15,206 matches
-
de cinematograf ca gura de pește pe uscat o ușă plângea se închidea și se deschidea și somnul e frica de a fi Dumnezeu la o privire mai din adânc în fond sunt liber să-mi visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi să cânți dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin caverne de jocul
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
visez trezia arhiplin de câmpii unde îți vine să alergi să te joci să dansezi să cânți dar de fapt sunt sclavul unicei arme ce o posed împotriva haosului a fi cuminte a nu răni a nu provoca suferință de câmpiile devin caverne de jocul devine luptă de alergarea hămăleală de dansul dârdâie de cântecul carantină această armă de cumințenie o tot demontez o curăț și o fac la loc întreagă mereu altfel stânca din vis încet o rășină pe scoarța
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/12829_a_14154]
-
strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne hărțuie din urmă”. Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce în spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem, negreșit, pe lumea cealaltă! Singura speranță posibilă ar fi aceea că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
ostil - citeam până la Titu când vremelnicele mele companioane se trezeau deodată ca la o comandă, împinse de resorturi enigmatice, se pieptănau grăbite, își adunau calabalâcul cu ochii încețoșați de somn și coborau, vioaie, ciripitoare; până la școală (trei stații) - drum de câmpie, searbăd, nemărginit, fără istorie. *** Sfârșit de toamnă, lucram de două luni de zile cu elevii, aveam trei clase de copii cuminți (majoritatea fete) pe care-i învățam să scrie românește, erau obedienți și receptivi, mă agasau mai mult colegii, toți
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
pe an avea asupra mea efectul unei partide de odihnă la Honolulu sau Miami. Mă văd și astăzi urcând în gaz-ul școlii - o șandrama rămasă din timpul colectivizării - și aventurându-mă prin labirintul de șosele prăfuite, prin sate de câmpie cu case prăpădite și biserici albe și ogrăzi sărace, pustiite de secetă sau ploi insațiabile, intrând apoi în peisaj de dealuri acoperite cu culturi de viță și ajungând în fine la locul (Răzvad, sau Ceptura sau alte localități uitate) unde
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
membri), întrunit în ședința din 12 mai a.c., a stabilit prin vot următoarele nominalizări: POEZIE. Nicolae Coande, Fundătura Homer, Cluj, Ed. Dacia l Dinu Flămând, Tags, Cluj, Ed. Dacia l Mihail Gălățanu, Diapazonul plictisit, București, Ed. Dominus l Vasile Gârneț, Câmpia Borges, București, Ed. Vinea l Ion Mircea, Șocul oxigenului, București, Ed. Vinea l Doina Uricariu, Inima axonometrică, București, Ed. Universalia. Se vor acorda două premii. PROZĂ. Ruxandra Cesereanu, Tricephalos, Cluj, Ed. Dacia l Dan Stanca, Drumul spre piatră, București, Ed.
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
ale autorului și desene de Gabriela Melinescu, iar pentru cititorul nespecialist, de o fișă de dicționar despre Alexandru Vona, semnată Florin Manolescu. Nuvelele aduc tonalitatea cunoscută din roman și din prozele deja publicate, în volumul Misterioasa dispariție a orașului din cîmpie, din 1997, aceeași atmosferă sufocantă în care semnele prevestitoare unei renașteri nu se împlinesc, înfășurate fiind strîns în jurul cîte unui personaj „nesigur și fragil, mișcîndu-se visător, stîsngaci și plin de spaime într-o lume fluidă, care conține moartea" (Marta Petreu
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13948_a_15273]
-
sau Trade-Center! John ori George - soldați americani din Vietnam, Afganistan ori Iraq nu credeți că a Sosit timpul întoarcerii acasă?! Petrolul pămîntului ajunge pentru noi toți! Picioarele noastre trebuie să se scuture de praful războiului, să transforme Deșerturile planetei în cîmpii bogate și verzi! Americanule de rînd, ție îți scriu aceste rînduri-gînduri, scrisori americane Într-o Scrisoare a Păcii Universale. Nimeni nu are dreptul să ne închidă cutia poștală a simțirii și rațiunii În numele sinuciderii colective. Planetă Terra - pe loc, repaus
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
care tot la roman duc. Nu știu cît de departe sînt, pe hartă, Sărățenii în care s-a născut Tia Șerbănescu de Țăndăreii lui Paul Georgescu, (Platonești, pentru cunoscători), dar e sigur că pe cei doi autori îi leagă aceeași cîmpie ialomițeană, aceeași vervă lingvistică și același pitoresc sudic. Cel care o influențează decisiv, la alt nivel, pe Tia Șerbănescu este însă teleormăneanul Marin Preda: "aventura conștiinței" o începe la 14 ani, citind Moromeții. Mai tîrziu, în București, prietenele ei Dana
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
nouă geneză. Ia lecții de vânătoare de la moș Pricope, "un bărbat din preistorie", de la el învață obiceiurile și numele sălbăticiunilor. Acum se naște simpatia pentru cei "umiliți și ofensați". E mereu încântat de "dumbrăvile de plopi, sălcii și arini", de "câmpia grea de lumină până în pâcla vânătă a munților". Una din cele dintâi confesiuni literare indică primordialitatea vânatului: Căutând a stabili în trecut raportul dintre pasiunea mea cinegetică și primele manifestări literare, găsesc că întâi a fost vânatul și pe urmă
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
14 mai 1884, la care Nyrop a avut prilejul să participe. Titlurile aparțin autorului danez. Sosire la București Se înserase înainte să ajungem la București. Plecasem, în zori, de la Orșova, și zburam acum cu viteza trenului peste frumoasele și mănoasele câmpii valahe. Soarele ardea foarte puternic, iar în cupeuri era o căldură cruntă, deși ne aflam abia în luna aprilie. (...)Am ajuns, în cele din urmă, la destinație. Ușile fură date de-o parte, iar un hamal cu o înfățișare cam
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
lăsînd să le atîrne picioarele înfășurate în moletire. La halte săreau jos și se reprezeau să-și primenească apa din bidoane. De-a lungul liniei se întindeau numai miriști țepoase, întrerupte rar de cîte o pădure de plute. Coborau în cîmpie. Din pricina numeroaselor schimbări de direcție drumul li se păru lung. Se mișcau parcă în zig-zag, înainte și înapoi, în sus și-n jos. Cerul mereu albastru, de august, nu le oferea nici un reper, dimpotrivă, le accentua senzația de pierdere, de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
români, le aflu pe toate dar nu le pot stăpâni Ochi de oțel, radiații Mănânci din ziar, în casa pădurii biscuiți expirați fără gust, "populari", în vreme ce la televizorul rubin parlamentoarii înghit tacticos chifteluțele democratice și oița Dolly, zburda încai pe câmpii "Nas ne nagoniat" Semnele mici, ilizibile pe ambalaj litere slave pe care nu le vei citi niciodată stabilizatorii, afânătorii, E-urile în cohorte organizate atentează la ulcerul tău (din vremea hemoragiei cu versuri despre patrie,) spaimă intrată în sânge mângâie
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
țîțișoarele calde și amețite... roșie e poezia din curtea ca un trup mustind de-adrenalină din degete picurînd - multă de poți să o strîngi în garafe, ca seva lăstarilor pentru leacuri băbești, noaptea,-n tăcerea somnoroaselor vii. invocație turturică din cîmpiile neantului, te întorci în jurul uguitului tău prin salcîmii pe care i-am botezat Philemon și Baucis în răspărul fascismului iubirii dintr-o altă viață. ca și acum era lumină și vînt. ca și acum îmi puneam fața pe geamurile aburite
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
femei din Artiștii din insulă, cărora le dăduseră crengi subțiri, pline de frunze. Din coapse, din umeri, din șolduri, din sîni, de pretutindenea creșteau mlădițe verzi". Imaginea nu îi este străină nici lui Șt. Bănulescu care, undeva în Cîntece de cîmpie, vede pe ciotul unei sălcii uscate cum cresc lăstare ,cu fagure-n subțioare". Corabia demonului de la Biblioteca Academiei de Arte Plastice din Viena aduce cu luntrea paznicului din Farul, pentru a nu mai vorbi de Bufniță în arbore putrezit cu
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
în semn de respect pot să respir! dar mâine, voi mai putea să respir? viața mea scurtă și plicticoasă între cutele pielii acestui zid mai rezistent decât carnea mea strâmtă și plicticoasă se învechește o moarte întâmplătoare sună adunarea pe câmpia toropită din stânga zidului și eu îmi adun armatele sleite și lașe risipite prin pustiul de gheață din dreapta zidului pentru îmblânzirea morții, gura mi-aș asmuți-o împotriva mâinii vorbele împotriva faptelor gestul melancolic și indecis împotriva preciziei dezlănțuite a strigătului
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]
-
ce voi, cu strîmbături nătînge, Vă fluturați infamul terfelog, Posteritatea de pe-acum mă strînge La sînul ei cu iz de busuioc. Stiletul ironiei, în cazul lui Mihu Dragomir, vizează poza infatuată a poetului și elanurile lui "combative": Aleargă pe cîmpie iar crivățul hain, amarnic scuturîndu-și străbunele cojoace. Dar mie nici nu-mi pasă! în timpii care vin aud cum grîul crește și pîinea cum se coace. Luînd în piept stihia, eu merg de ger niznai cînd polul nord cu urlet
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
ca două globuri de gheață în care au și început să lucească valurile verzi, îndemnînd la călătorie printre lucruri opuse și fără urmări. degetele ți s-au încleștat pe balustradă cînd apa ți-a trecut peste frunte și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
s-au încleștat pe balustradă cînd apa ți-a trecut peste frunte și-ai văzut cîmpia neagră cu orizontul înfipt în ochii încă larg deschiși. atît. din camera de hotel făcută scrum ar trebui să te văd cum înaintezi pe cîmpia pe care-am pășit și eu cînd m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după. cum ne-am închipuit în scrisul nostru și cum nu se-ntîmplă. cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
de creieri... da, cinic, dom'le! am substanță cenușie cît pentru o mulțime... neuroni... chestii gînditoare rapid, cît ar găuri șerpii sălbatici prin apă, cît ai improviza dulce introducerea unei trompe de flutur într-o corolă... alo! strigă... dumneata bați cîmpii!... ne fraierești!... Și n-am mai vorbit o vreme... apoi iar... Mi-am șoptit că trebuie să fiu calm (nu bleg!) , să-mi îndrept cuvintele spre mîngîierea proaspătă de-adolescență rătăcită printre oameni, spre înțelegerea strictă a serafimilor... a heruvimilor
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
transparente, conturându-se vii, fremătători, tari și de o formă care părea întocmită după planuri neomenești, așa cum îi cucerea cu ochii ei de culoarea curmalei coapte, așa cum îi cucerea cu fundul ei monumental, ca o colină răsărită neașteptat în mijlocul unei câmpii verticale, așa cum îi cucerea cu picioarele sale lungi și cu gleznele sale subțiri - părea o căprioară rătăcită în lumea dâmbovițeană imundă. Așadar, Ana-Cristina a râs și apoi a ironizat cu farmec lipsa de imaginație a lui Cornel: Cornel, dragul meu
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
în cozi regulamentare a unei drăgălășenii de fată după care le cam ticăia inima, dar pe care nu îndrăzneau s-o ,tachineze" decât așa (spre exasperarea ei). Iar dacă veți fi având impresia că mă țin de fleacuri și bat câmpii amintindu-mi toate detaliile acestea, o să vă răspund că tot ce mă interesează este recuperarea unei atmosfere irepetabile și că ea retrăiește doar în obiectele-i cele mai umile. Oricât nu ne-ar plăcea să recunoaștem asta, viața e totuși
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
Cărarea lină seamănă a moarte Cu alte nopți închide ochii, noaptea e în tine Și poate învia într-o clipită, Când vrei să vină, ea îndată vine Cu marea ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii de soare sau de lună, Până-n înaltul care se împarte, Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și ierburi dulci cu jind, Te calcă-n sute de copite De parcă nici n-
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]