321 matches
-
taică-meu, în tinerețe). Nu știu ... că nu mi-o mai amintesc. Știu doar că am suferit cumplit când bunicii l-au luat pe fiul ei, pe Sabin, bun tovarăș de-al meu de joacă. Avea copilul asta un păr cârlionțat, din care și acum mai păstrez o șuviță. Nu mai știu ce s-a ales de el. Liza, nemțoaica, murise tânără, că nu voise să se opereze la mână. Medicii i-au spus că e necesar să-i amputeze brațul
CÂND ALEGEM... de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344960_a_346289]
-
a lungul coastei Mediteranei de Est pe țărmurile cipriote. Lângă noi își aveau șezlongurile două familii de nordici - după cum arătau, și nu ne-am înșelat, pentru că la scurt timp, o gâgâlice de vreo patru anișori, o dulceață de fetiță blondă, cârlionțată, cu ochii mai albaștri decât marea ce săruta acum leneșă țărmul cu valuri mici și calme, s-a apropiat de noi cu dezinvoltura și inocența vârstei și în câteva momente am aflat tot: venea din Danemarca, era în vacanță cu
AYIA NAPA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347897_a_349226]
-
față de cel căruia îi calci pragul. În partea dreaptă a ușii o mică fereastră, de vreo 30 centimetri pătrat, cu geam mat, se deschide de câte ori intră cineva în sala de așteptare, iar în cadrul ei apare capul unui tânăr cu păr cârlionțat. Este avertizat de camera de vederi amplasată deasupra ușii, iar el trebuie să identifice dorințele vizitatorului. În spatele ușii verzi două mici cabinete, mobilate simplu, cu mobilier vechi parcă de când lumea darcucearșafuri de un alb sclipitor. În stânga holului un birou din
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]
-
asemenea calificat ca și medic TRADIȚIONAL AYURVEDIC, remarcându-se în fața confraților prin diagnosticarea cauzei fracturilor traumatice și externe, încă de la vârsta de 18 ani. Doctorul Rohana KUMARA, un bărbat de statură medie, bine făcut, cu fața creolă și păr negru cârlionțat, îmbrăcat în cămașă albă și pantaloni negri de stofă ușoară, mi-a vorbit despre tatăl și bunicul dânsului, cu o privire caldă în care am putut citi toată stima, respectul și dragostea ce o poartă celor doi, în timp ce îmi arăta
AYURVEDA SAU MÂNÂNCĂ DOAR ATUNCI CÂND ÎŢI ESTE FOAME! de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347313_a_348642]
-
exact ca Sica, iubirea sa din copilărie. Semăna cu un băiețel negru, subnutrit din țările africane, așa cum erau prezentați la emisiunile de știri, de televiziune. Avea ochelarii cu dioptrii, capul ca o minge de oină, cu părul foarte scurt, negru, cârlionțat, cu dantura ieșită puternic în exterior ca și cum ar avea bot, cu pielea închisă la culoare. Orice om care o studia, rămânea uimit de hidoșenia femeii. La o femeie urâtă, dacă o studiezi cu atenție, găsești și aspecte atrăgătoare și poate
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
neputându-mi imagina că pretextul meu nu ar putea fi luat în seamă. În încăpere se aflau trei persoane: tânte Aurore, o doamnă necunoscută, foarte atrăgătoare, într-o ținută de vilegiatura, si un tanar cam de vârsta mea, cu păr cârlionțat, care ședea în vecinătatea gramofonului, înclinat cu vădita plăcere în direcția pâlniei acestuia. După încântarea cu care ascultă, părea să nu fi avut până atunci habar de existența unui asemenea aparat. Foarte surprins de prezență străină, voisem să mă retrag
SFAT DE TAINĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372647_a_373976]
-
o cămașă albă cu mâneci scurte, pantalon alb ca și pantofii la fel de albi ca întreaga-i ținută. Avea ochii strălucitori, negri, sprâncene stufoase, un nas puternic și cu pomeții feței care exprimau forța acestui bărbat misterios, cu părul negru și cârlionțat ca la un arap. Ajuns în dreptul său, o privi cu ochii săi pătrunzători, o fascină și îi subjugă voința. În acel moment umbra dispăru de lângă ea. Unde? Nu știa, pur și simplu nu-i mai simți prezența, chiar dacă îl căuta
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
luminat de niște torțe ciudate ale căror flăcări pluteau de-a lungul străzilor, având forme bizare, culori și dimensiuni diferite, încât nici una nu semăna cu cealaltă. Eram îmbrăcată ca o menajeră din secolul al XIII-lea, dar desculță, cu părul cârlionțat care îmi ajungea până la glezne, sârmos de-mi pișca tot spatele și-mi biciuia umerii și brațele, făcându-mă să merg într-un ritm alert, cu capul pe spate, încercând să-l îndepărtez pe cât posibil de mine. Nu știam unde
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
voi zidi o casă, și-aici numele lui chema-l-voi, Aici mă voi întoarce cînd ostenita sînt și voi găsi odihnă-ncîntătoare." 455 Astfel vorbit-a sufletul cel fără de păcat și capu-și așeza pe lină cea pufoasa A unui cîrlionțat Berbec care în somn se-ntinse-alături de stăpîna să. Și somn ușor se abătu pe-ale ei pleoape în liniștitul miez al zilei. Apoi trecu Luváh, si văzu sufletul cel fără de păcat, Si zise: "Să se înalțe-o casă-ncîntătoare pentru a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al fetișoarei și pește capul ei 705 Va răspîndi mireasma răsuflării sale; în vreme ce din ai săi munți înalți Al groazei leu jos coborî-va, și-ncovoindu-și luminoasă coama Și ghemuindu-se pe lîngă ei, din poala albă-a băiețașului cîrlionțat mînca-va Hrană să de aur, și seara va dormi naintea ușii." " Cercînd să fim mai mult decît doar Om, Noi mai puțin ajungem", spuse Luvah 710 Cînd se nalta de la ospățul luminos, cu vinul vremurilor îmbătat. Coroană să de spîni
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cravată cu o camee antică și mănușile lui din piele de ied, de culoarea palidă a lămâii, erau bine cunoscute și erau cu adevărat privite, de către Hazlitt 1, ca fiind semnele unei noi maniere În literatură, pe când părul său bogat, cârlionțat, ochii lui frumoși și admirabilele mâini albe Îi confereau distincția Încântătoare și periculoasă de a fi deosebit de ceilalți. Avea ceva din aerul lui Lucien de Rubempré al lui Balzac. Câteodată ni-l amintește pe Julien Sorel. De Quincey l-a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Și uite-o și pe Jess ghemuită după zid! Nu le pot spune că le-am văzut. Nu pot chicoti În voie. Ajung la poartă, cît se poate de stăpînă pe mine - cînd zăresc, după un rododendron, un păr castaniu cîrlionțat, cu o coafură familiară. Nu. Nu-mi vine să cred. Aia e mama? Ies pe poartă și izbucnesc În rîs, acoperindu-mi hohotul cu mîinile. Pornesc iute pe trotuar, găsesc o bancă pe strada alăturată și Încep să răsfoiesc revista
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
taie parîma, Stubb îi întorcea neîndurător spatele, iar balena parc-avea aripi, atît de repede alerga. în trei minute, între Pip și Stubb ajunse să se întindă o milă întreagă de ocean. Din mijlocul acestuia bietul Pip își întorcea capul cîrlionțat și negru către soare - un surghiunit solitar ca și el, deși mai înalt și mai strălucitor. Pe o vreme calmă, a înota în plin ocean este un lucru la fel de ușor pentru cineva cu experiență, pe cît e de ușor să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lui, zumzăind, uriașul trîntor părea să fie țesătorul însuși, năpădit de o verdeață din ce în ce mai proaspătă, mai intensă, deși rămînea, vicleanul, un biet schelet. Viața îmbrăca Moartea; Moartea sprijinea Viața; aprigul zeu se cununa cu tînăra Viață, zămislind splendori cu capetele cîrlionțate. Cînd am vizitat, împreună cu regele Tranquo, locul unde era expusă acea magnifică balenă și am văzut craniul ei prefăcut în altar și fumul artificial înălțîndu-se prin deschizătura pe unde-i ieșise cîndva jetul, m-am minunat că regele considera o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
da Vinci modul în care autorul și-a surprins maestrul, într-o seară ploioasă, „stând în contemplare în fața unui perete pătat de umezeală. Da Vinci îi descrie o splendidă himeră cu botul căscat, deasupra căreia plutește un înger frumos și cârlionțat, și o conturează cu degetul; apoi explică faptul că i se întâmplă adesea să vadă peisaje minunate sau diferite scene în crăpăturile zidurilor, în cutele de pe suprafața bălților, în jarul acoperit de un strat subțire de cenușă, în formele norilor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
luară prin iarbă către vita roșie. Ca un zepelin gata de zbor, vaca stohnea greoi și-avea ceva neliniștit în priviri. Deșertul i se umflase pepene. Din spatele ei, mirat, cu ochi căprui, mari și o nuia în mână, un băiețel cârlionțat se uita la oameni. - A cui îi bâătu’ ! întrebă Hortolomei. - A Mariței, a cui să fie ! - De ce-ai lăsat-o, măi, în trifoi ? Nu vezi că-ți piere vita ? Ochii copilului se făcură mari și tăcuți. Nu înțelegea. între
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Ca mai umblat și mai în vârstă, în fruntea lor era acest Jorjâcă Bârcă, om răutăcios și spurcat la gură. Te spinteca negru cu privirea și te împungea cu două suluri albe de păr pieptănat din cărare ca două cornițe cârlionțate. Mic, gros, și plin de sine, se învârtea printre căruțe, ascultat cu sfințenie de podvodari. „N-aveți mâncare ?” zicea el. „Ați muri de foame de n-aș fi peaici și eu. Vedeți oile cele ? Acușica le mulg și vă dau
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
te-ar plăti cât de cât normal, copiii tăi ar arăta mai bine. Verișorii mei - Aristotel, Socrate, Cleopatra și Platon - aveau Înfățișarea supusă și excesiv de dichisită a copiilor de preoți. Băieții purtau costume ieftine la două rânduri, țipător colorate. Părul cârlionțat le stătea vâlvoi. Cleo, care era la fel de frumoasă ca și tiza ei și avea ochii migdalați, purta rochii de la Montgomery Ward. Vorbea rar și juca leagănul pisicii cu Platon În timpul slujbei. Mi-a plăcut Întotdeauna mătușa Zo. Îmi plăcea vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintre ei? — Băiatu’ care-și descoperise vocația de eunuc. — A, da. Eram acolo când venise. Era un băiat de vreo șaișpe ani. Când intrase, avea capul descoperit și era foarte agitat și speriat, Însă părea și foarte hotărât. Avea părul cârlionțat, era bine făcut și avea niște buze mari. — Care-i problema, băiete? Îl Întrebase doctorul Wilcox. — Vreau să fiu castrat, spusese băiatul. — De ce? Îl Întrebase doctorul Fischer. — M-am tot rugat și am făcut tot ce puteam face, dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cât despre el, găsea înfățișarea magistratului întru totul conformă cu descrierea pe care Flavius Etius i-o deja făcuse la Ravena: era un adevărat roman, a cărei ținută - demnă de un senator de demult, cu părul tuns îngrijit, scurt și cârlionțat, și veșmintele elegante - l-ar fi îndreptățit, fără îndoială, să facă parte din rândurile demnitarilor de la curtea din Ravena. Prompt, ridică, la rândul său, dreapta: — îți aduc, împreună cu salutul meu, salutul lui Magister Officiorum și al lui Magister militum. Flavius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a fi cordial, Gundovek părea tensionat și iritat și cu greu reușea să zâmbească. în câteva secunde doar, romanul avu prilejul să constate că, în pofida anilor ce trecuseră de când îl văzuse ultima oară, nu se schimbase prea mult: barba lungă, cârlionțată, și părul, ce amintea de un blond foarte deschis, erau acum albite ici și colo, iar statura sa înaltă și robustă luase puțin în greutate. în rest, căpetenia burgundă părea a fi în plină formă. Totul pe chipul său exprima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ușurare se ridică din multe piepturi, în special din cele ale femeilor. După o clipă de nesiguranță, câțiva bărbați înaintară, timizi, vrând să ia cuvântul. Unul, mai ales, înalt și deșirat, cu fața scheletică, încadrată de o barbă scurtă și cârlionțată, veni înaintea celorlalți, oprindu-se la un pas de abate, care, încă nemișcat în prag, contempla cu o privire abătută masa aceea de disperați. Frământându-și mâinile cu un gest de stânjeneală, bărbatul își drese glasul și începu să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
murdară dintr-o țesătură roasă, distrusă și desfăcută în câteva locuri. Era slab peste măsură, însă brațele sale păreau străbătute de un nebănuit șuvoi de energie. într-un contrast evident cu capul ras complet, barba îi era neagră, lungă și cârlionțată; ochii mari și întunecați, înfrigurați, păreau ochii unui nebun. Cum învățase galoromana pe când era tânăr și luptase ca mercenar al lui Etius împotriva burgunzilor, Balamber îl întrebă pe limba sa: — Deci? Ce ai de spus? Unde sunt consătenii tăi? îngenuncheat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încă mai sunt în picioare în satul ăsta. Putând acum să o privească pe femeie mai de aproape, constată că, așa cum își închipuise după voce, avea în jur de treizeci de ani; era destul de frumoasă, cu părul des, roșcat și cârlionțat, ce înconjura ca o cunună o față lungă cu profil hotărât. Tunica sa, fără mâneci și strânsă în talie cu o panglică, era murdară și sfâșiată în multe locuri. — Nu ești de prin părțile astea? — Nu. M-au prins departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o mică suită, înainta să-i primească pe noii-veniți: era înalt și corpolent și corespundea perfect descrierii pe care Divicone i-o făcuse lui Ambarrus. Chipul său, pe care se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]