723 matches
-
armașulŭ povéstea, s-au apucat de sabiea unui dărăbanŭ, să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos [...]. Care lucru dac-au spus armașul lui Ștefan-vodă, îndată au pus de l-au omorât și pre dânsul răcnindŭ: «Ai, cânele, au vrutu să moară cu soțiiț” Cariera de dregător al lui Nicoriță a continuat sub domnia lui Miron Barnovschi, cumnatul său. Miron Barnovschi l-a făcut hatman în 1627, iar Nicoriță i-a fost credincios. S-a luptat cu tătarii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de la Cornul-lui-Sas, și lui Vascan Orăș, mare vornic de țara-de-Sus, om al Movileștilor; la fel, Vasile Lupu l-a omorât [tardiv, fără rost] pe serdarul Ștefan - căsătorit cu Dafina-Ecaterina, fosta nevastă a marelui vistier Dumitru Buhuș -, căci aflase că „acest câne neertat” uneltea pentru aducerea pe tron a lui Gheorghe Ștefan; nici Ion Neculce, pribeag cu Cantemir în Rusia, n-a scăpat de o asemenea pedeapsă) ori de descoperirea unor periculoase „visuri de domnie” (Despot Vodă l-a omorât pe marele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i vermii neadormiți”. Etc. Văduvele nu lipsesc din Iad. Dar nu constituie o prezență semnificativă. Le putem bănui între cele ce au mâncat „carne de om”, adică „fetele și muierile ceale ce ș-au necat și ș-au lepădat feciorii cânilor” (ardeau „în focu până în creștetu”), între clevetitoare, între cei lipsiți de respect față de clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați și muieri, și pară de focu îmbla într-înșii de-i
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de jocuri de cuvinte vizând politica, dragostea, morala. În „România literară” lui R. îi apare O scrisoare de pe Bosfor, în care orice urmă de blazare și de mizantropie s-a șters, deși acum era bolnav și singur. O proză, Soarta cânelui, e inserată în „Almanah de petrecere pentru moldo-români” (1852). Om cult - cunoștea limbile greacă și latină, franceză și germană -, publicistul intervine în dezbaterile filologice ale vremii în articolul Limba noastră, combătând purismul și etimologismul latinist și sugerând folosirea limbii populare
RALET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
alte popoare balcanice, potrivit căreia oaia poate prevesti apropierea morții. Mioara năzdrăvană află planul pe care îl urzesc baciul ungurean și cel vrâncean și îl destăinuie tânărului său stăpân, sfătuindu-l să se apere: „Stăpâne, stăpâne, / Îți cheamă și-un câne, / Cel mai bărbătesc / Și cel mai frățesc, / Că l-apus de soare / Vreau să mi te-omoare”. Acceptând gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
a unor derivate flexionare ale acestora. Mai des întâlnite sunt situații ca „ori din pușcă să-l împuște” sau „din drugă-ndrugând”. Des folosite sunt conjuncțiile adversative, menite să sublinieze anumite opoziții („Să nu mă-ngroape / În dosul stânii, / Unde latră cânii, / Ci în strunga oilor”). Diminutivele, numeroase, pun în valoare tonalitatea afectivă a legăturilor dintre mioară și stăpân sau dintre mamă și fiu. Antepunerea adjectivului, asupra căruia cade accentul emoțional, apare cel mai adesea în cazul vocativelor „dalbă mioriță”, „mândră mioriță
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
fi cules pe un format egal cu 2/3 din lățimea rândului de text. Mottoul poate fi utilizat la Începutul cărții, cum este cazul romanului Baltagul, care are ca motto un vers din Miorița: „Stăpâne, stăpâne,/ Mai cheamă ș-un câne”. Alteori, fiecare capitol al unei cărți poate fi precedat de un motto diferit. De pildă, toate capitolele cărții mele Stilistică și mass-media au câte un motto: capitolul despre punctuație, afirmația lui Caragiale: „Punctuația, fraților, e gesticulația gândirii!”; cel despre ortografie
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
respectiv noi am avut nu mai puțin de cinci semne: â, î, ô, o, u, după cum, conform scrierii etimologice preconizate și aplicate de latiniști, în cuvântul de origine sunetul corespunzător era a, i, e, o sau u. Se scria astfel câne (din canem), adune (din aduneus), rîs (din risum), vînt (din ventum) (...). Unul câte unul, semnele e și o au fost date uitării, simțindu-se inutilitatea lor. Același lucru îl cereau unii oameni de bun simț și pentru â, luptând pentru
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să calicesc eu de mâini și de picioare, să mă-ngroape pân-a nu asfinți, dacă știu ceva de toporul dumitale ! - Ioane, nu-ți fă păcat cu tine ! Ai urma pe omăt din poartă până la șură ș-aduc meliția cu cânele dacă nu dai toporu’. - Să crăp, Dumitre, dacă știu. - Bine, zic, șezi jos și scoate încălțările să-ți văd urma. N-ai fost tu, n-ai de ce te teme. Ion s-așază pe sanie și începe a se descălța. - Ce
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
gât și-un genunchi în piept și, haști haști, trage briciul, că sufli pe el puful și-l despici în lung. - Bine-ar fi de n-ar fi lumea strâcată, rămâne Soltana la vechea ei constatare. Acu am ajuns ca cânele țărănesc și ca calul țigănesc. Mai auzit- ați de opincă ? Mie îmi plac, că-s ușoare la mers și cu gurguiul în sus. în pantofii de-au ieșit acu toate baligile le stârnești pe drum. - Și mâncarea al’dată era
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
primare !” Acu, gândiți-vă și dumneavoastră : să te strici cu un gospodar pentr-un prăpădit cu loaza lui de copil nu face. Dar nici să-l lași pe necăjit în plata Domnului iar nu vine bine. Că țăranul rabdă ca cânele și tace ca boul și el împlinește birul. Ai să vezi mata mâne ce avere au în casă : că acuma e iarnă și fiștecare își ține la îndemână țolul, perina, poclatul, pănura și lăvicerul, ce-a avut vara prin poduri
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aceasta se opri. De departe baba începu s-o ocărască. - Tu, haită ! Ce-ai gândit c-ai să găsești acasă, tu ! C-acolo la voi, numai lapte cu tocmagi și colac cu mac avea să-ți deie mă-ta. Umblă cânele cu covrigu-n coadă, așa să știi, tu ! Că de nu erau timpurile de-acu, îți făceam eu zestre cu optzeci de prăjini de loc și-ți găseam un flăcău aici în sat ca să-ți faci gospodărie. Dar azi pământul n-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ș-aveam acolo între trei răchiți colibă și târlă unde aduceam oile la amiază. Acu, se abate într-o zi un flăcău străin și cere o cană cu zer că-i era sete. Pe vremea aceea la târlă aveam un câne de care nu s-apropia nimeni. Așa era de fioros, că mămăliga i-o dam în colțul furcii iar zerul i-l turnam din cel’lalt capăt de uluc. Când a văzut cum îi dam cînelui tain, flăcăul s-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
la târlă aveam un câne de care nu s-apropia nimeni. Așa era de fioros, că mămăliga i-o dam în colțul furcii iar zerul i-l turnam din cel’lalt capăt de uluc. Când a văzut cum îi dam cînelui tain, flăcăul s-a mirat ș-a pus rămășag cu mine că ia cânele de lanț și cu el de lanț ocolește târla de trei ori. Nu credeam așa minune și, în prostie, m-am prins rămășag. Și numai ce
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fioros, că mămăliga i-o dam în colțul furcii iar zerul i-l turnam din cel’lalt capăt de uluc. Când a văzut cum îi dam cînelui tain, flăcăul s-a mirat ș-a pus rămășag cu mine că ia cânele de lanț și cu el de lanț ocolește târla de trei ori. Nu credeam așa minune și, în prostie, m-am prins rămășag. Și numai ce văd, măi oamenilor, cum dezleagă flăcăul cânele și se învârte de trei ori în jurul
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
a pus rămășag cu mine că ia cânele de lanț și cu el de lanț ocolește târla de trei ori. Nu credeam așa minune și, în prostie, m-am prins rămășag. Și numai ce văd, măi oamenilor, cum dezleagă flăcăul cânele și se învârte de trei ori în jurul târlei. Iar cânele parcă era fărmăcat, n-a zis mâlc, ba încă scheuna când a plecat flăcăul. - Ptiu ! Cruce de aur ! Se vede c-avea daravelă cu Nichipercea. La noi în sat trăia
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
și cu el de lanț ocolește târla de trei ori. Nu credeam așa minune și, în prostie, m-am prins rămășag. Și numai ce văd, măi oamenilor, cum dezleagă flăcăul cânele și se învârte de trei ori în jurul târlei. Iar cânele parcă era fărmăcat, n-a zis mâlc, ba încă scheuna când a plecat flăcăul. - Ptiu ! Cruce de aur ! Se vede c-avea daravelă cu Nichipercea. La noi în sat trăia baba Maraftoaia, scurtă, groasă, cu tulpanul peste gură, căci avea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ele, drăguța mea, se face de dragoste”. Atunci se auzi un glas aspru din colț : - Ili Popa și-a bătut muierea până i-a spus ce i-a pus în rachiu de l-a amăgit s-o ieie : colț de câne mort și oase pisate. - Spurcate-s muierile, se-ngrețoșă un flăcău. - Când zăceam de gălbănare, a mea mi-a dat trei păduchi în zeamă de siminoc, c-așa o învățase baba. Păduchi-s buni la gălbănare. - Ptiu ! - Fiecare boală are
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
bătrâne în straie de sărbătoare. După sfânta leturghie luară anafură și ieșiră cu toatele. în pomi fluiera o mierlă. - Pasărea asta a fost femeie, făcu ascuțit Păscărița. Când Dumnezeu și Sfântu’ Petrea mergeau pe pământ, ea i-a fâșcâit cu cânii. „Dacă fumeie ești și fâșcâi, atunci să nu mai fii fumeie, a zis Dumnezeu, pasăre să fii !” Păscărița avea ochi mici și lipiți, înconjurați cu o perie deasă de gene, și expresie plângăreață, de călugăriță. Cu ochii ei lipiți, privi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
știe, odată a stat ascunsă fata lui Chișcă, fugită de-acasă ca să trăiască, ptiu !, cu moșneagul. Și nai zice asta, cât de treabă om a fost Vasile Drobotă !... Orișicând la biserică. - Dar-ar hùlera într-însul și l-ar c... cânii, blastama Butiloaia, cu totul de altă părere și fără să țină seama că, în situația de față, bătrânul ar putea rămâne indiferent la astfel de imprecații. - Ba, să-l auzi, drăguța mé, cum bocește de frumos ! Stă sara la foc
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
crudă mi s-a părea amor... Poate-oiu uita durerea-mi și voiu putea să mor. Străin și făr-de lege de voiu muri - atunce Nevrednicu-mi cadavru în ulița l-arunce, Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă, Ce-o să amuțe cânii, ca inima-mi s-o rumpă, iar celui ce cu pietre mă va izbi în față, Îndură-te, stăpâne, și dă-i pe veci vieață! Astfel numai, Părinte, eu pot să-ți mulțumesc Că tu mi-ai dat în lume
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
pasările toate De neagra străinătate; {EminescuOpI 183} Numai umbra spinului La ușa creștinului. Își desbracă țara sânul, Codrul - frate cu Românul - De săcure se tot pleacă Și izvoarele îi seacă - Sărac în țară săracă! Cine-au îndrăgit străinii Mînca-i-ar inima cânii, Mînca-i-ar casa pustia Și neamul nemernicia! Ștefane, Măria Ta, Tu la Putna nu mai sta, Las-Arhimandritului Toată grija schitului, Lasă grija Sfinților În sama părinților, Clopotele să le tragă Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă, Doar s-a-ndura Dumnezeu Ca să-ți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Fumul alb alene iese Din cămin. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat, Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. Focul e-nvelit pe vatră, Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar vrun câne-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna din brădet Si se nalță, -ncet-ncet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta țarinei era deschisă: intră pe ea. Un câne se năpusti hămăind de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta țarinei era deschisă: intră pe ea. Un câne se năpusti hămăind de lângă coliba jitarului; în urmă, ieși și românul, își repezi căciula pe ceafă și cătă lung în urma străinului; apoi își repezi căciula pe ochi și intră liniștit în colibă. Focuri vioaie pâlpâiau în ogrăzi; capete mirate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]