524 matches
-
regelui Alboni din Verona, ieșind învingător din conflictele cu femeile, inclusiv cu regina, și cu sfetnicii Curții, în special cu rivalul său, bufonul Fagotti (sau Glomez). Prin șiretenie și istețime, el scapă de pedepsele atrase de atacurile sale îndrăznețe împotriva cârmuirii și a curtenilor. Înțelepciunea eroului se evidențiază în răspunsuri, devenite frecvente în literatura folclorică, de tipul: cel mai repede umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și de la mesele altora, cea mai mare laudă o aduce cel care
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
mare, S-acoperim cu negru postav scaunul Nostru, Coroana Noastră scumpă s-o încuiem în scrin Și să dăm mânii sale o altă jucărie Decât al țării schiptru. Voim ca de [Ne-] om stinge, să-ntindem mâna moartă Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind, Iar cel ce mâna Noastră în locu-Mi va purta-o Precum poartă un dascăl mâna unui copil Să fie vărul Nostru, Sas... unde-a pune mâna Să știți c-am pus-o însumi și să urmați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
crește mare, S-acoperim cu negru postav scaunul nostru, Coroana noastră veche s-o încuiem în scrin Să dăm mânuței sale o altă jucărie Decât al țărei schiptru. Voim ca, de [ne]-om stinge, să-ntindem mâna moartă, Să ținem cârmuirea chiar în sicriu fiind - Puterea nevăzută și-ascultătoarea mână Este credința voastă pentru domnia mea. Epitrop las dar țărei și fiului meu dulce Pe Mihnea, hatman mare - unde va pune mâna Să știți c-am pus-o însumi și să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de dinamică și activitate, în Occident. Orient sihastru al renunțării la lume, pietrificat prin gîndirea Unicului, în care lumea de aici este subordonată uneia de dincolo și există o îndepărtare maximă între Cer și Pămînt. Occident secular pregătit pentru dedublarea cîrmuirilor, pentru desprinderea domeniilor de competență între puterea civilă și puterea ecleziastică, Stat și Biserică, desprindere pe care noi o numim laicitate și care nu are echivalent în Orientul Apropiat și în Orientul Mijlociu. Certurile cristologice au sfîșiat creștinătatea orientală inima istorică
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din acest fapt", care expune căile și mijloacele de transfer din viața politică în sfera literară și transformarea în schimb a acestei "politici abstracte și literare" în leadership de opinie. Adăugați aici capitolul al șaselea, " Despre cîteva metode cu ajutorul cărora cîrmuirea va desăvîrși educația revoluționară a poporului", și veți fi început exercițiul nostru de mediologie aplicată. El va fi urmat de volumul II din Originile Franței contemporane de Taine, care articulează analiza Luminilor de "anarhia" practică ce avea să urmeze. Filosofia
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
semnificație și valoare decât dacă duce la o cunoaștere a persoanei care să depășească individualitatea fiecăruia în măsura în care conduce la meditația asupra sufletului și, în consecință, asupra Binelui. Nu este vorba de o cunoaștere a aptitudinilor permițând identificarea competenței fiecăruia, astfel încât cârmuirea să le poată atribui tuturor un loc în sânul cetății. Nu este un inventar specializat în care puterea omului s-ar sprijini pe o știință a omului. Socrate nu știe nimic; neștiind nimic, nu poate preda nimic; neputând preda nimic
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
islamice. Este prezent mai ales in textele coranice care polemizează cu creștinismul și cu dualismul. Aš‘ar, ca și lubb"’ , distingea trei sensuri ale lui w"≤id aplicat lui Dumnezeu: indivizibil că esența, incomparabil în însușiri, fără nici un asociat în cârmuirea lumii. Orice analogie cu ceva creat este suspectă. Unii mu‘taziliți au mers atât de departe în această direcție, încât au ajuns să-și proclame agnosticismul cu privire la natură divină 84. Traducerea cu „Unul” respectă registrul stilistic al textelor religioase; „Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este Judecătorul; pe unul îl smerește și pe altul îl înaltă.” (BS) Acest nume nu pune probleme de traducere, noțiunea de judecător fiind universală. Există totuși primejdia de a nu fi sesizate și componentele de sens care se referă la cârmuire și legiferare, pe care acest nume le posedă. Semnificații de bază: cârmuitor, legiuitor, judecător. 3.1.11.4. ’ElohQy șha-m-țmišep"”: „judecătoriu” (SC, Blaj); „judecător” (Is 30,18), „Dumnezeul dreptății” (Mal 2,17) (BVA); „Dumnezeu al dreptății” (G-R, BS); „Dumnezeu drept
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
fac o carieră politică, până la sfârșit stăteam la îndoială, pus în fața unor asemenea stări de lucru, a unor acțiuni lipsite de orice rost. Cu toate acestea, n-am încetat să reflectez în ce fel, în asemenea împrejurări și în întreaga cârmuire a statului s-ar fi putut aduce îmbunătățiri. Pentru a trece la fapte concrete, așteptam prilejul potrivit, până când, în cele din urmă, am ajuns la concluzia că toate statele existente sunt rău conduse. Statutul lor de drept, afară doar de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Sparta a reușit să câștige un imperiu cu tot cu posibilitățile de a se îmbogăți, autocontrolul cetățenilor a dispărut în fața tentației, transformându-se într-o vânătoare nedemnă pentru bogății. Ca o notă originală, această formă nouă de guvernare nu va aduce la cârmuire pe cei înțelepți, dat fiind că ea nu mai posedă asemenea înțelepți „statornici și lipsiți de ocolișuri, ci amestecați / din bine și rău /”, va înclina înspre temperamentele „înflăcărate și prea simple” destinate mai degrabă războiului decât păcii și va ține
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și adevărat să ajungă la stăpânirea politică” devine destul de greu pentru Platon să-și conserve o coerență absolută a propriilor poziții. Omul regal (filosoful) este omul suveranității morale (are Ideea de Bine în centrul cunoașterii sale), dar regele - în exercițiul cârmuirii, are îngăduința să-i mintă atât pe supuși, cât și pe dușmani. Este evident că intervine aici principiul dublei măsuri, fără de care Platon nu se mai poate justifica conceptual. Dacă singura soluție pentru cetate este coincidența puterii politice cu înțelepciunea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de matematică, apoi de franceză și, pentru mai mulți ani, de retorică, la Colegiul „Sf. Sava” din București. A fost un profesor de prestigiu printre contemporani, convins de însemnătatea școlii pentru progresul și luminarea unei nații. Bucurându-se de favorurile cârmuirii (nu a participat la revoluția de la 1848), deține ranguri și funcții importante: secretar intim al domnitorului Gheorghe Bibescu, primar al capitalei și, din 1850, pentru mai mult timp, efor al școlilor. Preocupările sale de îndrumător cultural sunt, după exemplul lui
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
de veac XVII în Moldova înseamnă, de fapt, domnia lui Vasile Lupu, cu premisele și urmările ei, iar în Țara Românească aceea a lui Matei Basarab. Mult mai aproape de preocupările și de știința noastră, continuator al unei tradiții, deja, de cârmuire inaugurată de Radu Mihnea, pe la începutul secolului, imitat, la rândul său, de Gheorghe Ștefan și Gheorghe Duca, către sfârșitul lui, Vasile Lupu, rămâne, încă, o figură enigmatică, cu toate contribuțiile istoriografice de până acum. Perioada domniei sale coincide, precum se știe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
30, înfățișată pe candelabrele de la Golia, dar și pe pecețile lui Gheorghe Ștefan și Ștefăniță Lupu31. Nu trebuie uitat un element specific domnului, acela sugerat de relația dintre numele de Vasile și termenul de vasilefs 32. Elocventă pentru redarea însemnătății cârmuirii lui Vasile Lupu pe tărâm cultural este mărturia lăsată de Dimitrie Cantemir în a sa Descriere a Moldovei, cu referire la școala întemeiată de domn: „Moldova - spunea eruditul cărturar - a început să se trezească și să fie scoasă la lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a continuat ideea rectorului: „Astăzi înlăturăm definitiv un trecut ale cărui roade au fost plăcute numai dușmanilor fățarnici ai Bisericii lui Hristos. Înlăturăm primejdiile care au amenințat Sfânta noastră Biserică în urma acelei dureroase laicizări a învățământului teologic, făcută de trecutele cârmuiri, sub prefăcuta mărturie a sprijinirii Bisericii Ortodoxe Române. Un învățământ teologic cum a fost acela pe care mulți dintre noi l-am cunoscut - și pe care sunt mulțumit să văd că Prea Cucernicul Părinte Rector l-a caracterizat cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de clerici. Orice cuvânt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul, clericii nefiind excluși, adică aceia pe care Cassian îi voia ca pe niște sfinți. c) Cârmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
devenit creștinul, clericii nefiind excluși, adică aceia pe care Cassian îi voia ca pe niște sfinți. c) Cârmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cârmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei) care mai poartă și un alt titlu, Judecata de-acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cârmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea și nu cea omenească, pe care Salvian o vedea ruinată chiar în acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acele vremuri din cauza dezolării survenite în urma invaziilor barbare și tocmai de aceea scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni încă din timpul vieții lor pentru că i-au încălcat legea. Guvernarea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul este, așadar, cârmuirea istoriei lumii. Această atitudine a lui Salvian a atras atenția criticilor mai ales în privința unui aspect al operei sale: într-adevăr, scriitorul își pune problema barbarilor și a răului pe care îl aduc cu ei adoptând o poziție nouă și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
della cristianità medievale..., op. cit., mai ales pp. 556-608. 6. Salonius și Veranus Cei doi fii ai lui Euherie, Salonius și Veranus, au fost aduși la Lérin de tatăl lor; Salonius e menționat ca episcop încă din Epistola 9 și din Cârmuirea lui Dumnezeu, scrise de Salvianus, care fusese maestrul amândurora la Lérin împreună cu Ilarie și Vincențiu; rezultă de aici că Salonius devenise episcop înainte de 439; sediul său a fost la Vienne, însă nu cunoaștem sediul lui Veranus. Salonius a participat la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
bine și rău, concluzia fiind că nelegiuiții care obțin succese în viață nu sunt în realitate altceva decât niște nefericiți pentru că, chiar dacă doresc s-o facă, nu pot înfăptui binele pentru că nu-l cunosc. Iar toate acestea se întâmplă sub cârmuirea providențială a lui Dumnezeu și aceasta este o problemă care merită să fie discutată. Aici începe deci expunerea despre destin, despre liberul arbitru și despre preștiința și providența divină: o serie de chestiuni înlănțuite între ele care sunt analizate în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
credință manifestată de clerici. Orice cuvînt al lui Dumnezeu trezește dușmănii, iar acum am ajuns într-un moment în care dușman al lui Dumnezeu a devenit creștinul, nefăcînd excepție clericii, pe care Cassian îi vedea ca pe niște sfinți. c) Cîrmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cîrmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei), avînd și un alt titlu, Judecata de acum a lui Dumnezeu (De
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Dumnezeu a devenit creștinul, nefăcînd excepție clericii, pe care Cassian îi vedea ca pe niște sfinți. c) Cîrmuirea lui Dumnezeu Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cîrmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei), avînd și un alt titlu, Judecata de acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cîrmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea, și nu guvernarea omenească, care, spune Salvian, chiar în acele vremuri era distrusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Opera cea mai cunoscută a lui Salvian, în care este reluată și extinsă în mod totalizator această viziune profetică, este Cîrmuirea lui Dumnezeu (De gubernatione Dei), avînd și un alt titlu, Judecata de acum a lui Dumnezeu (De praesenti iudicio). Cîrmuirea lui Dumnezeu e cea care susține lumea, și nu guvernarea omenească, care, spune Salvian, chiar în acele vremuri era distrusă de nenorocirile provocate de invaziile barbare; din acest motiv scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni în prezent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
susține lumea, și nu guvernarea omenească, care, spune Salvian, chiar în acele vremuri era distrusă de nenorocirile provocate de invaziile barbare; din acest motiv scriitorul crede că Dumnezeu i-ar judeca pe oameni în prezent pentru că i-au încălcat legea. Cîrmuirea lui Dumnezeu despre care vorbește scriitorul este așadar cîrmuirea istoriei lumii. Această atitudine a lui Salvian a atras atenția criticilor mai ales în privința unui aspect al operei sale: scriitorul își pune problema existenței barbarilor și a răului pe care aceștia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]