230 matches
-
fotografia din ziar și o puse pe masa din bucătărie. Ce mai premieră! Dar cel puțin avusese parte de un pic de publicitate. Ridică costumul de Harlett O’Hara de pe sofa și îl atârnă în dulap, în timp ce papagalul o privea, cârâind încet, de pe tija lui. Când auzise că omul acela e polițist, Jones profitase probabil de ocazie și-l dusese la caseta de sub bar. Acum rămăseseră amândoi fără slujbă. Lana Lee ieșise din circulație. Să pozeze pentru ilustrate franțuzești! Orice, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl adusese acasă. Lana avusese dreptate afirmând că nebunul acela mătăhălos era ca sărutul morții. Ce rău se purta cu mama lui! Sărmana doamnă! Darlene se așeză pe sofa ca să reflecteze la posibilitățile de a-și găsi o slujbă. Papagalul cârâi și fâlfâi din aripi până când îi puse în cioc cercelul de aur, jucăria lui preferată. Apoi sună telefonul și când răspunse auzi glasul unui bărbat: „Ascultă, ți s-a făcut o reclamă grozavă. Eu am un club de noapte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o zână, E ca o mireasă parcă; E făcută din smântână Si plutește ca o barcă. După ce-a... născut un ou, Face mare tărăboi Și coboară din cuibar, După care prinde iar Să tot scurme prin gunoi Și să cârâie din nou. Deși nu e ceas cu cuc, Te trezește dimineața, Când și stelele se duc Să-și mai odihnească fața. Are numai două roți, Una-n deal și una-n vale: Tu te urci în șa, de poți, Și
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
nesăbuită? Răspunsul era ușor: dai vina pe un dușman din afară. Dincolo de poarta orașului, cam la o sută de pași, fusese construită o schelărie de lemn pe care se lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a fost milă de Mary și de copilul pe care-l purta? Stupoarea lui PM fu atît de uriașă Încît Încetă să mai bîiguie. - Ce copil? cîrÎi el. - Mary era Însărcinată. În aproape nouă luni. - Nu, nu, e cu neputință! Lama șișului apăsă și mai tare, mușcînd din carne, PM Începu să se smiorcăie. - Îți jur că e adevărat! urlă el. Dacă ar fi fost pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la apelurile radio, radarul de supraveghere a localizat un vas În derivă În sectorul Iroises, dar cu ceața asta s-o tai cu cuțitul patrulele de căutare nu pot face nimic... Armelle nu le da pace și nu contenea să cîrÎie. Lucas tocmai se pregătea s-o pună fără menajamente la locul ei cînd o frază Îi reținu atenția: menajera găsise În camera lui PM un obiect ciudat. Armelle le-o luă Înainte conducîndu-i În camera soțului ei și le arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă ascuțit Înainte să-și ia zborul din fața mea, fâlfâind agale din aripi. Blestemate locuri! Murdare și puturoase, lăcaș de ființe care pândeau! M-am strecurat printre trestiile ce-mi tăiau umerii și m-am trezit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
putut mai bine și am adormit de cum am pus capul jos. 15. Ploaia se oprise cu mult Înainte de a se crăpa de ziuă. M-am răsucit de pe o parte pe alta și am tras cu urechea la o pasăre care cârâia rar. Mirosea a mușchi umed dar, În scurt timp, simții din nou mirosul acela puternic și sărat care te lua pe sus. Runa și Enkim Încă dormeau. Aha, i-auzi și zgomotul ăla ca de răsuflare bolnavă... Acum semăna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște nemaipomenite lupte de sânge care, cine știe de ce, erau așteptate de toți. Vorbeau de alte lupte, Însă, nu de cea pusă la cale de noi. Runa se apropie și-l trase pe fiu-său deoparte. Unu se apucă să cârâie și să dea din picioare. - Unu v’ea la Ma’ea și Omăt! Unu v’ea ‘apte cu Ma’ea și Omăt. Of, of! Când se supăra, Își găsea totdeauna cuvintele trebuincioase. Am privit-o pe Nunatuk. Femeia mea. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aleasă încât să producă frică și iluminare, crispare și speranță, înghițituri în sec și cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) MACABEUS (Privindu-și cu dispreț țigara.): Ce scârbă! (Pauză.) MACABEUS (Privind în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
imposibil să audă ceva. Ridică sprânceana stângă și se întrebă doar ce mama dracului s-a mai întâmplat de data aceasta, orășelul nostru a luat-o razna?! Nu-și răspunse, în schimbă porni motorul, în vreme ce stația din bord începea să cârâie, iar informațiile despre o inexplicabilă explozie săreau precum popcornul într-o oală acoperită. Spre deosebire de cei doi, Magicianul nu dădu niciun semn din care să poată trage cineva (poate același observator care ar fi urmărit traseul sinuos al râului, de ce nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
muzică. Dar simboliștii nici prin vis nu se apropiaseră de zonă. Fusese, într-adevăr, ascultat, de către profesoara sa Carabulea, în ziua pronosticată, exact despre simboliști. Dar nu fusese capabil să pretindă că niște versuri în care niște cioroi ce fâlfâiau, cârâind, peste niște câmpuri, constituiau vreo muzică. Dimpotrivă. Ca să fim sinceri. Nu constituiau. Primise, aidoma tuturor persoanelor ce fuseseră sincere, de-a lungul timpurilor, cu simboliștii, nota trei. Acum, în vreme ce era temeinic zgâlțâit, la coada mașinii, de către lipsa suspensiilor, execută
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și pe el, și pe Aglaia. -Ședeți! Cârciumarul luă seama odăilor. Privise la venire curtea și lucrurile. Avere frumoasă! Locul întins! De la poartă până la ușă, gospodarul pavase drumul cu cărămizi. Avea și un pilc de pomi, rămuroși și tineri. Orătăniile cârâiau lingă prag: o mulțime de găini roșcate, gâște cu ciocurile late, rațe leșești, încenușate și călcând într-o parte, cu gâturile pline, grase și oloage, curcani negri-albăstrii, cu pene bătând în roșu, porumbi pe acoperiș, iar lingă poartă gâfâia un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ce pricopseală mare dă pe capul lor?... Abia au ce număra! Noi sîntem boieri, mă Floreo. Că mai iei câte o mardeală și-un an, doi, de pușcărie, fleac! Nu tu stăpân, nu tu nimic... - Da pe Bozoncea-l uiți? cârâi cu glasul lui dogit ăl bătrin. Paraschiv trăgea cu urechea și nu spunea nimic. Nici în ceata asta hoții nu erau ca degetele de la o mână. Sub vorbele lor, ucenicul le simțea pizma. - Și dacă ar fi la o adică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ceea ce a mai rămas, se arunca la un loc curat. Descântecul „de dragoste” (cules de la Ruxandra Bertea din Bărboasa) Se rostea în șoaptă, atunci când flăcăul și fata plecau la horă: „Cum ascultă toată lumea/ Clopotele trăgând,/ Muzică în sat cântând,/ Păunii cârâind/ Așa să asculte toți pe Ioana și pe Ion/ Toți flăcăii și toate fetele./ Și să vorbească cu dânșii./ Fugiți, voi ciunți pârliți/ Că vin eu cu Ion/ Cu trei vișini înfloriți’’.Se spune că farmecul de la primul descântec de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-i pui să scrie exact numele de familie al ex-monarhului român, dau, în medie, aproape câte o variantă strict personalizată pe cap de scrib. Ei, dar tocmai aceștia, așa dintr- odată s-au umplut toți de cotcodac! Și cotcodăcesc și cârâie de să-i audă și Parisul. Mirositoare lighioane mai sunt și „intelectualii" aceștia a lui Băsescu! Când s-au tăiat nemeritat salariile la milioane de români, nici unul din cei menționați anterior n-a piuit nimic! Când au fost reduse pensiile
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dintre „intelectualii" lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de labă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva decât Casa Poporului, nici unul dintre „marii gânditori" băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că un candidat la prima funcție în stat ar fi putut chiar să și gândească așa ceva. Au fost destui care s-au înghesuit urgent ca să-i fie un jalnic ecou: „Nu-i adevărat! Minciuni! Era pixelualbastru
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
eu sap la izvorul vieții dar n-am să reușesc nimic, așa mi-e scris, copiii sunt dincolo de acel perete de lut, susurul apei e șoapta lor adresată soarelui, copacilor și florilor. Așa mia spus și a plecat cu găina cârâind în traista aia mare, atârnată de un umăr. Tu visezi vreodată Mihule? - Rar, și niciodată nu le țin minte. Arătă cu mâna într-o parte, vezi ridicătura ceea de pământ. E un gorgan ridicat de mâna omului. Un fel de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai râde Parasca, ce dinți albi are și ce proastă e...”. Unul câte unul se opriră cu privire mirată, poate și uitaseră de ce râseseră, așa de neverosimil părea totul. Se oprise și Lăscărică privindu-l de la înălțimea lui și cârâind într-un târziu: „Cum mă, crezi că ai tu preș ca să mă duci pe mine? Ha, ha, ha, păi ăla era măă... și înainte de a spune cum era acela, slobozi iar câteva cascade de râs gros și cleios, ăla era
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
se zbătea undeva în gât până ce matahala ceea se aplecă asupra lui. De abia atunci irumpse din adâncul inimii și răscoli până departe pădurea, sau cel puțin așa i se păruse lui. O pasăre adormită fâlfâi scurt din aripi și cârâi speriată. Atunci se auzi ca un mormăit venind din adâncul unei peșteri. -Țipă, înseamnă că nu l-a tăiat plugul de zăpadă, slavă Domnului. Apoi vocea deveni pur și simplu tunătoare. -Hai sus, în picioare, dacă stai aici îngheți în
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pui să scrie exact numele de familie al ex- monarhului român, dau, în medie, aproape câte o variantă, strict personalizată, pe cap de scrib. Ei, dar tocmai aceștia, așa dintr-odată s-au umplut toți de cotcodac! Și cotcodăcesc și cârâie de să-i audă și Parisul. Mirositoare lighioane mai sunt și „intelectualii” aceștia a lui Băsănău! Când s-au tăiat nemeritat salariile la milioane de români, nici unul din cei menționați anterior n-a piuit nimic! Când au fost reduse pensiile
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dintre „intelectualii” lui nu a mârâit nimic! Când a tras ghiolbanul, precum Gore din Chitila, un dos de palmă-n fața unui copil, iar scandalul a devenit public, mai ceva decât Casa Poporului, nici unul dintre „marii gânditori” băsiști nu a cârâit oripilat, doar la ideea că un candidat la prima funcție în stat ar fi putut chiar să și gândească așa ceva. Au fost destui care s-au înghesuit urgent ca să-i fie un jalnic ecou: „Nu-i adevărat! Minciuni! Era pixelu-albastru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
al VI-lea Cercel a inaugurat cu un fast impresionant Palatul, a trecut din nou ceva vreme și administrația din Republica Umanistă Vandana s-a văzut obligată, în ciuda crizei economice, să treacă la o nouă restaurare generală. (Celor care au cârâit, pretinzând că în momente de mare austeritate nu se cuvine să bagi o jumătate din bugetul țării în așa ceva, purtătorul de cuvânt al Guvernului le-a răspuns că mai toate marile construcții din istorie s-au înălțat în ciuda vieții dificile
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
al VI-lea Cercel a inaugurat cu un fast impresionant Palatul, a trecut din nou ceva vreme și administrația din Republica Umanistă Vandana s-a văzut obligată, în ciuda crizei economice, să treacă la o nouă restaurare generală. (Celor care au cârâit, pretinzând că în momente de mare austeritate nu se cuvine să bagi o jumătate din bugetul țării în așa ceva, purtătorul de cuvânt al Guvernului le-a răspuns că mai toate marile construcții din istorie s-au înălțat în ciuda vieții dificile
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
pe arături și mănâncă porumbul va fi secetă, iar dacă se adună în stol înseamnă că va fi furtună, iar dacă țipă strident, anunță o nenorocire 272: "Țarca e ca ș-un câne. Ea când merge cu pădurarul prin pădure, cârâie și arată unde e. Țărcile umblă cârd după om. (...) Țarca de se pune pe gard la o casă, e semn că vor veni oaspeți."273 O altă pasăre prevestitoare este bufnița (cucuveaua) care anunță nenorocirea sau moartea, dar și vremea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]