2,098 matches
-
câteva propuneri. De orice putem spune că duce lipsă Iasul, dar nu de terase cochete. Specialități terase: Huevo de Pajaro- Cocktail inedit la Time Ouț Ingrediente: vodca de vanilie, sirop de caramel, ou proaspăt Apricot Coffee- Cafea cu aromă de căise Ingrediente: Espresso, amaretto, sirop de căise Master Cocktail- Cocktail alcoolic la Master Club Ingrediente: santal de portocale, lichior de piersici, grenadine, vodka sursă articol, fotografii: ziarul 7est
Top 5 terase din Iasi [Corola-blog/BlogPost/95874_a_97166]
-
că duce lipsă Iasul, dar nu de terase cochete. Specialități terase: Huevo de Pajaro- Cocktail inedit la Time Ouț Ingrediente: vodca de vanilie, sirop de caramel, ou proaspăt Apricot Coffee- Cafea cu aromă de căise Ingrediente: Espresso, amaretto, sirop de căise Master Cocktail- Cocktail alcoolic la Master Club Ingrediente: santal de portocale, lichior de piersici, grenadine, vodka sursă articol, fotografii: ziarul 7est
Top 5 terase din Iasi [Corola-blog/BlogPost/95874_a_97166]
-
pe care le-a făcut această icoană celor rugători este următoarea: un tânăr pelerin, neprimind pâine de la bucătar, a primit de la Maica Domnului un galben, spre a-l da bucătarului. Bucătarul, dându-și seama de unde era galbenul respectiv, s-a căit. Legat de pâinea din mănăstire, aici s-a mai petrecut încă și o altă minune: când mănăstirea nu a dat masă la hram, de frica foametei, fiindcă nu aveau destule provizii, atunci milioane de furnici au început să care grâul
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2012 din 0 [Corola-blog/BlogPost/360145_a_361474]
-
PUTERNIC ,, pe care puțini îl văd, știu și cunosc, deși toți îl invocă cu speranța că vor fi și ei printre cei. Religiile, pelerinajele de toate soiurile, crează iluza că poți fi salvat de la disparița totală , dacă te rogi, te căiești , dai zeciuiala sau chiar te sacrifici. De garantat însă, nimeni nu se încumetă, doar biserica încearcă să te ademenească în ,, ispită,, și reușete foate bine până acum. Toți se laudă cu miliarde de credincioși, toți inventează minuni și fel de
EXTRAS DIN MEMORIA ILUZIILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384955_a_386284]
-
și beții. Declamă: „onorată adunare!...” Sau „dragii mei!...”, „stimați alegători!...”; De față cu lingăi și-admiratoare, Ne zice : „luzări”, „proști” sau „ muritori”. Până-l alegi, un „mulțumesc” de-ți spune, Se spală-apoi pe dinți și cu săpun Și s-ar căi prin post și rugăciune De ciudă că ți-a spus un lucru bun. Ales fiind, de-l prinzi pe dumnealui, Cu mâna-n cașcaval - băgată toată, Să nu-i zici hoț, (cică nu-i mâna lui!?) Că, dacă-i zici
PORTRET DE POLITICIAN de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385088_a_386417]
-
fericirea să te regăsesc. Începusem să cred că erai o apariție născută din visele mele, însă la sfârșitul serbărilor am avut norocul de a te revedea în alaiul regelui David și am înțeles că ești regina inimii mele. Nu mă căiesc de greșeala mea de azi, căci altfel ochii mei nu ar fi avut bucuria de a privi iarăși, cel mai desăvârșit și de preț giuvaier dintre toate bogățiile ce aparțin măritului rege David. - Ooh, Iingușitorule! Cine ești tu, care îndrăznești
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
-vom doar prin înviere ! O Rugăciune ca de vameș, e respirația ritmată A Pocăinței inimii, deliberat și asumată ! Sau ca de fiu risipitor, prin regretul nesfârșit Pocăit, la tatăl său, păcatul a biruit ! Mulți din marii păcătoși, ce s-au căit și ridicat Ca Dascăli ai Pocăinței, pentru căzuți, ei s-au Rugat! Și Rugăciunile spre Maica și Apostolii cei Sfinți TREIMII în Comuniune, cum au făcut Sfinții Părinți ! De plângem însă în Căință, ca un Dar Dumnezeiesc Vine și plânsul
F.ANDREI CRITEANUL, ARHIEPISCOPUL CRETEI (SAU CRETANUL , SAU IERUSALIMITEANUL ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384511_a_385840]
-
de păduri nepătrunse rătăciri ale inimilor noastre să ascundem de ochi și priviri și de vom fi învinși de atingeri nevinovate să rugăm iertarea să ne treacă în memoria ei invata-ma cum să-ți ating frumusețea din suflet ce căi lăturalnice să urmez spre a ajunge la tine îmbrățișarea aceea gingașa să pot iar reaprinde cu ea în seri adevărate să ne alintam că într-o binecuvântare dată de un divin nemaivăzut în cale sentiment de așezare în cer senin
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
de-ale Martirilor Creștini Ce nu și-au lepădat Credință nici în moarte sub păgâni ! Și-a zis : "-Bonifatie, te-am ales pe tine Frate Ca să-i cauți pe Martiri, ce-au Viața Veșnică prin moarte ! E vremea ca să ne Căim de ale noastre păcate Pe care să le răstignim, prin Pocăința, bune fapte ! O Casă a DOMNULUI vreau în Cinste să-I zidesc Și pe langă altele, niște Moaște-mi trebuiesc !" Iar el, fără băutură, în Post și multă Rugăciune
SFANTUL APOSTOL ȘI EVANGHELIST LUCA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383980_a_385309]
-
în ea. În facultate, îi furase un iubit deși spunea că sunt prietene. Ea o iertase,avea principiul ei , „iartă-i pe cei ce ți-au greșit fiindcă își vor da singuri seama de greșeala lor și-așa se vor căi. ” Însă, abia acum înțelegea că trebuie să se ierte singură,a te ierta pe tine însuți e-ntotdeauna,cel mai dificil. Își îngropase soțul, făcuse ceva de care nu se credea în stare,credea atunci doar în puterea absolută a
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbă Așa mi-i felul de-a grăi, nu
TE ROG... MĂ IARTĂ de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383468_a_384797]
-
mea gură Iscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate, Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii pură Și n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouă E omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare, Să nu urâm natura rea când vorbele își plouă Căci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbă Așa mi-i felul de-a grăi, nu
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
jignit, cu sloboda mea gurăIscând mărgăritare-n ochi și ofuri nestemate,Dar oare omul nu-i și el greșeala lumii purăși n-are strânse nevoit boccele de păcate? Suntem ființe ce greșim, suntem doar praf de rouăE omenesc a fi căiți și-a-ngenunchea-n iertare,Să nu urâm natura rea când vorbele își plouăCăci ploaia vorbelor e rost și-i chip de împăcare. Te rog mă iartă că greșesc, de multe ori cu vorbăAșa mi-i felul de-a grăi, nu-s al
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
și durere! La intersecția de drumuri, Ce fac unirea între stele, Voi răspândi, ca-n joc de fumuri, Din toate gândurile mele! Un trecător prin Univers, Ce-i știe tainele, mai toate, Va descifra, citind în vers, Stăpâna lui, ce căi străbate! Referință Bibliografică: Cu prima cursă, către Marte! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1383, Anul IV, 14 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Virginia Vini Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CU PRIMA CURSĂ, CĂTRE MARTE! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383563_a_384892]
-
de tine goale un vânt se strecura din Cer, cu pașii lini,mergând agale, cu iz himeric,efemer. Mergea spășit aproape tainic, și-n urma lui cădea grăbit, un dor năprasnic de năvalnic, și-atunci am plâns și m-am căit. O,cât de multă strălucire! umbrea acum sub ochi de vânt, eu îl priveam mut de uimire, cum și-așternea mersu-n pământ. Dar el s-a luminat deodată, pe sub mătănii s-a ascuns, și-un foc ce n-a ars
VÂNTUL de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382935_a_384264]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > ALEARGĂ CĂI Autor: Daniel Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului ALEARGĂ CĂI autor, Bertoni D Albert Aleargă căi, în asfințitul vieții Precum în viață toată, eu n-am alergat Cu ei aleargă anii tinereții Și prin alergătura lor, tot, am uitat În tropot de copite se aude Chemându-ma, câte un nechezat
ALEARGĂ CAI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383017_a_384346]
-
gând să mă omor, ci numai să Înlesnesc, prin luarea acestui leac, ieșirea bilei din vârful vaselor sale, ca să se ducă, odată cu afecțiunile ei, pe căile naturale. Așadar, dă-mi ierburile astea blestemate, Înainte să te Înșfac de gât! Se căi de Îndată pentru acel gest de mânie, grăbindu-se să Își lase mâna În jos. Spițerul urmărise cu atenție acel raționament chinuit. Nu părea jignit de tonul său arogant. Dimpotrivă, părea bucuros. — Dante Alighieri, zise el, deschizându-și brațele. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ci libertatea noastră și a celor ce se Încred În Florența. Iar acum ar trebui să ne plecăm grumazul sub jugul lui Bonifaciu, simoniacul și nedemnul? — Bonifaciu simoniac? Ia seama la ce spui, messer Alighieri, să nu cumva să te căiești. Și să nu ne târăști pe toți În căderea dumitale. Facțiunea Albă, partidul nostru, nu are nici un interes să... — Facțiunea Albă e și partidul meu, ceea ce domniile voastre par să uite. Și tocmai În interesul său e Îndreptată acțiunea mea. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apuce de nimic, tot umblând Încoace și Încolo prin biserică, cufundat Într-o meditație adâncă. — Ca și când ar fi fost nesigur ce anume să reprezinte? — Da. Sau, mai bine zis... Arhitectul se Întrerupsese cu un aer stânjenit, de parcă s-ar fi căit că Începuse acea discuție. Sau, mai bine zis? — De parcă s-ar fi temut. — De ce? Nu știu. Dar, despre orice ar fi fost vorba, Îl urmărise până aici de la Roma. Dante reflectă asupra acestor cuvinte. — Și crezi că acesta era obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Alighieri, așa cum umbra unui câine urmărește câinele. — Sau așa cum pașii morții Îi urmăresc pe ai celor care Îi sunt nesuferiți lui Bonifaciu, În orașele lui creștine. Cardinalul se ridică brusc, cu chipul Împurpurat de furie. — Cum cutezi, nerușinatule! Te vei căi pentru nebuneasca semeție cu care asociezi numele Sanctității Sale cu gestul unui scelerat. Uiți, se vede treaba, că nu ești În lanțuri numai prin benigna răbdare a Bisericii, care Încă nu și-a Încheiat socotelile cu domnia ta. Își Împinse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
slăbind strânsoarea, Își reluă respirația Îngreunată, frecându-și grumazul pe care rămăseseră pe deplin vizibile urmele degetelor. Își dădu drumul greoi pe unul din micile tronuri din Încăpere, nespus de palid. După o clipă, poetul șezu și el În fața sa. — Căiește-te... mortifică-ți cruzimea dinaintea umilei noastre măreții, și vei redeveni fiul nostru... murmură cardinalul. Orice urmă a ipocritei sale sacralități se făcuse nevăzută. Acum apărea drept ceea ce era pe dinăuntru: un politician angajat Într-un duel cu un adversar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încetul, să se destindă. Afară Își regăsi escorta, care rămăsese aliniată În fața treptelor. Îi văzu Înciudat pe poltronii aceia cum se hlizeau, făcându-le cu ochiul și aruncându-le replici lascive slujnicelor care umblau Încoace și Încolo ducând comisioane. Se căia că ținuse neapărat să facă paradă de o forță pe care, În realitate, nu se putea bizui. S-ar fi descurcat mai bine de unul singur, se gândi el În timp ce Îi concedia scurt. Și apoi, pentru ceea ce avea de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îndatoritor cârciumarul, care Îi ieșise de Îndată În Întâmpinare. Pe tejghea erau expuse câteva tăvi cu felii de brânză și de șuncă, Înconjurate de câteva farfurii cu legume. Omul urmări privirea poetului. — Văd că Îmi prețuiți mâncarea. Nu vă veți căi de alegerea domniei voastre, luați loc, Îl pofti el cu mare veselie. Dante se lăsă să cadă pe o băncuță. — Adu-mi ceva, ce ai, se mărgini să spună sumbru. Și de băut. Alb. Lăsă bocceaua pe masă și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai exclamă mojicul, care părea să nu piardă nici o replică din aprinsa dispută. — De ce trebuie salvată de la iad păpușa aceea? Întrebă priorul, devenit curios ca urmare a certitudinilor granitice ale interlocutorului său. — Nu pricepi? Și-a mărturisit păcatele, s-a căit! — Și e de ajuns ca să se salveze? O lăcrimioară? — Desigur, dacă vrea Îngerul. Acum i se va hotărî soarta, dacă e să urce sau să coboare, răspunse celălalt arătând, pe rând, spre cele două grupuri de pânze vopsite de pe laturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dat c-o mână ca s-o spăl pe cealaltă. Dar unde sunt acum toate? - înălță el glasul, să-l audă toți. Unde? Unde mi-e Scaunul pe care, voi sunteți martori, n-am șezut o clipă fără să mă căiesc că șed, unde-i pecetea cu care am pecetluit, unde caftanul cu care m-au căftănit? Unde-i Doamna pe care o am iubit, unde-i calul pe care l-am călărit? — Uite-l colea, Măria-Ta, paște! - îndrăzni spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]