235 matches
-
jumătate În lumină, pe jumătate În umbră, contrastele de pe trupul ei fiind exact acelea din fotografia de la pagina 8 a catalogului Lingerie Parisienne. Desdemona (costumier, scenograf și regizor, toate la un loc) Îi prinsese Victoriei părul Într-un coc, lăsând cârlionții să-i cadă pe frunte și atenționând-o să-și țină nasul mărișor În umbră. Parfumată, epilată, unsă cu creme cu dermatograf În jurul ochilor, Victoria i se Înfățișă lui Lefty. Simțea cum privirea lui o arde, Îi simți respirația accelerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o vitrină unde se afla un urs de fier cu felinar care, nu știu de ce, îi zbura tot timpul capul vecinului său arab așezat pe un covor zburător, cu o păpușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cât de convinși erau, fiindcă Naghy și Florea îmi dădeau bomboane, Constantineasca îmi dădea clătite, Șchiopu Bărbosu mi-a dat o minge de ping-pong și un pix, iar Matilda, așa cum era ea singură pe lume, plinuță, cochețică și cu un cârlionț pe frunte, mi-a dat într-o zi un pupic. Dup-aia au început să bată la ușă, să-l caute pe dom’ inginer și să se intereseze când vine primul camion cu puieți. Mama habar n-avea, eu nici atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
diferită de a oricărui copil pe care îl văzusem până acum. Părul îi era castaniu, ușor buclat. La îndoitura fiecărei bucle, reflexe aurii țâșneau în toate părțile. Firele de păr de deasupra stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe trei, stăteau față în față doi copii complet dezbrăcați. Raza se filtra în părul băiatului și desena fin pe ciment gleznele și tălpile fetiței. Copiii erau neasemuit de frumoși. Păreau foarte blonzi în lumina aurie, în părul băiatului ardeau cârlionți aurii și roșcați, iar fața îi părea luminată de ochii tiviți cu pieliță neagră. Șanțul de sub nări se desena mai adânc ca niciodată. Buzele erau strânse și însuflețite de un zâmbet ciudat, inexplicabil. Tot corpul său îngust, cu mușchii abia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Silviu, înțelegi? Nu-l mai iubesc deloc, mi-e silă de el. Hai să ne batem joc de el, vrei?" Și brusc, își smulse tricoul de pe ea și își descheie din nou pantalonii până când, deasupra marginii chiloțeilor mini, răsăriră câțiva cârlionți strălucitori. Ne-am îmbrățișat din nou, dar de data asta ea se agita cu o voință de profanare care-o făcea să uite de orice. M-am ridicat în ciuda strânsorii ei și mi-am pus haina. Mi-am aranjat ținuta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mișcare. Mie îmi era mai simpatică Ada, pentru că era curată și liniștită, celeilalte îi curgea mereu nasul și, dacă-i spuneai să-și scoată batista, se supăra, își lua păpușa și pleca acasă. Ada se uita lung după ea. Avea cârlionți cafenii, strălucitori, și ochi triști, cu pleoape umflate. Mai stătea puțin cu noi, dar pleca apoi și ea după soră-sa, căci nu suportau să stea despărțite. Țigăncușa, Garoafa, le drăcuia printre dinți, fiindcă uneori gemenele veneau de dimineață la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de prospețime. Rarii trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare, dar, când ajungeam în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
simplu, și-mi arăta rândurile subliniate de ea cu un creion gros, roșu, uite... dar eu nu pricepeam nimic... mă gândeam la sânii ei orbitor de albi... la cât de timid și stângaci sărută... la ceafa dulce și grăsuță sub cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta. Însă Ciufulita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
literele romane se disting de departe. Cinci și un sfert, după-amiaza. Pe peretele din stânga, sub oglindă, o canapea de mahon. Speteaza, formată din trei semiovale, se termină cu un chenar de ghirlande. Pe canapea, o fată tânără - franjuri pe frunte, cârlionți în dreptul urechilor, cotul sprijinit de un coussin - un gest țeapăn, de lene și delăsare. Din fusta dreaptă îi ies gleznele ascuțite și ghetuțele de lac, cu toculeț și catarame argintate. Un scaun tras alături, lângă canapea. Așezat de-a latul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un gest atât de decis, încât eu, cu nervii mei sensibili, m-am înfiorat : am trăit halucinația că și-l înfigea în creieri... Deși strâns în corset, pieptul mare deborda și întindea năstureii mulți, prinși cu greutate în bride. Peste cârlionții cărunți de la ceafă și spatele rotunjit de o cocoașă de grăsime ținea cu afectare o etolă de blană (cât se poate de nepotrivită la această vreme, mi s-a părut, zărind prin draperia trasă de la fereastra anticamerei cerul albastru, ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ai lui Minnie Mouse, care bea Red Stripe la micul dejun și râde cu un „Hi! Hi! Hi!“ pițigăiat. În schimb, când aceasta a venit să le deschidă ușa, arăta ca regina Angliei. Cu câteva nuanțe mai întunecată, dar cu cârlionți făcuți pe bigudiuri și cu Marks & Spencer scris pe frunte. —Mă bucur să te cunosc, draga mea. Accentul era unul pur britanic, ceea ce o făcu pe Lisa să mai piardă încă puțin din respectul de sine. — Bună ziua, doamnă Livingstone. —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să plec.” „Unde?”, Întrebă Belbo. „E vineri după amiază.” „Of, Isuse preasfinte”, zise Belbo; Apoi, către mine: „Aici, vizavi, sunt vreo două sau trei case locuite de evrei ortodocși, știi, din ăia cu pălărie neagră, cu barbă mare și cu cârlionți. Nu există mulți la Milano. Azi e vineri și la asfințitul soarelui Începe sabatul. Așa că, În apartamentul de vizavi, ei Încep să pregătească totul, să frece candelabrul, să fiarbă mâncarea, să aranjeze treburile În așa fel Încât mâine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Reg? Întrebă prima voce. — Prietenul meu, spuse al doilea, Întreabă dacă sînteți sigură că vreți să vorbiți cu Reg și nu cu el. Tot face semne cu mîna presupunînd ce culoare au ochii dumneavoastră minunați, cît de frumoși vă sînt cîrlionții și ce distinsă vocea dumneavoastră nemaipomenită. — Vă rog, spuse Viv Încă o dată. Nu am timp. — Asta nu-l deranjează pe prietenul meu din cîte-am auzit. — Reggie e acolo sau nu? — V-aș putea Întreba cine Îl caută? — Spuneți-i că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu cumva acest plan este un vicleșug pentru a i se lua viața. La lumina unei lămpi cu gaz, se strecoară de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel compact de plante agățătoare, atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în ochi, risipite prin toate grădinițele asistă nepăsătoare la dezastrul universal din jurul lor, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Splendoarea lor târzie, în lumina sonoră a celor din urmă zile cu soare, nu pălește de spaimă la apropierea nopților
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-l zări, îi strigă "bună ziua" tot pe ungurește, în vreme ce ofițerul, la spatele ei, duse mâna la cozoroc, zâmbind jenat. Peste câteva clipe Marta ajunse în fața lui Apostol. Purta o bluză albă dantelată și o pălărie mică, de sub care se zbârleau cârlionții castanii. Îi erau obrajii aprinși, și în ochii de veveriță scânteia o veselie nestăpânită. ― Rodovica a umplut orașul c-ai sosit azi-noapte, ciripi ea, apropiindu-se. Te-am așteptat să vii, dar am pierdut răbdarea și iată-mă! Vorbea tot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
romantism discret și răspunse brusc: -Vreți să spuneți că m-ați fi găsit voi astăzi?.. -Hai, Lăură, fii serioasă!.. Apoi... liniște... Când se ridică de acolo, observă că în sticlă geamului se reflectă imaginea fetei ei, părul blond ondulat în cârlionți mari, inelați, răsfirat rebel pe umerii goi, ochii mari de un căprui foarte închis, expresivi, nașul cârn și obrajii veșnic îmbujorați; se contemplă în sticlă geamului că într-o oglindă, infatuata, cu un aer de superioritate, disprețuindu-i parcă pe
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
maternitatea avea să și-o petreacă acolo, lângă el pentru a se bucura împreună de privilegiile ei. Khalid venise pe lume într-o dimineață în jurul orei 8:00, iar nașterea decursese normal. Era un copil superb; se născuse deja cu cârlionți mici pe căpușorul rotund perfect, era vioi și semăna leit cu tatăl său. Era un ,,arăbel’’ (cum îi plăcea Laurei să-i spună) în toată splendoarea. Imad era fericit și venea zilnic să îl vadă și nu se mai satura
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mâini luptându-se pe sub cămașă, încercând să se înfrângă una pe cealaltă. Este fată, nu este băiat, ca și cum asta ar schimba radical situația, este fată și are, aproximativ, vârsta lui Noga, și parcă o văd pe Noga despuiată de toți cârlionții ei, cu burtica ei dulce și grăsună de fetiță, stă rezemată de zid, brutalizând neonul, mă cuprinde amețeala, mă sprijin și eu de zid, ca într-o radiografie, văd culorile în negativ, capul copilului care este fată, nu băiat, strălucește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Bravo, domnișoară, ai înțeles!“. Nu am atâta talent de scriitor să vă pot descrie reacția sinceră pe care camerele TV au surprins-o pe fața acelei moderatoare de la Sport.ro. Ce fericire intensă, ce licăr în ochi, ce zbârnâit de cârlionți, ce zâmbet de copil care a luat un 10 la școală s-au simțit, în momentul acela de maxim dramatism, din partea domnișoarei respective! Recunosc că nu am mai văzut asemenea satisfacție pe fața unui om de la primul miliardar ieșit din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
deschise fesele Îmbujorate ale conteselor nerușinate și suave... Și mai sunt de zis multe... Dar o să le povestesc pe Îndelete, nechinuit de vremea asta de după-amiază călduță de iarnă... *** Gelozia se și Învață... Ani de zile, recitind, intrând până la ultimul cârlionț al frazelor izbucnind nestăvilite de gramatici, descifrând imensele poeme În proză ale lui Proust, am Înțeles (și, vai!, am și practicat) cele mai delicate și cele mai infernale forme ale geloziei... Nu le-aș dori nimănui experiențele mele „pe viu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de tată, apoi răspunse oarecum rușinat: — Știucî. — Cum? - făcu Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și m-am gândit că dacă îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Epoca de Aur a filmului istoric, în care Regina Elisabeta (rol de Oscar!, vezi Doamne) incarnată de Cate Blanchett, e o combinație de Ioana d’Arc și vedetă semi-fanată, full-paranoică (gen Sounset Boulevard), și în care kitsch-ul zornăie de la cârlionții reginei până la copitele cailor. Veți remarca, de veți vedea totuși filmul, travlingul circular din jurul reginei, ca dintr-un videoclip mediu, rochia roșie cu umeri dezveliți ai Mariei Stuart în momentul decapitării sau expresia de Errol Flynn a lui Clive Owen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
acum că stăteam În restaurantul unde a Început totul - sau, mai bine zis, unde s-a terminat -, Dora mă Întrebă de ce am răspuns la anunțul ei, ștergându-și buzele cu șervețelul. De data asta, avea părul negru, aranjat cuminte, cu cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]