600 matches
-
necruțătoare a celei dinainte. Ceva din farmecul culegerilor, crestomatiilor, florilegiilor de altădată s-a pierdut. Aproape că-mi vine să mă adresez, copleșit de nostalgie că Eminescu în Epigonii, predecesorilor noștri: „Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri”. Daniel Ioniță este unul dintre ultimii romantici ai îndeletnicirii de antologator. Stabilit în Australia, la Sydney și având altă profesie decât aceea de literat, el a continuat să citească, totuși, de-a
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
în ziua de vară, după felul cum arăta călugărița șeful de echipă care sosise la fața locului a rugat pe o femeie mai în vârstă să o ducă la sediul brigăzii. Costumul pe care îl purta era ponosit, rupt și cârpit pe alocuri, ceea ce îi dădea celei în cauză un aer de persoană necăjită. Acel comănac de sub broboadă, era de asemeni murdar și uzat. Prezența aceasta jalnică a celei în cauză îl făcea pe privitor să o compătimească pe acea persoană
DEGHIZATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 729 din 29 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350765_a_352094]
-
Ediția nr. 723 din 23 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I.Părăianu MOȘ CRĂCIUN SAU MOȘ GERILĂ În timpul de Dinainte, Din mărinimie, milă, Deși eram copil cuminte La noi, mai rar, sosea Gerilă. Venea c-un sac cârpit în spate, Iar noi îl așteptam în frig Până târziu, în miez de noapte, Pentru halva sau un covrig . Ne bucuram . Eram copii Și ne certam între noi, frații, Că nu primeam și jucării Așa cum mai primeau și alții . Ne
MOŞ CRĂCIUN SAU MOŞ GERILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351586_a_352915]
-
Vierului ce Prutul L-a trecut să îl înece, De-aș fi fost de la-nceputul Umbrei lui o umbră rece, L-aș fi frânt să nu se-aplece... Păunescu tumultosul De-aș fi fost, mai dinainte, Și n-aș fi cârpit frumosul Cum numai poetul minte, El magnificul, fricosul... Și poetul fără nume Fără număr, fără chip, De-aș fi fost pe țărm de spume, Tot aș fi găsit nisip În clepsidra țării mume... Și poetul fără țară Alungată în exil
EMINESCU SAU NICHITA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351706_a_353035]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 355 din 21 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului afară cerne - bunica iar cârpește ochiuri din sită Doina Bogdan Wurm De la bun început te răpește atmosfera poemului. Iarna nu e doar o glumă meteo televizată sau o țîfnă a civilizației căreia i s-au gripat pentru o vreme rotițele. Un episod oarecare din multele
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
om: e vremea cînd gospodarul are cămara plină, nutreț destul și lemne suficiente pînă-n primăvară. Îi e destul să facă o pîrtie prin ogradă pînă la acareturi. În rest, se odihnește pe cuptor. Femeia mai robotește la război și mai cîrpește lucrurile. Vremea vremuiește fără să-l încurce pe om și omului nu-i trece nicicum prin cap că ar trebui s-o aservească. În acest climat, metafora, ce părea tocită, își recapătă toată forța originară - zăpada este mai mult ca
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
foarte fină, cînd cu ochiurile decalibrate de cine știe ce năzbîtii cerești. Bunica, inspirată de urgia de-afară, își face treaba, convinsă poate că, dacă mălaiul ei se va cerne mai mărut, și-acolo sus cineva, punîndu-și ochelarii, va găsi timp să cîrpească sita cerească. Impresia mea este că poemul nu ne sugerează doar că a cerne este unul și același lucru pe pămînt și în ceruri, ci ne insuflă o anume încredere în faptul că toate sînt oarecum bine făcute și în
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
pe pămînt și în ceruri, ci ne insuflă o anume încredere în faptul că toate sînt oarecum bine făcute și în puterea celor ce se învrdenicesc cu ele. Că nimic nu este de nerecuperat dacă pui mîna pe ac și cîrpești. Simt aici o scurtă recuperare a acelei lumi de povești și doine, ghicitori, eresuri, [...] abia-nțelese, pline de-nțelesuri, o clipă în care iese din muțeniegura dulce-a altor vremuri. Există o stîngăcie de exprimare. În loc de bunica iar cîrpește ochiuri
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
și cîrpești. Simt aici o scurtă recuperare a acelei lumi de povești și doine, ghicitori, eresuri, [...] abia-nțelese, pline de-nțelesuri, o clipă în care iese din muțeniegura dulce-a altor vremuri. Există o stîngăcie de exprimare. În loc de bunica iar cîrpește ochiuri din sită, eu aș fi zis, mai cursiv (cu riscul cacofoniei), bunica cîrpește din nou sita ruptă. Referință Bibliografică: Comentarii haiku, Corneliu Traian Atanasiu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
ghicitori, eresuri, [...] abia-nțelese, pline de-nțelesuri, o clipă în care iese din muțeniegura dulce-a altor vremuri. Există o stîngăcie de exprimare. În loc de bunica iar cîrpește ochiuri din sită, eu aș fi zis, mai cursiv (cu riscul cacofoniei), bunica cîrpește din nou sita ruptă. Referință Bibliografică: Comentarii haiku, Corneliu Traian Atanasiu / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 355, Anul I, 21 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
COMENTARII HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351022_a_352351]
-
SĂPTĂMÂNAL (199). Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Locul I Cristina Ailoaei Doamna cocheta - cerșetorul se-alege doar cu parfumul Locul ÎI Manuela Dragomirescu încă o frunză - sub nuc bunicul cârpind coșul găurit Locul III Cezar Ciobică Noapte la stana - între greieri și stele anii lumină Mențiune - Claudia-Ramona Codau Cină săracă- vântul mai ia miresme și de la vecini Mențiune Vasile Conioși-Meșteșanu Sacul de grâu spart - toată curtea bunicii plină de păsări
CONCURSUL SAPTAMANAL (199). de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355843_a_357172]
-
din rândurile „chiaburilor și burghejilor, conțopiștilor retrograzi și dușmănoși”), dar asta este deja altă poveste... Adicătelea, doar cei care beneficiau de noile „cuceriri revoluționare ale poporului muncitor” (se insinua încă la acest nivel diferențele sociale din care autoritățile „ extrăgeau și cârpeau cu migală” principiul de orientare al relațiilor care trebuia să guverneze „noua societate”, adică principiul luptei de clasă, pe acest unic criteriu find selecționați cei care vor urma cursurile școlare gimnaziale pentru un trimestru întreg pe meleaguri străine(!), în cazul
SCRISOARE CĂTRE MAMA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355982_a_357311]
-
Mănușile, ciorapii mei de lână Și pantalonii găuriți în fund... Vin roiuri amintirile de-acasă, Copil crescut în peticile ei, Nepăsător de lume și de toate Zburdând cu primăvara printre miei. Ce să-i mai dau din viață să-mi cârpească, Așa cum o făcea în alte dăți! I-aș da cămașa fericirii mele Și ea de-o vreme ruptă în bucăți... Referință Bibliografică: Poem cu lună plină... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 435, Anul II, 10 martie
POEM CU LUNĂ PLINĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354791_a_356120]
-
femeia! Thomas și Licurișca. Apăreau din senin, cînd nu mă așteptam, și mă priveau cu tristețe. Voi, scriitorii, zicea Thomas, sînteți ca o soluție de lipit perfectă. Cizma de cauciuc nu se mai rupe niciodată în locul în care a fost cîrpită, dar tot intră apa în ea, prin alte găuri, și de aici poți trage concluzia că nu mai poți face nimic cu o ciuboată peticită toată viața. Talentul este ca petecul, el crează o porțiune prin care nu mai intră
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 55-56 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356743_a_358072]
-
Morala: Cine crede tot ce-i spui Este vai de capul lui. DOI PRIETENI Un bețiv, din lumea toată (Care se numește Nae), Ce fusese rupt odată De nevasta-sa-n bătaie, Auzind cum că nevasta unui prieten i-a cârpit Și aceluia o palmă, foarte mult s-a veselit... Morala: Râde ruptul de cârpit. OMUL ȘI RAȚA Unui om, săracul, într-o dimineață, I-a murit o rață, Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat Când văzu că-i
FABULE MICI PENTRU OAMENI MARI de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/356097_a_357426]
-
se învrăjbesc cu visuri, Cu suflet frânt de iele, în ropote de noapte, Prezumțiilor caută-vei zădarnice răspunsuri. Arar, câte un înger, cuprins de remușcare, Fraternizează-n taină cu vise răstignite, Se zvârcolește luna, gem scoicile în mare, Cu mir cârpește cerul plăgi aspre de cuțite. Troițe de lavanda mai fumega mocnit, Iar visul evadează din chinga, spre lumină, Serafi se-mbrăca-n doliu, crezând că a pierit, Dar el se-nălță lin, cu ochi scăldați în smirna. Referință Bibliografica: Vis
VIS RĂNIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369791_a_371120]
-
Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1820 din 25 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ În timpul de dinainte, Din mărinimie... milă..., Deși eram copil cuminte, La noi, mai rar, sosea Gerilă. Venea c-un sac cârpit în spate, Iar noi îl așteptam în frig Până târziu, în miez de noapte, Pentr-o bomboană... un covrig. Ne bucuram; eram copii. Ne mai certam și noi, ca frații; Că nu primeam și jucării, Cum primeau puțini, dar... alții
MOȘ CRĂCIUN ȘI MOȘ GERILĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370374_a_371703]
-
pierdut prin neant, întrebându-mă înfrigurat, zi de zi, oră de oră, clipă de clipă: „Unde este astronava-mamă ?” Mai există oare ? Simt cum puterile mă părăsesc și mă prăbușesc pe fotoliul de comandă. Eu, în naveta asta minusculă, fără destinație, cârpit de griji și de o viitoare moarte. Mai ridic o dată privirile și privesc din nou prin hubloul prăfuit. Încremenesc. Visez. Zăresc o navetă, ciudat, identică cu a mea în zbor paralel cu mine. „Nu m-au uitat !” S-au întors
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
-ar fi să fie -- După întristare, vine bucurie. GEORGE - FABULA NUMARU 5 - DOI PRIETENI Un bețiv, din lumea toată (Care se numeste Nae), Ce fusese rupt odată De nevasta-sa-n bătaie, Auzind cum că nevasta Unui prieten i-a cârpit Și aceluia o palmă, Foarte mult s-a veselit... Daniel: Morală Râde ruptul de cârpit. Aliona: CÂNTEC vesel sau popular! Daniel: Ei, dacă e vorba de marele Topârceanu nici eu nu vreau să mă las mai prejos! Ați auzit de
SPECTACOL BILINGV LITERAR-MUZICAL DE SATIRA ŞI UMOR! de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370526_a_371855]
-
a renașterii pare simplu e complicat complex ca o piramidă în care nimeni nu știe cum energiile robesc mireanul așternerea pietrelor ...migăloasa așternere lasă axele privirilor să poposească adesea pe zidurile fără ferestre fereastra e în tine, mireanule cu ochii cârpiți de soarele lămpilor străzilor părăsite din orașul cu o mie de capete și nici un centru clar unde s-au dus, unde s-au dus... unde sunt răscrucile în care troițele ard zâmbind în flacăra credinței profunde unde să fugi când
VOCABULAR NEDESCOPERIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353855_a_355184]
-
seama din primul moment că nu era zdravăn la minte. Era îmbrăcat într-o uniformă militară kaki și parcă n-ar fi fost de ajuns, avea și-o manta groasă și uzată cu ,,epoleți” dintr-un material de pânză roșie, cârpiți de el însuși. Dacă cineva intra în vorbă cu el, lua repede poziția de drepți și ducând mâna dreaptă la chipiu, saluta: "Să trăiți, eu sunt căpitan Vasile Marinescu, raportați!" Era greu să nu râzi când îl vedeai și îl
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
sociale și culturale, descinzând, parcă, din romanticii germani care au făcut, nu înaintea altora, din poezie, - existențialitate, într-o logică a firescului firii, ori într-o altă ordine ,,mai” nefirească - în accepțiunea unui fiasco divin, să mai repare, să mai cârpească ce se mai poate a toate acelor ieșite din Cuvânt, care nu prea mai merg ,,ca la carte”, acum. Poeta dă o notă metafizică unora dintre poemele sale, așa cum au făcut-o odinioară: Eminescu, Nerval, Hölderlin, Rimbaud, Novalis ș.a. întru
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
de aerul curat al grădinii...de glumele pe care le făceam cu sora mea... “Peste drum de școală, e casa în care locuim: jumătate e dispensar, jumătate casă parohială”. Am ajuns! În sfârșit! Școala, o clădire frumos renovată (la exterior)...cârpită de mii de ori (pe interior). O curte imensă, cu doi-trei copaci mari, sub care alergau câțiva copii, la ora de sport. Profesorul, cu un bronz proaspat deja în obraji, ne salută respectuos. Unii, au trening, dar pe dedesubt cămașa
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
duduca nu mai semnează cu numele de „Ifigenia”, ci, pur și simplu: „Din Taurida”. Ceea ce ne face să credem (bine că s-a convins și ea!) că este vorba despre: „Nimeni din Taurida”. Quod erat demonstrandum! Asta așa, ca să-mi cârpesc și eu, din orgoliu mioritic, umorul comunist, de care dau dovadă, cu pingele culte, de la strămoșii noștri latini! Așadar, ȚAȚA DIN TAURIDA nu poate dormi de „dorul” ... Citește mai mult Consecventă în a-și arăta incompetența de recenzent al unor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
duduca nu mai semnează cu numele de „Ifigenia”, ci, pur și simplu: „Din Taurida”. Ceea ce ne face să credem (bine că s-a convins și ea!) că este vorba despre: „Nimeni din Taurida”. Quod erat demonstrandum!Asta așa, ca să-mi cârpesc și eu, din orgoliu mioritic, umorul comunist, de care dau dovadă, cu pingele culte, de la strămoșii noștri latini! Așadar, ȚAȚA DIN TAURIDA nu poate dormi de „dorul” ... V. JANET NICĂ - DINTRE SLUTE DE CATARGE, de Janet Nică , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]