226 matches
-
fiului său. Shakespeare vrea parcă să ne reamintească de vechiul principiu elin al triumfului luminii în fața întunericului (Agapè), chiar dacă forțele obscure se dovedesc copleșitoare: "Privește-acest portret, și pe acesta;/Doi frați sunt zugrăviți. Vezi ce lumină/ Domnea pe-această frunte: cârlionții/Luceafărului; Jupiter la chip;/Ochii lui Marte, fulger și porunci;/La port Mercur fugaciul, pogorât/Pe-un vârf de munte ce sărută cerul;/O îmbinare și-o alcătuire/ Pe care zeii toți și-au pus pecetea/ S-arate lumii-un
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
-l zări, îi strigă "bună ziua" tot pe ungurește, în vreme ce ofițerul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse în fața lui Apostol. Purta o bluză albă dantelată și o pălărie mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a umplut orașul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase... aveam acum loc să ne înghesuim
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
întreabă ea. Realizez că situația era groasă. Mai rămânea să urc eu pe scenă și să fac totul. Penibil. Să urc cu Regu de mână era și mai penibil. Mă privea fix. "Ce pierzi?", întrebai ochii ei verzi, străjuiți de cârlionții roșcați, rătăciți pe fața pistruiată. " What the fuck!", mi-am zis și am urcat împreună pe scenă. Mă preocupa mai mult ce spunea ea decât ce trebuia să fac eu și când i-am văzut cursivitatea, concentrarea, dicția și nonșalant
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
în care se bălăcea toată ziua. Avea o poziție ireală, parcă era fracturată, așa de nefiresc îi stăteau mâinile și picioarele. Nu avea nici un fir de păr pe corp. Nicăieri, adică nici măcar acolo, unde parcă ar fi trebuit doi, trei cârlionți necopți. Câteodată, traversa patul ilegal, nemailăsând celui de lângă ea decât opțiunea jumătate în pat, jumătate pe jos. Atunci coboram de tot din pat și începeam să o privesc. Pe barcă nu dormi niciodată cu lumina stinsă. Trebuie să ai o
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Drumul se încheia sus, departe, pe un podiș adunat la jumătatea piscului între umerii de stâncă aspră, unde sclipea oricalcul și se răspândea în lumini galbene aurul unui mare palat. Deasupra întregii priveliști, ieșea din Piscul Sfânt, ca întotdeauna, un cârlionț tremurător de fum care apoi se destrăma în cer. Ochii lui Auta străluciră, revăzând palatul. Ochii lui spuneau, pentru cine s-ar fi putut uita atunci în ei, că înăuntru arde o bucurie nerăbdătoare. Oricui dintre sclavii Atlantidei i s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din care se ridicau aburi. Mâna dreaptă îi acoperea partea de jos a feței, astfel încât nu-i zărea decât ochii de un albastru ca văzduhul. Părul ei blond, ca de scandinavă, îi cădea pe frunte și se încurca în niște cârlionți ușori spre ceafă. Se holbă la ea și îi rosti numele fără să-și dea bine seama dacă vorbise. —Darcey? Odihnindu-și stânga, prinsă încă în bandajul de ghips, pe masă, femeia își lăsă și mâna dreaptă jos. —Bună, Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
roz și eu nu mă pot opri să n-o privesc, altfel l-aș fi observat pe Theo îndepărtându-se, îl aud acum cu mama, ar fi trebuit să fiu cu el, dar, Cum îți place la școală? fluturându-și cârlionții blonzi spre mine, Mi-ar plăcea mult mai mult să fiu aici cu Theo, numai pe el îl mai am pe lume, de ce îi spun oare toate astea?! Tu n-aveai părinți, vine spre mine vocea ei atât de fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o văd pe preoteasă privindu-mă cu duioșie, lângă ea o fată cu părul, E și preoteasa aici, îi face părintele loc s-o văd și pe ea, Și Diana! Diana?! Ți-o mai amintești? Fata părintelui cu părul tot cârlionți negri, cea care m-a sărutat în și eu am luat întreg păcatul asupra, n-o recunoscusem, n-am mai văzut-o de câțiva ani pe fata părintelui, mai mare cu un an decât mine, Preoteasa, vorbește părintele, ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Diana ține farfuria de supă înaintea mea și preoteasa, rar, învârtind cu lingura în supa gălbuie prin care zăresc bucăți mărunte de morcovi, tăiței, fire verzi de pătrunjel, Diana ține cu amândouă mâinile farfuria să n-o scape, părul ei cârlionți îi cade bogat pe umeri, eu n-aș mai vrea să se termine clipa asta, sau să se termine și să mor, părintele în picioare în mijlocul casei, fiecare lingură cu supă ce pornește spre buzele mele mă apropie de inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-ți inima să vorbească, Ileana?! uitându-mă la chipul ei aplecat peste caietul lui Theo nu reușesc să-mi amintesc de ochii albaștri ai Ilenei, atât de scurtă memorie să aibă dragostea, dragoste?! Dumnezeule, ce gânduri gândesc, îmi place părul cârlionți prins într-o coadă, nu-și dă seama că o privesc, lasă-ți inima să vorbească, inima mea bate cu tărie de, mi-a plăcut, își ridică ea ochii spre mine, eu roșind, mi-a plăcut scena cu Așternuturile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în gând, bunica Anei, știe și despre familia Anei madame Angela și chiar despre Ana, Mda, nepoata asta a ei, e venită de curând în Franța, s-a măritat cu un francez, cu creionul în mână mă lupt tulburat cu cârlionții încâlciți din părul negru al Laurei, Are păr frumos Laura! N-am reușit să i-l descâlcim de când am adus-o din România, îmi mărturisește madame Angela aprinzându-și o altă țigară, fata numai ce vede foarfecele și țipă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai lui Minnie Mouse, care bea Red Stripe la micul dejun și râde cu un „Hi! Hi! Hi!“ pițigăiat. În schimb, când aceasta a venit să le deschidă ușa, arăta ca regina Angliei. Cu câteva nuanțe mai întunecată, dar cu cârlionți făcuți pe bigudiuri și cu Marks & Spencer scris pe frunte. —Mă bucur să te cunosc, draga mea. Accentul era unul pur britanic, ceea ce o făcu pe Lisa să mai piardă încă puțin din respectul de sine. — Bună ziua, doamnă Livingstone. —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmbrăcăminte. Ore de care era privată gândirea profundă, istovirea energiei virile care făcea ca Roma să fie teribilă în fața dușmanilor. Adăugă și, amenințător, promise că avea să și scrie: — Acum mulți preferă să vadă dezordinea în treburile statului decât în cârlionții părului lor. Numai în păr, îi lămuri, pentru că acum, după moda grecească, nimeni nu mai purta barbă, ca vechii senatori. Împăratul trecea prin apropiere și, pe când toți îi făceau loc, auzi ultima frază. Zâmbi. Îl ridicase pe durul Seneca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
profund În teoria literaturii. Asistentul nostru foarte tânăr știe să aleagă bine textele, dar și contextele... (miercuri) În timpul admiterii, când căutam sala pentru proba scrisă la literatură, mă izbesc pe coridor de o puștoaică blondă cu ochi violeți, toată numai cârlionți (cârlionț-cârlionț, vino să te iau În clonț!): „Și tu dai examen?“, „Și“, „Unde?“, „În sala E“, „Cum te cheamă?“, „Mă cheamă Martin“, „Martin și mai cum?“, „Martin și basta“, „Cum te cheamă pe buletin?“, „Ascultă, cârlionțato, eu sunt un personaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pare prea mare, înseamnă că nu-l meriți — Vino la culcare, iubito. E aproape unu — nu crezi că-i deja noapte? Russell își scoase tricoul și se întoarse pe-o parte cu fața spre Leigh, sprijinindu-și capul acoperit de cârlionți negri în mâna dreaptă. Netezi așternuturile și bătu ușor cu palma stângă locul de lângă el, gest care se voia ademenitor, ispititor, dar care lui Leigh i se părea întotdeauna puțin amenințător. — Mai am doar câteva pagini. Te deranjează lumina? Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zâmbi. Isuse! Chiar era drăguț. — Ei, mi-ar plăcea să-mi spui și mie. Avem destul timp, a zis el întinzând mâinile. Patru ore și jumătate, mai precis. — Poate altă dată, spuse Adriana. Cu un gest lent, își dădu un cârlionț după ureche, asigurându-se că el i-a văzut bine mâinile delicate, feminine, cu degetele lungi și elegante, unghiile date cu lac roz pal și pielea impecabilă, apoi îi întinse o mână. — Adriana, spuse ea cu o inflexiune braziliană ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
uriașe scoici lucind la exterior ca smalțul. Văzusem de curând o astfel de scoică. Unde? Sigur că da, era acolo, lângă micul elefant de jad, pe mobila cu furnirul crăpat din casa femeii ăleia. Scoica aceea de prost gust, cu cârlionțul deschizăturii roz și neted ca sexul unei femei, am întrezărit-o de mai multe ori printre picăturile de sudoare care mă făceau să-mi deschid ochii doar din când în când. Acum mă clătinam și mai aprig, mă aplecam înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
briza țărmului marin, ca mireasma ascuțită a merelor stătute în vin, îmi biciuia sângele, așa cum îngenuncheat între picioarele ei desfăcute ca un „M”, sărutam musca roșcovană a părului, fixată ca o coroniță peste sex. Fata își trecu o mână prin cârlionții mei dezordonați ce-mi cădeau peste frunte, strângându-mi obrajii înfierbântați între pulpele de carne albă, caldă și catifelată, în zvâcnirea pântecului și ritmica înălțare a feselor ei mici și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În ușă. Fingermann, ăl mai Îngrijat dă olocaust, a pus personal deștu pă sunerie. Dă cum a crăpat donșoara, Monsenioru a pus picioru În fisură ș-a binecuvântat ogeacu. Am dat buzna năuntru, iar io am Închis ariergarda. Tăiețeii În cârlionți, care Fonseca ș-un servitor Îi duceam În blidu dă lut, și clondirile În coș dă Chianti, care Monsenioru le sustrăgea unu după altu din sutană, au dezarmat-o dă juma pă Locarno, care ne-a Învitat În bucătărie. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lîngă magazinul București. I se cere să deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este oprit de o patrulă, i se cer actele. Are inspirația să nu prezinte legitimația de ziarist, și arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Reg? Întrebă prima voce. — Prietenul meu, spuse al doilea, Întreabă dacă sînteți sigură că vreți să vorbiți cu Reg și nu cu el. Tot face semne cu mîna presupunînd ce culoare au ochii dumneavoastră minunați, cît de frumoși vă sînt cîrlionții și ce distinsă vocea dumneavoastră nemaipomenită. — Vă rog, spuse Viv Încă o dată. Nu am timp. — Asta nu-l deranjează pe prietenul meu din cîte-am auzit. — Reggie e acolo sau nu? — V-aș putea Întreba cine Îl caută? — Spuneți-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
asta? Așa economisești un pic, dragă. De fapt, nu am timp să... —Cashback 1? — Nu, zău, chiar mă grăbesc... E scumpă tare. —Poftim? Fetița dumneavoastră. E scumpă tare. —E un el. Un băiețel. —O, nu mi-am dat seama din cauza cârlionților. Să-i spui mamei să te tundă, micuțule. De ce nu există În supermarketuri o zonă specială pentru mamele cu serviciu unde să fie servite de androizi posaci și supereficienți? Sau de francezi. Francezii ar fi excelenți. 21.43: Totul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
căror coaste de culoarea cenușei se puteau vedea de la capătul străzii. — Mi-a spus Julie că au venit niște bărbați pe aici ca să-ți ceară o sumă de bani pe care le-o datora tata. Mama Își netezește coiful de cârlionți cărunți cu o mână: — Nu e nimic. Nu trebuia să-ți spună. Totul s-a rezolvat. Nu-ți face sânge rău. Trebuie că m-am schimbat la față, pentru că a adăugat: — Nu fi prea dură cu tatăl tău, iubito. —De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ce naiba, Îți dau un milion. Laura n-a vrut. S-a apucat să-și strângă lucrurile, să plece de-acolo. Ăla s-a ridicat și a Început s-o fugărească prin cameră. Mi-l și Închipuiam: chelios deja, burtos, cu cârlionții grizonați ai pieptului sleiți În ulei parfumat, tropăind În jurul mesei ca să pună mâna pe Laura. Însă Laura nu sesiza umorul situației, a Început să urle din toți rărunchii, Pârvu s-a speriat că aud vecinii și i-a dat pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]