873 matches
-
Toate îmi păreau acuma, ca scenele unui teatru de păpuși bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau: dragilor, porumbeii mamii. În fine, vocea aceea cântată și altele. Și plasarea lui Gicu Sima la zidul infamiei, fusese cusută tot cu ață albă. Și mai apoi cuplurile aflate în așa-zisele triunghiuri, ca în romanele psihologice din perioada interbelică: personajul masculin Gicu aflat între cele două femei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și a cărui îndatorire era să-l întrebe pe fiecare consumator de grătar în parte „Suc ori sos?“, și apoi să toarne în farfurie ce i se cerea. Prin „suc“ înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în răstimpul cât dura cina mea. Lucrul acesta mă fascina și mă încânta. Trei cuvinte. Atât avea de zis. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mâinii. Dr. John, În sfârșit adormit, cu o pastilă amară dizolvându-i-se pe limbă, vorbi la un moment dat În nemțește. Nu avea cușetă și stătea sprijinit În picioare În colțul compartimentului său când auzi afară chemarea rară și cîntată Köln, Köln, Köln. Partea a doua Köln 1. — Dar, desigur, dragă, nu mă deranjează că ești beată, spuse Janet Pardoe. Ceasul de deasupra gării din Köln bătu ora unu și un chelner Începu să stingă luminile de pe terasa Excelsior. — Uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-și obrazul de al său -, ba nu, că la zece vine meditatorul Sorinei. Pe la unșpe jumate, tot pe intrarea dinspre biserică. Întors la masa de joc, înflăcărat de promisiune, Lazăr a făcut un semn spre stăpînul casei: Ăsta-i pocher cîntat, garnisit cu cîte o dungă de ceai sau ce-o fi băutura aia, că n-am priceput de-i alcoolică au ba. A tras din buzunar două sute și le-a pus pe masă: O jumătate de pahar! Stăpînul casei și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să pândească din umbră personajele. Ce îți spun eu e adevărul. Allah Akbar, știi ce înseamnă asta? Sunt trimisul Domnului. Grăiesc Adevărul - adevărul Domnului. „Nu există nici un alt Dumnezeu în afara lui Dumnezeu.“ Profesorul rostise aceste versete din Coran pe tonul cântat al unui Sahel emancipat. Apoi reintră în pielea personajului pe care i-l stabilisem și își întrebă elevul: — De ce această afirmație pare tautologică? Dar continuă, dându-și singur răspunsul: Dacă analizăm accepția islamică a noțiunii de istorie, vom observa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și prețuit de cărturarii chinezi din perioada târzie a societății feudale. Așa-numitul "model Su Shi" s-a perpetuat timp de opt secole în China. Cu un talent desăvârșit, Su Shi a fost deopotrivă mare maestru al poeziei, al poemelor cântate și al prozei. În creația sa lirică, poetul abordează o tematică vastă, în stiluri diversificate, utilizează parabole abrupte și un limbaj cât se poate de expresiv. Poemele sale cântate sunt de o originalitate extraordinară. Depășind tiparele potrivit cărora acest gen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Su Shi a fost deopotrivă mare maestru al poeziei, al poemelor cântate și al prozei. În creația sa lirică, poetul abordează o tematică vastă, în stiluri diversificate, utilizează parabole abrupte și un limbaj cât se poate de expresiv. Poemele sale cântate sunt de o originalitate extraordinară. Depășind tiparele potrivit cărora acest gen este destinat trăirilor și sentimentelor erotice și distractive, el ajunge la o cunoaștere și înțelegere mai largă a problemelor sociale și a vieții omului. Chiar dacă situația lui lăsa de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cap. Domnișoară, încheie Daniel Liga, faptul că-mi vine cu toate mizeriile, legate de coșul cu gunoi, mirosul de mâncare, sau alte năzdrăvănii e una. Dar am aici un referat în care spune că plângeți necontrolat, apoi râdeți pe neașteptate, cântați și..., se scărpină în barbă, cu sprâncenele ridicate, încercând să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând mărunt, dând dovezi clare că e labilă psihic". Șefa dumneavoastră propune să solicit un examen medical. Se uitară unul la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ședință cu părinții. Știa doar numele dirigintei și clasa în care era Carmina. Voia să cunoască și el situația la învățătură a fetei, să vadă dacă-și mai aveau rost speranțele. Diriginta, o femeie mărunțică, domnișoară bătrână, cu o vorbă cântată, aleasă, o prezentă pe Carmina destul de derutant. Este o fire foarte retrasă, pune mult accent pe amănunte, în toate problemele ea pornește de la amănunt către esență, cum să vă spun, da, are această posibilitate de a reface un tot din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
galben nu era nicidecum un biet coșuleț din plastic ci un însemn, se apropiase de ea și o privise sfidător și doar cineva foarte atent i-ar fi observat cuta dintre sprâncene, o cercetase de sus, surâzător și o întrebase cântat: Ce, ai mai venit pe la mine, maman? Am mai venit, fată, îi răspunsese și din poșeta plic scoase o batistă brodată și-și șterse fruntea de sudoare. Ce cald e! Fana o ascultă străină, parcă nu realiza înțelesul cuvintelor. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
primordiale... Iar nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei când vorbea, buzele de un roșu aprins, natural, se rotunjeau frumos atunci când rostea vocale, avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amiezii, de culoarea ruginii și a aurului. Fetița apărută parcă din senin lângă mașină le-a făcut cu mâna și șuvițele blonde s-au clătinat pe frunte. Să mai veniți oricând aveți voi chef, le strigase Fana, cu vocea ei cântată, plină de chemare și, înainte chiar de a ieși cu mașina din curte, Carmina se gândi, încurcată, la Sidonia, ce-o aștepta cu sufletul la gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea manifesta... Ovidiu mormăia din când în când câte o vorbă în completare, era mulțumit ca un motan la gura sobei, torcea. Personajul principal era Fana, gesticula cu spatele drept, cu sprâncenele ridicate pe fruntea îngustă, instaurase magia vorbelor sale cântate, șuierate, meșteșugit alese. Ea care era stăpână pe fiecare clipă a zilei și căuta semne favorabile în toate nimicurile vieții, și nu știa ce înseamnă condică de prezență sau raporturi de serviciu, o mulțime de reguli ce trebuiau respectate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mica victorie feminină de a se ști mai atractivă decât cealaltă. Suntem niște hiene, orice s-ar spune, gândi Carmina. Nu același lucru se întâmpla când erau împreună într-o mică mulțime de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață și atât de puțin profundă! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vedem ca două pupeze bătrâne, să cârâim pe unul sau pe altul și să nu ne alegem cu nimic din asta. Carmina avea impresia că nu prin vorbărie îl cucerise Fana pe Dimitrie, de când sosise el acasă, frazele ei lungi, cântate, inepuizabile, încetaseră, cu el avea un dialog limitat, aproape timid, între ei exista o atracție, un "ce" inexplicabil, dar victima nu era Dimitrie, victima era Fana, se lăsa subjugată de prezența bărbatului și lipsită de încredere în ea se temea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pur și simplu preventiv, planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
iritarea, gândul sâcâitor că-și pierde lângă ea timpul, un timp care trece o singură dată și ar putea fi umplut și altfel, nu numai cu vorbe. Zăcea acum în fotoliu învinsă, vocea Fanei îi încânta auzul, puțin răgușită, puțin cântată, cu note înalte, parcă mirate de întorsăturile de frază. Poate nici nu se schimbaseră deloc, erau aceleași, nu trecuseră anii, se aflau în minutul rostirii acelor cuvinte decisive pentru amândouă: trece timpul, ne vom obișnui să ne vedem ca două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se certau. Un cuplu spunea că viața e un cârnat care trebuie agățat fie sus, fie jos, celălalt dimpotrivă, că ar putea fi o formă simțitoare, dar lipsită de vitamine, deși vie, fie înăuntru, fie în afară, fie ascunsă, fie cântată. Cuplu contra cuplu, toți flecărind, au ajuns la polemici și, de aici, la ceartă, care însemna blamarea amintirilor, ca sămânță a răsadului prezent, așteptându-și moartea prin deshidratare. Totul pe fondul Introducere și rondo capricioso opus 28 pentru vioară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
astea de rahat, stropește pereții cu obsesii, până când ți se face de viață și-n cerul gurii! Copile, privește: din fotografie în stradă, un singur pas. Imagini în mișcare: mers, dans, zbor, alunecare, rostogolire, cădere. Imagini în cuvânt: vorbit, șoptit, cântat, alintat, urlat. Imagini aproximative: îngropare, înviere, întâmpinare, înălțare. Imagini suprapuse: sex. Tehnica fraților Lumiere scria despre viață pe un perete în cabinetul terapeutului. Ritmul dădea tonusul, ritmul schimba senul, ritmul impunea cadența, stângul pe tobă, dreptul în icoană, aleluia... Sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a tradiției iudaice „pure”. Cum se știe, la origine, textele biblice erau scrise în serie continuă de litere, fără pauză și utilizându-se numai consoane. Vocalele pentru fiecare cuvânt erau reconstituite prin lectură, care se făcea cu glas tare și cântat. Acest continuum de consoane putea fi interpretat diferit de fiecare cititor sau comunitate, fapt care ar fi provocat o inflație de versiuni ale Sfintei Scripturi. Din secolul al VI-lea și până în secolul al X-lea d.Hr. - simplific lucrurile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
privirile surorii șefe, care tocmai trecea pe acolo... A zâmbit cu Înțelegere.. Știa că Gruia a ieșit dintr-un examen foarte greu și că are nevoie de o recompensă... ― Bună ziua, domnule doctor - au răsunat vorbele surorii șefe. Vorbele erau calde, cântate parcă... ― Bună ziua, doamnă - a răspuns Gruia, păstrând mâna Mariei În palma sa. ― Cum a fost, dragul meu? - l-a Întrebat Maria, cu glas moale. ― După părerea mea - părerea celui ce trage nădejde - a fost bine. Nu cu „B” mare, dar
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în comun de dimineață și seară în tăcere în capelă și Adoratio, adorația după prânz și cină, care începeau și se terminau în sala de mese cu rugăciunea de mulțumire. Înainte de cină erau litaniile, iar uneori se adăugau și vesperele cântate sau completoriul. Într-adevăr, nu se poate spune că rugăciunea, pe lângă studiu, era puțină; aceasta este de altfel și practica fiecărui ordin contemplativ. Rugăciunea poate fi ușor de făcut, dar meditația? Aceasta trebuie să fie învățată: în tradiția mistică, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tehnica interpretării, a lucrului cu corpul, în scene individuale sau de grup, felul în care au studiat coregrafiile complicate și solicitante ale Ioanei Macarie, muzicile originale cu partituri dificile semnate de Răzvan Alexandru Diaconu, relația cu textul rostit, cu textul cîntat, relația, de ce nu, cu Maestrul lor, cel care a avut, din nou, curajul să se bage într-un lucru teribil de greu. Pe scenă se simțea, însă, o anumită distanță între experiența lui Mălaimare, a Olgăi Delia Mateescu - invitată la
Centru și margine by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7022_a_8347]
-
va pierde Cel care îmi este grănicer. Vorbă, prea fecunda mea minune, Rătăcită, trainică, în trup, Setea mea te soarbe, și te spune, Veste crudă colților de lup. Legănată, floarea Către miezul nopții, când cocoșii Au sosit la cel dintâi cântat Și când Carul Mare, ca o lance, Oiștea înspre noi și-a aplecat; Când a ars întâiul bob de rouă Și când primul vis s-a ofilit, Pe ascuns, înfășurat în noapte, Cel din urmă tei a înflorit. Legănată, floarea
Poemul și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7963_a_9288]
-
spune cînd tatăl fetei răpite se cinstea cu tatăl răpitorului și ceasornicarul, creștin, neînvățat cu băutura, striga La Illah Il Ala! de se auzea prin pereții casei sale? Tefik, mai reținut, dar și lui i se auzea vocea, îi răspundea cîntat: Iisus, s-a înălțat din morți...! pentru a sărbători că, la București, Zizi și Radie se căsătoriseră.
Răpirea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7585_a_8910]