828 matches
-
mimică opărită, aproape comică, nădușind și cherchelindu-se cu fiecare minut în care corpul său voinic absorbea, ca buretele, dozele de alcool amalgamat. Tu nu ești scriitor, nu ești poet... Hâc! N-ai trecut niciodată de "Două muște pe-un căcat". E prea mult spus! Nu ești nimic, nici măcar o notă de subsol, pe-acolo, pe undeva... Ești nimeni! Un no name! Un pulifrici literar! O sulă-nulă! Un coiot! Un ciorbagiu! Un epigon! Un fofleu! Bărbierește-te! Vii acilea, la noi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au dus afară pe peluză să aștepte ca pompierii și paramedicii să-și facă intrarea. Brandy deschide una din mâinile ei enorme, îngreunate de inele, și atinge gaura prin care i se revarsă sângele pe pardoseala de marmură. Brandy zice: — Căcat. Bon Marché n-o să accepte niciodată s returnez costumul ăsta. Evie își ridică fața din palme, un dezastru mânjit de cenușă și muci și lacrimi, și strigă: — Urăsc să am o viață așa de plictisitoare! Evie strigă-n jos spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zis că ai mei uitaseră complet că mai au un copil. Îmi tamponam ochii cu marginea pernei și ziceam spre publicu: — Așa c-am făcut tot posibilul ca ei să mă iubească. Evie se uita în gol și zicea: — O, căcat! O, căcat! Și jocul ei, dicția ei erau atât de veridice încât mă eclipsa de-a dreptul. — Mda, ziceam. El nu trebuia să facă nimic. Era așa ușor. Ajungea să fie tot ars și brăzdat de cicatrice și capta toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ai mei uitaseră complet că mai au un copil. Îmi tamponam ochii cu marginea pernei și ziceam spre publicu: — Așa c-am făcut tot posibilul ca ei să mă iubească. Evie se uita în gol și zicea: — O, căcat! O, căcat! Și jocul ei, dicția ei erau atât de veridice încât mă eclipsa de-a dreptul. — Mda, ziceam. El nu trebuia să facă nimic. Era așa ușor. Ajungea să fie tot ars și brăzdat de cicatrice și capta toată atenția. Evie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
muncă, poate patru sau cinci. În praful studioului foto, înainte să fie aruncată afară, Evie dădea cu asistentul-stilist de cadrul ușii, iar mititelul i se năruia pur și simplu la picioare. În momentul acela Evie striga: — Puteți să sugeți toți căcat din curul meu de texană. Apoi ieșea afară la Ferrariul ei și aștepta cele trei sau patru sau cinci ore ca să mă poată duce acasă. Evie, acea Evie era prietena mea cea mai bună din toată lumea. În momente ca alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
târfă travestită în Suzie Wong Rokyo Rose, fără nici o picătură de sânge, o rochie care era prea mare să încapă în coșciug, așa că au trebuit să prindă la spate cu ace tot ce era în plus. Moartă, arată ca un căcat. Arăt ca un căcat mort. Aș înjunghia-o pe Evie chiar acum, la telefon. Nu, chiar așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în Ferească-Dumnezeu, Texas. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Wong Rokyo Rose, fără nici o picătură de sânge, o rochie care era prea mare să încapă în coșciug, așa că au trebuit să prindă la spate cu ace tot ce era în plus. Moartă, arată ca un căcat. Arăt ca un căcat mort. Aș înjunghia-o pe Evie chiar acum, la telefon. Nu, chiar așa e, i-aș zice doamnei Cottrell în vreme ce am așeza urna lui Evie într-o criptă de familie undeva în Ferească-Dumnezeu, Texas. Chiar așa e, Evie a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
lui Evie. Care e orbitor. Care e de-a dreptul prea distractiv! Încerc cu o cuvertură, e-o husă belgiană antică, dantelată, și ia foc. Draperiile, draperiile grele de catifea verde ale domnișoarei Evie iau foc. Abajururile iau foc. Mare căcat. Șifonul în care sunt îmbrăcată, ia și el foc. Sting cu lovituri de palme penele care-mi ard mocnit și ies cu spatele din cuptorul de modă al dormitorului principal al lui Evie, ies în holul de la etaj. Mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Comoara piraților în portbagajul Fiatului său, și alte lucruri. Relicve. O lumânare lungă și albă, e o lumânare. Brandy sare din scaunul ei și vine să vadă și ea. — O, căcat, zice Brandy și-și dă ochii peste cap. O, căcat împuțit. E o scrumieră, nu, e-un mulaj de ghips al unei mânuțe, chiar alături de curul inconștient al lui Manus. E genul de mulaj pe care-l faci la școala primară, când îți apeși mâna într-o formă de plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ăsta. Manus, în bocancii lui de comando și costumul de camuflaj, scoate din portbagaj un ceainic de argint cu pântece gras și se uită la imaginea sa grasă reflectată în latura convexă. — Toată cutia, zice Manus, e plină de toate căcaturile astea și amintiri de familie pe care nu le vrea nimeni. Exact ca mine azvârlind tabachera de cristal a lui Evie în șemineu, Manus se opintește și azvârle iute ceainicul în întuneric. Dincolo de povârniș, dincolo de întuneric și luminile suburbiei, ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vrut. Mulajul de ghips al mâinii unui copil de clasa a doua se dă peste cap prin aer, dispare în întuneric. — Păi, mami, dacă nu-s destul de importante pentru tine, zice Manus, nici eu nu vreau să car după mine căcaturile astea. Sari la toate dățile când, cum Brandy Alexander mă freacă la cap cu chirurgia plastică, mă gândesc la pedicele. Reabsorbție. Celule fibroblast. Os poros. Ani de durere și speranță, și cum pot să nu râd. Râsul e singurul sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Vom avea femeie de servici exclusivă, container de gunoi propriu și spațiu independent pentru plimbatul câinilor noștri. Nu vom tolera cariceala de către dulăi străini a Belei, orice înciotare considerând-o imediat ca o gravă imixtiune în politica noastră. Conducta de căcat de la subsol va fi prevăzută cu vană de frontieră, pentru ca nici un gram de rahat federalist să nu spurce efluviile noastre revoluționare exprimate pe cur. De asemeni, vom castra toți gândacii de bucătărie. Culorile naționale ale blocului vor fi cele actuale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
ajung la manuscris, dar s-a dat iar la o parte, cu manuscrisul deasupra capului. — Uite, Sheba, am zis, nu l-ai citit cum trebuie. Nu poți să prinzi ideea doar răsfoindu-l. Eu am scris ca să te apăr. — Ce căcat! a explodat ea. Nu mă aperi. Mă exploatezi, asta faci aici. În tot acest timp, ai pretins că ești prietena mea și tot ce ai vrut a fost material... — Și cum crezi că a fost pentru mine? am zis, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Harap Alb. Vlad Îți spune că după spectacol se strînge lume la Obelisc, pe plajă, unde umoriștii mai fac un spectacol. În discoteca din Ring n-au fost decît o dată și nu mai doresc să revină, pentru că muzica e de căcat. Da, știu, există această legendă care spune că nu au voie să bage muzică mișto În discotecile publice, mai ales aici, la mare. Cei doi susțin că nu e doar o legendă. Păcat că nu vreți să mergem, acolo se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urmă, seriozitatea lui naște o legendă, nu se știe cine a scos-o. — Cică a fost transferat aici de la o unitate de parașutiști de lîngă București, unde ar fi snopit În bătaie un răcan șmecher. — A snopit În bătaie un căcat. — Da, și eu cred că sînt exagerări. Chiar dacă și mie mi se pare că seriozitatea lui ascunde ceva, Îmi place de el că ne lasă În pace, nu e genul care să-și bată joc de răcani. — Caporale, ți se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se explică, deodată... am o revelație. Aș vrea să o comunic, aș vrea să vorbesc cu cineva, poate cu Bogdan, să-l Întreb lui ce i s-a Întîmplat Înăuntru... Să-mi confirm bănuiala. Să nu rămîn singur cu acest căcat În mine. Dacă vreau să vorbesc, Îmi dau seama că nu am cu cine. Nici măcar părinților mei nu le voi putea spune prin ce-am trecut... Să le spui ce? Ceva ce nici nu există? Dar Vlad? Vlad... el n-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
poate doar cu mine uneori, el mi-a făcut semn atunci seara spre Cojescu, să-mi iau seama... cred că Vlad e mult mai Înțelept... Îl aud cum rîde contagios, sincer, la patul lui... Sau poate că Vlad a... Un căcat! UN CĂCAT! SÎnt pur și simplu epuizat și aproape delirant... Lucrurile se potrivesc ciudat. Începe să plouă, mai Întîi În reprize scurte, apoi ploaia se statornicește, o pînză de apă fină care curge fără Încetare și tot peisajul se Închide
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu mine uneori, el mi-a făcut semn atunci seara spre Cojescu, să-mi iau seama... cred că Vlad e mult mai Înțelept... Îl aud cum rîde contagios, sincer, la patul lui... Sau poate că Vlad a... Un căcat! UN CĂCAT! SÎnt pur și simplu epuizat și aproape delirant... Lucrurile se potrivesc ciudat. Începe să plouă, mai Întîi În reprize scurte, apoi ploaia se statornicește, o pînză de apă fină care curge fără Încetare și tot peisajul se Închide iar sub
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vină afară. Bogdan e Într-un pat undeva În stînga, după ce intru În dormitor vine la patul meu. De undeva se aude cineva cîntînd și bătînd ritmul Într-o valiză. — O clipă am crezut că tu l-ai pocnit! Ce căcat s-a Întîmplat? Dau din umeri și mă aplec să văd prin tunelul format de cele cinzeci de paturi suprapuse cine cîntă. — Cine mă-sa cîntă tocmai acum? La vreo cîțiva metri, Înrămată de toate acele structuri metalice, se vede
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
caporale, tu nu-i vezi că nu mai stau pe picioare? strigă la el santinela. — Soldat, cînd ești În postul de gardă nu ai voie să vorbești cu nimeni. Comandatul gărzii știe că fumezi În post? țipă Portocală insolent. — Bă căcatule, ia vezi..., Îi răspunde veteranul, un lungan ciolănos, cu un aer de șmecher de oraș. Dacă pun laba pe tine și te lovesc, o doare pe mă-ta, continuă el ca o adevărată santinelă. Se pare că olteanul și-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lor, bine că nu sîntem noi! Nici cea mai mică glumă, nici cea mai mică intenție de a sancționa În vreun fel Anomalia. Nimic. Pur și simplu televizorul nu există. ...uraaa... uraaa... Ceaușescu și Poporul... Ceaușescu reales... uraaa... uraaa... Un căcat. Ura! Taică-meu mă așteaptă sprijinit de mașină, În parcarea de la poarta unității. Arată obosit, a condus toată noaptea, din Craiova pînă aici sînt aproape 400 de kilometri. E un miracol că a găsit benzină. CÎnd mă apropii, i se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce pot să mă laud eu? Aș vrea să Îi pot spune povestea cu CI-stul. Aș vrea să scot din mine acel episod stupid, care se depune undeva În sedimentele capului, se face din ce În ce mai mic, un putregai - un transplant nedorit, CĂCATUL. Îmi dau seama că nu e momentul, Îl urmăresc cum fumează tăcut, obosit și preocupat. Ce-ar Înțelege el din toată povestea? Fără toate detaliile, fără tensiunea sinistră, fără surpriza de a mă auzi strigat, fără... fără detalii pur și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Gărăgău. Tu nu știi cum se face treaba asta? Pui În vîrful cangei o cîrpă, o Înmoi În rahat și pictezi frumos peretele de jur Împrejur ca să pară că nivelul era mai... Măî, mă urmărești? Ridici nivelul la urma de căcat, zice el rîzÎnd. Mă uit la el, la hîrdău, la cange, la cîrpă, la groapa infernală, apoi iar la el. — Aha, ce simplu e, zic și Încep și eu să rîd, ușurat. În dormitor e foarte frig. Ultimele nopți nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
CI-stului, la Hațeg - În acest moment, perspectiva aceasta nu mi se pare aberantă. Îi voi scrie maică-mi - cînd am plecat de acasă, am lăsat-o destul de mîhnită. Îi voi mai scrie și Supremului, mulțumindu-i că ne ține În căcat pînă la gît - această perspectivă mi se pare și mai puțin aberantă. Dar somnul mă adăpostește. Adorm pe băncuța de lemn și visez un cîine ciudat care mă privește curios, fără să scoată un sunet. CÎnd deschid ochii, cîinele e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În aceleași poziții În care ne-a lăsat mezinul. Ne spune că frate-său mai mic e damblagiu. Păi de ce mă, Claudiule? Îl Întreabă Marcel. Că zisă treaba asta cu războiul de la Timișoara? Poate că asta vorbește locotenenții Înăuntru. — Un căcat, ăsta spune numai prostii. Minte, e damblagiu. Ca să arate că nu minte, ne spune că ieri-noapte a aruncat În cuptor toți puii de cîine pe care i-a prins În spatele centralei - una din cățelele care s-au adăpostit În jurul bateriei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]