173 matches
-
nou cu nisip, Îngăduind astfel jeraticului să isprăvească munca Începută de flăcări. Debarcă și căpitanul, un grăsan cu Înfățișare de om lacom și hîtru, trase de trei ori clopotul de pe vas, iar pasagerii și marinarii se așezară În jurul unei mese butucănoase, pentru a mînca langustele scoase din foc chiar În fața lor, iar mai apoi, generoase porții de carne suculentă de broască-țestoasă, prăjită pe jar. Noaptea se așternea cu repeziciune pe insulă, iar vocile și rîsetele păreau să capete o altă dimensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sălbatică sau cu un diavol decît cu o ființă omenească, În pofida faptului că purtarea lui, judecînd după obiectele care-l Înconjurau, era, fără putință de tăgadă, aceea a unui om. Mai multe cărți fuseseră Îngrămădite Într-un colț al mesei butucănoase, În mijlocul căreia se odihnea, deschis, ceea ce ar fi putut fi considerat un jurnal. Îl luă. Două treimi din el erau scrise În franceză, limbă pe care ea nu o Înțelegea mai deloc, și din pricina asta deduse, nu fără efort, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și el trecuse printr-o asemenea invazie de acnee juvenilă, când disperat, nici nu îndrăznea să se uite la o fată, deoarece îi era rușine cu obrajii și mâinile sale. Mai mult decât atât, ca să-și mascheze defectele devenise mofluz, butucănos și uricios. Acum, slavă Domnului, era curat, sănătos și optimist. Și la ea, coșurile, se vor vindeca cât de curând și va rămâne numai ființa pură, curată și mai frumoasă ca toate celelalte. De multe ori închidea ochii și se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie cu drumuri ascunse sub piele. Cer senin, Înghețat, ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează Bătăi puternice În ușă. Un glas butucănos de bărbat. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! Bătăile se Întețesc. Vocea se sparge, devine nerăbdătoare, Îi simt neliniștea, mi-e frică să deschid. — Veniți repede, Coana Aneta... deschideți, vă rog Nu știu ce să fac. Vreau să mă ascund, să nu mai aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vodcă. Pare unul dintre privilegiații asupra cărora timpul nu-și exercită autoritatea. Din cînd În cînd aruncă o privire spre ușile transparente care se deschid glisînd silențios la apariția vreunui bărbat tuciuriu cu fes grena, cu ghiuluri masive pe degetele butucănoase, cu burta revărsată peste curea, cu picioarele scurte și crăcănate În pantalonii șifonați, Îl urmărește cum se oprește o clipă cîntărind din ochi madonele acelea pe jumătate adormite, cum se Îndreaptă apoi cu pași siguri de asediator spre una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pare rău că se întâmplă asta. Mă cuprinse cu brațul, ținând în continuare ghidul în mână, și-mi strânse capul la piept cu menghina cotului. Ce mai bărbat, zise ea cu tandrețe, legănându-mă. Aparatul foto subacvatic e-o șmecherie butucănoasă, galbenă cu negru, care trăiește înăuntrul propriei sale bule de plexiglas etanșe. În jurul lentilei e un manșon de plastic galben, fixat cu șase șuruburi argintii. În loc de vizor, are deasupra un reticul pliabil din plastic și butonul pe care apeși ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nou Început; era, probabil, un semn bun. Nu era propriu-zis urâtă, continuă Bruno, dar chipul ei era oarecare, lipsit de grație. N-a avut niciodată acea gingășie, acea lumină ce strălucește uneori pe chipul tinerelor fete. Cu picioarele ei cam butucănoase, nici vorbă să poarte minijupe; În schimb, am Învățat-o să-și pună bustiere foarte scurte, fără sutien; era foarte excitant, să-i privești de jos sânii mari. Se simțea cam jenată, dar până la urmă accepta; habar n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de asemenea cuvinte și le meșteșugise așa cum meșteșugise și multe altele, dar de Împărțit nu le Împărțise cu nimeni. Oamenii din pădure erau mai mici decât noi, cei din munte. Erau mai mici și aveau pășitori mai scurți și mai butucănoși. Mulți erau burtoși, iar cele ce aveau să devină mame aveau ochii mari și cam prea umezi. Mi-au dat să Înfulec o fiertură cu carne. Și mâncarea lor era prea mâloasă, asemenea lor, asemenea apei lâncezi și asemenea ținutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și, să le Îngrămădească peste mormanul de sfărîmături. Spaghete, bucăți de creier și frînturi de craniu zăceau laolaltă pe trotuar amestecate Într-o baltă de sînge. Un polițist a privit-o o clipă, a atins-o ușor cu vîrful cizmei butucănoase, apoi s-a Întors, cu fața lui roșie, brutală, și a exclamat crispat: — Doamne! În clipa aceasta, un evreu mărunțel, cu obrazul cenușiu, cu nasul mare, cu părul cîrlionțat și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fusese sfîșiată, iar pieptul vînjos i se bomba cuprins de aceeași Încremenire de nepătruns. Nici o mișcare nu arăta că Încă mai respiră: zăcea acolo cioplit parcă În piatră, o ușoară roșeață ștearsă, bolnăvicioasă Îi ardea Încă pe fața mare și butucănoasă, iar mîinile și le ținea Încleștate pe lîngă trup. Pălăria veche Îi căzuse lăsîndu-i capul descoperit. Capul acesta chel, Încadrat de ambele părți de cîteva fire de păr, adăuga parcă o ultimă nuanță de noblețe și forță trăsăturilor puternice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
fel. Ceasul-radio îl trezește la 6 cu aceeași discuție glumeață despre orașul înzăpezit. Toți prezentatorii vorbesc sau șmecherește sau foarte grav. Oricum tonul baritonal, de macho, e obligatoriu. Absolut toți arată însă ca naiba. Vocea le iese dintr-un corp butucănos, costeliv, burtos, rahitic. Vocea lor - penisul lor. Așa, despre știristul ăla prins între ghețuri, repetând de câteva sute de ori aceeași zi. Nu se poate nici măcar sinucide, atunci exersează arta seducției. Nici așa nu e bine, prea le știe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
A doua zi, s-a înființat la mine la masă, mi-a răscolit cărțile, să vadă ce citeam și m-a invitat la o plimbare în parc, după închiderea bibliotecii. Ce era rău în asta? Am acceptat, deși pantofii ei butucănoși, cu o talpă de 10 cm mă inhibau. Parcă erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
minge deja Își face apariția, iar din spărturi de cărămizi și căciuli se fac porțile. Aprinzându-mi țigara mă apropii de micul grup subjugat de oratorul ce stă pe ciuci. Și-a reluat Între timp mișcările sugestive ale mâinilor lui butucănoase, desene prin aer și pe pământ, continuă să povestească. Procedeele prin care se trece de la imaginea povestitorului la aducerea pe ecran a timpului și locului povestirii lui sunt numeroase. Se poate alege oricare: ...ân ziua de 25 martie, de Blagoveșteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui butucănoase și neîndemânatice, tresărind, când lama țâșni, cu un pocnet, din mâner. Râse nătâng, arătându-l și celorlalți. Râseră și ei, mai puțin Pârnaie, care simți cum îl furnică fluierul piciorului, pe locul unde stătea celălalt cuțit. Privi dezgustat cum Calu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Maca râse și el, înclinându-se ca un japonez. Namilei îi plăcu, așa că se înclinară de câteva ori unul spre altul. — Țigară ? întrebă uriașul, după ce, lovindu-se cu creștetul de bec, se uită la pachet. Încercă să smulgă cu degetele butucănoase, dar nu reuși. O primi pe cea pe care i-o întinseră și și-o puse după ureche. Se apăsă cu degetul pe creștet, acolo unde se lovise de bec. — Lumina, spuse. Arde. Mai bună lumânarea. Sau deloc. Dădu ocol
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care avea un asistent ce-i nota cuvintele într-un caiet. — Sprâncene inegale, se pronunța căpetenia în timp ce trecea pe lângă noi, umeri strâmbi, mâini de muncitor, lobii urechilor prea mici, maxilar prea îngust, buze prea subțiri, pleoape umflate, degetele de la picioare butucănoase, picioare prea scurte, coapse prea grase. Acele fete au fost imediat date deoparte. După multe ore am fost conduse într-un hol cu draperii imprimate cu flori de piersic. Veni un grup de eunuci, aducând cu ei centimetre. Corpul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să nu mai lungim vorba și să-ți găsesc un taxi. Poate că de vină era cel de-al patrulea Cosmo- curaj lichid - dar nu eram dispusă să accept atitudinea lui condescendentă, așa că m-am Întors pe pantofii mei prea butucănoși și am deschis ușa. Nu am nevoie de mila ta. Mersi pentru nimic, l-am repezit eu, și am mărșăluit Înapoi În club Încercând să par cât de trează puteam. Am Îmbrățișat-o pe Penelope, m-am prefăcut că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Olive pornind de la detalii (părți) alese drept indicii caracteristice: (22) Pipa și brațul bine făcut, un ochi acoperit și rînjetul din colțul gurii: iată-l exact ca în desenele cu el și cu iubita sa, teribila Olive. [...] Cu pantofii săi butucănoși și silueta lipsită de orice fel de grație, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu, Olive Oyl sosește alergînd. Télérama, nr. 1665, 9-12-1981, p. 26 și p. 29 Conotațiilor pozitive ale falezei îi corespund conotațiile negative
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Télérama, nr. 1665, 9-12-1981, p. 26 și p. 29 Conotațiilor pozitive ale falezei îi corespund conotațiile negative ale femeii urîte în (22): (15) decor verde stînci de neclintit masive totul pentru a fi îndrăgit. (22) silueta lipsită de grație pantofi butucănoși picioare împleticite coc mult prea mare și greu. În lumina acestor exemple, se observă că nomenclatura potențială (lexicală, nomenclatura de limbă) este redusă, selectată de către reprezentările sociale și imaginile lumii (presupuse) cunoscute și comune atît descriptorului, cît și descriptarului (lor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
țăranii unguri. Țăranii săraci se pregătesc să-și împartă moșia baronului Papp. Atmosfera e tensionată, și tensiunea crește la apariția pe șosea a unei lungi coloane de bărbați zdrențăroși cu chipuri sălbatice. Poartă la brâu cuțite și, în mâinile uriașe, butucănoase, au sticle de rachiu. Localnicii recunosc în oamenii aceia colonia de moți - proletari agricoli abrutizați de viața pe care o duc - de pe moșia lui Papp. Înșiruiți de o parte și de alta a șoselei, luncanii așteaptă. Apropierea coloanei provoacă în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
Chiar nu-ți amintești de mine? Necunoscutul părea dezamăgit. Dar nimic din el nu-i era familiar lui Faulques. European, a conchis, cercetându-l mai Îndeaproape. Vânjos, ochi albaștri, mâini puternice. O cicatrice verticală peste sprânceana dreaptă. Un aer cam butucănos, atenuat de ochelari. Și acel accent ușor. Poate slav. Balcanic, ori de pe-acolo. - Mi-ai făcut o poză. - Am făcut multe În viață. - Aceea nu era ca toate celelalte. Faulques s-a dat bătut. Și-a băgat mâinile În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
S-a pripășit în frunzarele de lîngă bloc. De origine maidanez, încercat în asprimile vieții lui de vagabond, are totuși ceva de rasă în făptura-i aducînd cu a șoricarului, dar mai masiv, mai greoi, pe picoarele lui scurte și butucănoase. Cum de-a nimerit Moșu în nunta aia bezmetică de-acum patru luni? Ce-a căutat el între vînoșii cîini, între suplele cățele? Pentru că, de-atunci, ăhă, masculii au dispărut, văzîndu-și de viața lor crudă, femelele au fătat, a ruginit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bunica și își relua drumul care o ducea printre holde nesfârșite, sub soarele stepei, într-o căruță înecată în oceanul de ierburi înalte și de flori... De data aceasta, când ieșea din încăpere, am văzut-o atingând cu degetele ei butucănoase de țărancă, cu o grijă șovăielnică, statueta delicată de pe comoda din antreul nostru: o nimfă cu trupul mlădios pe care îl înlănțuiau lujeri întortocheați, figurina aceea de la începutul secolului, una dintre rarele splendori de odinioară păstrate printr-o minune... Oricât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]