735 matches
-
sat fără câini și umblă fără ciomag”, spune un proverb cules de Anton Pann (Povestea vorbei, 1847). Un călător francez printr-un sat românesc ajunge, evident, În aceeași postură ca un negustor ambulant evreu : „Străin, [...] Încungiurat de vro douăzeci de câni, care vroiau numaidecât să afle ce gust are carnea de franțez” (V. Alecsandri, Balta Albă, 1847 ; <endnote id="cf. 444, p. 207"/>). La fel pățesc și soldații muscali În timpul „invaziunii rusești din 1828” : „[Câinele-lup] Bercea nu s-a putut Împăca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l latră câinii vrăjmaș e răutăcios” <endnote id="(184, p. 420)"/>. Această imagine cotidiană a devenit un loc comun În literatura folclorică din registrul comic. „De ce să mă amuz de pățania telalului [= negustorului ambulant] ovrei asupra căruia s-au năpustit cânii ?”, se Întreabă un personaj din romanul lui I. Peltz Țară bună (1936). Snoavele populare cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu acest subiect au fost rescrise pentru gustul târgovețului și al mic- burghezului. Vezi „cânticelul comic” Herșcu Boccegiul al lui V. Alecsandri, interpretat de Matei Millo În 1851, la Teatrul din Iași <endnote id="(427, p. 51)"/>, sau „anecdota piperată” Cânele ovreului, versificată de G. Topîrceanu În maniera „anecdotelor populare” publicate de Theodor D. Speranția În 1888 : Într-un an, cândva-ntr-o vară, Nu știu unde, În ce sat, Un ovrei mergând cu marfă Într-o curte a intrat. Și cum intră
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cum intră el pe poartă Cu bagajul la spinare, Hop, Îi sare Înainte Un dulău urât și mare. Boccegiul Ițic este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată ? - Știu pruverbul, zice Ițic, Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este Înspăimântat de câinele Grivei, care latră Întruna. E nevoit să intervină țăranul român, care : Dă c-o piatră după câne Și-apoi zice : - Nu te teme ! Ține-ți inima, jupâne ! Nu știi vorba românească De la moși-strămoși lăsată, Că un câne care latră Nu te mușcă niciodată ? - Știu pruverbul, zice Ițic, Că-l avem și la ovrei, Știu prea bine... dar e vorba Dacă-l știe și Grivei ! <endnote id="(440, p. 64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu sunt puse Însă În evidență - ca În celebrele Fisiologuri - caracteristicile fiecărui animal și, implicit, ale nației asociate simbolic acestuia : „italianul e leu, germanul acvilă, arabul vier, turcul balaur, armeanul gușter, indul porumbel, sirianul pește, georgianul berbec, tătarul ogar și câne, cumanul leopard, rusul vidră, litvanul taur, grecul vulpe, bulgarul bou, românul pisică, sârbul lup, ungurul panteră, germanul zâmbru, osetinul cerb, sasul armăsar, polonul sobol, evreul viezure, albanezul castor, egipteanul țap, săcuiul caie [= gaie = șoim], circazianul bivol, persul cocor, croatul aspidă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Revenind la „darurile” pe care divinitatea le Împarte diverselor nații, voi aminti o scurtă invocație populară, În care Dumnezeu este chemat să le dea „bunătăți” creștinilor și „răutăți” tuturor celorlalți : Să trimeată Dumnezeu sănătate La creștinătate, Păgânii, Să-i mănânce cânii, Să dea ciuma-n turci, Râia În jidani, Boala-n țigani <endnote id="(47, p. 150)"/>. Dar adevăratele „daruri etnice” sunt distribuite de Dumnezeu odată cu facerea lumii. Este un subiect comun mai multor legende populare. Una dintre ele a fost
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sa lucrare iudeofobă Despre evrei și minciunile lor. Așa cum am arătat deja, „evreul imaginar” este orb și nu este În stare să vadă lumina intensă pe care o răspândește Cristos. În alte cazuri Însă, În colinde populare românești, de exemplu, „cânii de jidovi” sunt orbiți tocmai de această lumină puternică : Câți numa-l vedea [pe Isus], Orbia și bolnăvia <endnote id="(22, p. 292)"/>. La fel se Întâmplă cu „jidovii” care Îl caută pe „fiuțul sfânt”, ca „să-l taie” : - Dare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
răspândirea căruia În spațiul românesc (din secolul al XVI-lea) și În toată Europa s-a ocupat B.P. Hasdeu <endnote id=" (9, pp. 284 ș.u.)"/>. Într-un alt tip de colinde, Isus este Înfățișat purtând un „greu război” cu „cânii de jidovi și cu cânele de Iuda”. Luptând cu „tunul” (tunetul), cu fulgerul și cu cuvântul, Isus Își Învinge adversarii, alungându-i În același loc : „Pe gura Iadului,/ Pe la para focului” <endnote id="(358, pp. 87 și 94)"/>. Imagologie vizuală
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din secolul al XVI-lea) și În toată Europa s-a ocupat B.P. Hasdeu <endnote id=" (9, pp. 284 ș.u.)"/>. Într-un alt tip de colinde, Isus este Înfățișat purtând un „greu război” cu „cânii de jidovi și cu cânele de Iuda”. Luptând cu „tunul” (tunetul), cu fulgerul și cu cuvântul, Isus Își Învinge adversarii, alungându-i În același loc : „Pe gura Iadului,/ Pe la para focului” <endnote id="(358, pp. 87 și 94)"/>. Imagologie vizuală Motivul literar a supraviețuit În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
41). Figurarea de-a valma a catolicilor, evreilor și musulmanilor În preajma Iadului nu trebuie să ne mire. Pentru imaginarul colectiv al românilor creștin-ortodocși, „letinul”, „ovreiul” și „turcul/tătarul” sunt cam la fel de „păgâni”, „spurcați”, „și-n cruce nebotezați” : „Letinu bogat,/ Savai cânele spurcat ;/ Ca turci e necreștinat/ Și de lege lepădat” sau „Letinu bogat,/ Ovreiu nebotezat/ Și de lege lepădat” <endnote id="(795, pp. 263-267)"/>. „Lăsând la o parte confuzia de noțiuni etnice - comentează etnologul Petru Caraman - pe care o ilustrează identificarea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
prigonit 12 jidovi tâlhari,/ Buni cărturari,/ Pe cruce l-au răstignit...” etc. <endnote id="(639, p. 41)"/>. În colinde, tortúrile la care „câinii de jidovi” Îl supun pe Isus sunt, În linii mari, similare celor descrise de evanghelii : „Îl chinuiau cânii,/ Căpcânii/ De jidovi./ Cu spini l-au bătut,/ Fața sfântă i-au stupit,/ Trestii sub unghii i-au vârât,/ Pe cruce l-au răstignit,/ Cuie-n palme i-au bătut,/ Cuie-n palme și-n tălpi./ Fiul [tău, Maria] ți-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este liber chemat să tragă propriile concluzii. La redactarea textului de către Valeriu Câmpean (Oradea), pentru o citire mai ușoară, s-a renunțat la scrierea cu forma „u” final (biciu, vechiu), la formele învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
sic: "Sfânta verdeleancă". "Ce umblu, ce caut / Sfânta verdeleancă / Fiul lui Dumnezeu, / Care-i mai marele cerurilor / Și al pământu-lui / Și al tuturor noroadelor. De văzut, nu l-am văzut, / Dar de auzit / L-am auzit, / Când l-au prins cânii de Jidovi." 24 Termenul verdeleancă nu apare în DLR, nici la Scriban, nici la I.A. Candrea, nici la Tiktin; nu se regăsește în niciunul dintre dicționarele mari cercetate de noi. El trezește curiozitatea mai ales prin forma sa de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de aceea să nu tai părul de pe ele, că pierzi norocul. Amăgire Să nu amăgești pe nimeni cînd vrei să dai cuiva de facere de bine, că plîng morții că-i amăgești pe ei. Amărăciune Cînd ți s-a scutura cînele ori mîța lîngă tine, ai să ai amă răciune, supărare. Amețeală Tigva de om arsă în foc e bună pentru amețeală. Amuțire în mijlocul Păresimilor [postului Paștilor] înnumără-ți ouăle găinilor, că dacă nu, vei amuți. Ana în ziua Zămislirii [de către] Sf.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
vorbesc în noaptea de Sf. Andrei. Oamenii care ascultă cum vorbesc animalele în noaptea Sf. Andrei, aceia mor. Animal Cînd sălbătăciunile intră în sat ziua nu-i a bine. Se crede că o casă lîngă care se află un cucoș, cîne și mîță neagră trebuie să fie bîntuită adesea de nenorociri. Primăvara, cel care vede pe nemîncate un animal întîi născut, precum un vițel, un mînz etc., sau aude cîntul cucului sau al pupezei se spurcă. Mîța și cînele, cînd au
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
un cucoș, cîne și mîță neagră trebuie să fie bîntuită adesea de nenorociri. Primăvara, cel care vede pe nemîncate un animal întîi născut, precum un vițel, un mînz etc., sau aude cîntul cucului sau al pupezei se spurcă. Mîța și cînele, cînd au durere de cap, mănîncă iarbă. Antihrist Antihristul are să se nască în Vremea de Apoi dintr-o femeie roșie. Anul Nou în ziua de Anul Nou nimeni nu doarme, că tot anul va fi somnoros; nu se dau bani
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se umflă îi semn că copilul are să îm bătrînească. în timpul cît un copil suge, femeia ce-l alăptează să nu bea apă, căci ia copilul vînt* în nas. Apa primită pe fereastră nu se bea, nici se aruncă nimic la cîne, căci turbă. Cine bea apă dintr-un vas nou trebuie să verse mai întîi jos cîteva picături, apoi să bea, ca mai întîi morții să bea, apoi viii. Cînd cineva e bolnav și are credință că i-a fost dat
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
celui ce ți-a dat se duce. Blîndă Ca să-ți treacă blînda de pe trup, să iei de dimineață, pînă nu răsare soarele, pămîntul de la rădăcina gutuiului și să te freci pe piele. Boală Să aibă tot omul la casa lui cîne negru sau pisică neagră, că nu se prea lipesc boalele. Ca să te aperi de orice boală, poartă în deget un inel făcut dintr-o monedă căpătată de pomană. Să legi trei țăruși cu pai de om mort (luat din steag
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Gh.F.C.) Bolnavii de stomac să bea apa cu care s-au spălat pietre roșii. (Gh.F.C.) Urciorul trece dacă-l atingi de trei ori cu fir de orz din baligă de cal. (Gh.F.C.) Buboaiele trec dacă le spurci cu murdărie de cîne alb. (Gh.F.C.) Boală lumească Cămeșa cu care o femeie a născut se leapădă, ca să nu capete copilul boală lumească. Boalărea Inima din corb, dacă o vei pune în horn să se usuce și o vei zdrobi, și o vei da
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Dacă are vreo femeie sau fată niște bube pe trup, apoi se vindecă spălîndu-se cu apă neîncepută, care apoi trebuie a o turna înainte de răsăritul soarelui în crucile drumului; dacă trece peste acea apă mai întîi o vită sau un cîne, apoi boala aceea nu se prinde de nime’; dacă trece însă un om, apoi se prinde de dînsul. Buboaiele să se vindece, dacă se ia într-o zi de post apă neîncepută și pune într-însa piele de la un ciur
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cap popă făcut din nou, nu-l mai doare capul. Să nu lași să-ți caute doi în cap, că faci și mai multe gîngănii. Să strecori leșia prin mătură lată dacă vrei să fii curat în cap. Mîța și cînele cînd au durere de cap mănîncă iarbă. Capac Cînd a plesni căpacul de pe oală, să știi că ai să prinzi o mare veste. Capră Laptele de capră roșie e bun pentru bolnavi de oftică (tusă cu înecăciune). Carne Cînd iese
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cuvînt că la cizme se pot încăputa carîmbii, astfel că și ginerele se va căsători cu altă mireasă, netrăindu-i cea dentîi. Cîine Se crede că, după păcatul lui Adam, Dumnezeu a blăstămat pămîntul. Scutită de blăstăm a rămas partea cînelui și a mîței, și din aceea se hrănesc oamenii acum; deci este păcat a ucide un cîne sau o mîță. Cînele aduce bine la casă, căci el zice: „Să dea Dumnezeu să trăiască stăpînul, ca să aibă cine să vadă de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mireasă, netrăindu-i cea dentîi. Cîine Se crede că, după păcatul lui Adam, Dumnezeu a blăstămat pămîntul. Scutită de blăstăm a rămas partea cînelui și a mîței, și din aceea se hrănesc oamenii acum; deci este păcat a ucide un cîne sau o mîță. Cînele aduce bine la casă, căci el zice: „Să dea Dumnezeu să trăiască stăpînul, ca să aibă cine să vadă de mine.“ Să omori cățeii înainte de a face ochi, iar nu după, că-i păcat. Femeia însărcinată să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dentîi. Cîine Se crede că, după păcatul lui Adam, Dumnezeu a blăstămat pămîntul. Scutită de blăstăm a rămas partea cînelui și a mîței, și din aceea se hrănesc oamenii acum; deci este păcat a ucide un cîne sau o mîță. Cînele aduce bine la casă, căci el zice: „Să dea Dumnezeu să trăiască stăpînul, ca să aibă cine să vadă de mine.“ Să omori cățeii înainte de a face ochi, iar nu după, că-i păcat. Femeia însărcinată să nu dea cu piciorul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]