de ani), să „trepideze cu o bucurie
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
Premiul pentru Cel mai bun regizor i-a revenit lui Mathieu Amalric pentru Tournée. Actorul și regizor ne este familiar și pentru rolul lui Jean-Do din Le scaphandre et le papillon (2007) al lui Julian Schnabel. Amalric inventează un personaj burlesc, un gascon jemanfișist care pentru a face bani „inventează" o trupă de strip-tease intitulată semnificativ „New Burlesque Girls". Poziție de pe care infatigabilul francez dă cu tifla culturii de consum americane, se exersează ironic-burlesc și își prezintă „marfa" cu aplomb. În
Cannes 2010 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6279_a_7604]
-
de arborescente și de rafinat manieriste, pentru înscenări ludice intertextuale, pentru deconspirări ale convențiilor ficționalității, pentru pastișe și parodii cât o proză scurtă, pentru «însemnări la firul ierbii» pe care se încastrează reflecții livrești ori inflexiuni poetice, pentru metanarațiuni istoriografice burlești, de nu chiar bufe, pentru «epicul ipotetic» și «fantezismul alegoric», pentru dislocări halucinante ale temporalității, spațialității și perspectivelor sau instanțelor narative, pentru «tratamente fabulatorii» ale psihologiilor și trăirilor cotidiene.” E adevărat, T. O. Bobe e tobă de literatură, are un
Literatura, suficientă sieși? by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4852_a_6177]
-
are acoperire în substanța literelor sale. Dacă ar fi fost genial, ar fi simțit nevoia de a-și umple golul cronic din educație, iar dacă ar fi fost un mare scriitor, forța demiurgică l-ar fi săltat peste tonul fatal burlesc care îi impregnează mai toate poveștile. Pe Creangă nu-l citești ca să te tulburi, ci ca să te amuzi, iar asta spune mult despre timbrul iremediabil frivol al cuvintelor sale. Umorul nu naște mare literatură decît dacă descinde dintr-o filozofie
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
substitut al credinței abhorate, „religia mea” ce „mă îndrumă prin sute de adevăruri”. Dar nu e decît o propoziție intenabilă. Căci întreg efortul literar al lui M. H. Simionescu îl reprezintă ironizarea, demontarea, parodierea creației literare, răsturnarea ei în simulacre burlești, în negativități provocatoare. Nimic genuin, constructiv, serios nu se menține în pagina prozei sale cu miză formală, care atinge virtuozitățile unui iluzionist. Scriitorul nu pare stimulat de conceptul de literatură, ci complexat. „Deosebindu-se de Borges, scrie I. Negoițescu, care
Cu toate cărțile pe masă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5305_a_6630]
-
Autorul le păstrează și ele vor furniza argumentele cunoscutei Préface la romanul Mademoiselle de Maupin. Aceasta debutează ironic cu acuzații dure la adresa presei preocupate prioritar, în viziunea lui Gautier la modul perfid, de problema morală. „Unul din elementele cele mai burlești ale glorioasei epoci, în care avem fericirea de a trăi, este incontestabil, reabilitarea virtuții, întreprinsă de toate ziarele , de orice culoare ar fi, roșii, verzi sau tricolore” (v. Théophile Gautier-Mademoiselle de Maupin, Préface, avec une Introduction et des notes par
Théophile Gautier și cutia Pandorei by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/5310_a_6635]
-
răspunsul nu poate fi decît unul: un șir de reacții ludice declanșate de o puzderie de chichițe culturale. Puse la un loc, ele nu alcătuiesc un întreg, ci o colecție de figurine disparate. Ce le strînge laolaltă e doar voința burlescă a autorului, altminteri juxtapunerea lor fiind fără temei. Autorului îi place să declame, savurînd eleganța rotundă a frazelor, de aceea pentru ochiul său un detaliu are sens doar dacă poate fi prins într-o formulă elegantă. Cu o sensibilitate precumpănitor
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
cu o gesticulație dezinvoltă. Aparent ar fi vorba de o producție soresciană. Dar, spre deosebire de autorul Morții ceasului, adesea nepretențios, livrîndu-și butadele pe bandă rulantă, intervine aici nu doar o cenzură mai severă, ci și o viziune gravă pe care limbajul burlesc n-o poate anula. Liniile celui din urmă țin de execuție, nu de dispoziția interioară care țintește depărtările. Motivațiile fanteziste ale unor constatări amare nu le știrbesc, ci, dimpotrivă, le scot în relief. Astfel relativitatea conceptului de poezie (poezia fiind
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
într-o / cameră goală / într-o cameră / cu tavanul pe pat / cît de goală este o / cameră făcută doar din pat / din tavan și din cărți” (lecția de geografie). Inteligența însăși pare a nu se lua în serios, acceptînd mixaje burlești, întîlniri între derizoriu și tragic precum episoade ale unui real absurd în care criteriile curente ale calității se suspendă: „nu plîng / la traviata / doar cînd toc ceapă / lacrimile mele / miros ca o gură de mort” (fereastra deschisă). Sau nu mai
O viziune gravă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5368_a_6693]
-
lui Bill Spratling, cel mai apropiat prieten al lui Faulkner în perioada petrecută la New Orleans, și care avea să-l însoțească în voiajul european, cu Gordon, sculptorul tăcut, nu are importanță decât, eventual, pour les connaiseurs. Într-o scenă burlescă - ea nu a scăpat nici unuia din exegeți - Faulkner se introduce pe sine între personajele cărții. Semnificația acestei prezențe e limpede: cititorul nu trebuie să ia prea în serios pretențiile scriitorului de a crea "personaje după natură". Conversația între Jenny și
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
problematică a metaforei și alegoriei. Scena captează catroptic viața, printrun joc de reflexe înșelătoare, astfel că scena și visul, manifestări ale imaginarului, constituie metafore care se oglindesc reciproc. Numai că acest teatru baroc al Imaginarium-ului doctorului Parnassus apare degradat în burlesc, cu accente derizive de spectacol de bâlci populat cu circari, - piticul Percy (Verne Troyer) este elocvent în acest sens -, erodat de oboseala doctorului de a mai scorni ceva. Imaginația sa pare secătuită când apare oprtun noul Tony (Heath Ledger) - figura
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
alegeri dificile, în fața imortalității întruchipată de cinematograf cu celebrii ei „zei", Rudolph Valentino și James Dean, nume care plutesc pe câteva bărcuțe care însoțesc o superbă gondolă, așa cum un chefliu violent intrat prin efracție în Imaginarium întâlnește acolo un coșmar burlesc care-i este în cele din urmă fatal. La realizarea acestui Imaginarium apropiat de formula din Brazil pe care însă o depășește, se află tehnologia 3D, tehnologie care nu videază miezul poveștii ca în Avatarul lui Cameron, ci o sprijină
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
parțial indusă de drog împreună cu un cinism regal se dezvoltă ca o frumoasă plantă carnivoră din corpul unui cadavru. Gratuitatea actului de justiție, ca și banalitatea răului asupra căruia nimeni nu dramatizează - există o parodie a exercițiul moral, episod absolut burlesc, când polițistul ia un interogatoriu social fetei cu care tocmai întreține relații sexuale în fața prietenului ei stupefiat - decurg din gratuitatea actului estetic generând o stranie, narcotică, poezie a demenței. Intrarea polițistului în biroul căpitanului îți spune totul, cravata strâmbă, privirea
Un vis de New Orleans by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6565_a_7890]
-
nefericit din Cuore, care-și caută familia peste mări și țări, dar și în isprăvile Căpitanului Blood, piratul englez care înspăimânta Caraibele. În Winnetou și Old Shaterhand, eroii temerari ai Vestului sălbatic, creați de Karl May. Dar și în personajele burlești, cu iz de mahala bucureșteană ale lui N. Batzaria (Moș Nae), stârnitoare de râs, în Haplea, în Coana Frosa, în Porumbița și Timofte, în Goangă și Târlică. Și pot să înșir la nesfârșit referințe culturale care să ilustreze talmeș-balmeșul lecturilor
Un talmeș-balmeș armonios by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6081_a_7406]
-
sociabilă are o cauză pe care adesea o ignorăm, căci confundăm euforia cu veselia, crezînd că firile bine dispuse sunt un fel de bufoni cabotini predispuși la glumițe și bancuri frivole. În realitate, umorul lui Alex Ștefănescu nu are nimic burlesc în el, și asta fiindcă opusul euforiei nu e tristețea, cu atît mai puțin depresia, opusul euforiei e irascibilitatea, adică năduful care se descarcă regulat în crize colerice, din nevoia de a elibera tensiunea acră. La asemenea nefericiți, care alcătuiesc
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
Helmis ne aduce din nou aproape această lume basarabeană nu doar în datele umorului pe care orice comedie îl oferă, ci și în acelea ale certei niciodată încheiate cu istoria. Regizorul încearcă cu parțial succes să utilizeze registrul frivol al burlescului, pentru a accesa un strat mai profund, dar extrem de activ la nivelul reflexului mentalitar. Nuntă în Basarabia este o comedie cu accente grave, care-și au contraponderea într-un derizoriu existențial. Intriga este simplă, un cuplu, tineri însurăței, fata basarabeancă
Nuntă peste podul de flori by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6112_a_7437]
-
degrabă, să ne întoarcem la MASH al lui Robert Altman serialul din anii 1972-1983 despre războiul din Coreea. În Omul care se holba la capre nu avem doar aerul genuin al comediei, ci și farsă, aluzia ironică, parodia temperata și burlescul copios, adresate legendelor americane construite în jurul filmelor de război, fie el din Pacific, din Europa, din Korea, din Vietnam, si mai nou, din Irak. Ideea că armata americană a dezvoltat un intreg compartiment destinat războiului paranormalilor nu este nicidecum nouă
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
Cataloniei (Jo sóc un altre!), la Teatre Lliure (Davant de l’home) și la Bell Theatre din Londra (Memòria). Fiecare dintre cele trei texte - ce alcătuiesc trilogia mai sus amintită, tradusă de curând și în limba română - conține șapte piese burlești, după cum le intitulează autorul, acestea fiind adevărate texte suprarealiste, de umor absurd, care ne duc cu gândul la Eugen Ionescu și la Samuel Beckett. Iată doar câteva extrase din cronicile apărute la Contra democrației: „Un text foarte puternic, nebun, politic
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
la Samuel Beckett. Iată doar câteva extrase din cronicile apărute la Contra democrației: „Un text foarte puternic, nebun, politic, amuzant, zdrobitor dar și eficient” („Le Figaro”, Armelle Hélliot); „Un Eugen Ionescu al epocii noastre” („Elefcerotypía”, Ioanna Kleftógiani) „În scenele lui burlești demască monstruozitățile lumii în care trăim” („Weltexpress”, Hinrike Gronewold). După traducerea trilogiei în limba română, am cerut permisiunea autorului să public fragmentul de mai jos din incisiva piesă Contra democrației. În perioada 18-21 aprilie, Esteve Soler va fi prezent la
Esteve Soler - Contra democrației by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4771_a_6096]
-
de roman vizat. Căci, deși pare că ar vrea să adâncească traumele personajului, scriitorul nu face decât să le aglutineze fără sens și să le caricaturizeze atât de strident, încât proza începe să respire la tot pasul un aer de burlesc involuntar. Nimic nu poate fi, practic, bănuit de autenticitate sau de originalitate în cartea lui Ciprian Măceșaru. În primul rând, pentru că prozatorul n-are deloc răbdarea construcției. Fiecare pasaj compune câte o schiță aproape independentă de cele anterioare - și fără
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
spre prima copilărie, ce găsesc sunt, la toate vârstele, numai neputințe și ratări. Dezastrul meu e îmbrăcat într-o manta cu două fețe. Ce se vede de afară este un fel de demnitate găunoasă. Dinăuntru, ceva grotesc. În zilele bune, burlesc. Totuși, oricât aș fi de aspru nu pot să nu-mi recunosc un merit în refuzul de a mă preface că nu văd. În acest sens, sunt un revelator al conștiinței noastre încărcate, conștiință pe care congenerii mei nu vor
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
cu concerte programate pe tot cuprinsul anului și cu un ritm atît de vertiginos că pe un altul l-ar fi amenințat cu extenuarea. Acum se simte stofa lui Celibidache: artist de cursă lungă, fără precocitate efemeră și fără longevitate burlescă. România însă îi rămîne închisă, părinții murindu-i la Roman, fără a-i mai putea revedea. În totul va sta un sfert de secol departe de familia din țară. Dar neavînd preocupări politice și avînd prudența de a nu face
Bagheta lui "Kolb" by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4401_a_5726]
-
ocrotitoare pe iapa Pisicuța, angajată în confruntarea cu o muscă într-o epopee măreață și crâncenă (255). Călătorul își raportează adesea acțiunile la faptele eroilor legendari, iar alăturarea înalță tonul însemnărilor doar pentru a-l submina numaidecât prin alunecarea în burlesc. Când însoțitorul său o ia înainte pe drumul spre Bistrița, scriitorul compune o scrisoare în versuri umoristice despre decăderea mitologiei în timpurile moderne lipsite de sentimentul sacrului. Înălțarea la ceruri prin poetice simțiri îi prilejuiește întâlnirea cu zeii aflați acum
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
concepția. Rezultatul instrucției de elită e însă deplorabil, tînărul trecut prin furcile pedagogiei pozitiviste dovedindu-se un gîgă retardat, incapabil de reflecții abstracte și pe de-a-ntregul neputincios în privința misterelor universului. Într-un cuvînt, un rebut omenesc de iremediabilă alură burlescă, un homo insipiens, bun cel mult să facă pe figurantul într-un vodevil ieftin, cu tentă mahalagescă. Dezamăgit de eșec, don Avito își repudiază copilul, care, ajuns la vîrsta adolescenței, dîndu-și seama de aschimodia pe care o întruchipează, își pune
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]