1,134 matches
-
aduceam însemnătate,/ În care ne-oglindeam cu demnitate/ Păstrând a noastră lume mai curată?// Și cum ne-am rătăcit în vanitate,/ Am devenit străini ca niciodată,/ Ne este calea vieții-mpovărată,/ Ne-am depărtat de sensibilitate.// În noi ascundem temeri și căință/ Dar nu privim spre sfintele valori,/ Secată—i bolta noastră de credință// Și reci suntem și noi adeseori./ Ne vom purifica prin dăruință/ Așa vom deveni învingători.” (Unde-s valorile de altădată”). Capitolul II al cărții, poartă „Zâmbetul eternității”. „Soare
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1463420086.html [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
bun mijloc de plată este de a-ți dezvolta calități și virtuți. Dar și rugăciunea este o formă de plată, pentru că și în rugăciune punem suflet (aur) adică, tot ce este mai bun din inimă, din sufletul și duhul nostru. Căința și iertarea pentru greșelile anterioare, promisiunea să nu le repetăm, să le reparăm prin fapte bune. Atunci Cerul spune:”De vreme ce se căiește și vrea să-și repare greșeală, înseamnă că a înțeles: să-i ușuram încercările”. Pentru că, ce dorește Cerul
CARPE DIEM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 by http://confluente.ro/Carpe_diem.html [Corola-blog/BlogPost/354083_a_355412]
-
izvor de așteptări prin veac / să-mi răcoresc o viitoare trudă / pe când ivit hazardul îmi dezminte / că străluciri de suflet vor s-ascundă / trăirile ce înfloresc cuvinte”, („Înflorind cuvinte”). Sufletul exprimă, deopotrivă, demonie și lumină, satisfacție și melancolie, credință și căință (ca în „Rătăcire”), dar opoziția creatoare rămâne iubire/ură. Idealul utopic rămâne o existență ceremonială marcată de ritualul erotic, care oprește timpul și proiectează cotidianul sufocant în universul eflorescent al poveștilor. Câte un poem însă spune întreg adevărul de tristețe
INFLORIND CUVINTE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 by http://confluente.ro/rodica_elena_lupu_1423033659.html [Corola-blog/BlogPost/376078_a_377407]
-
-mi vibrează. Se-ntunecă munții, se-ntunecă zarea Și piscuri semețe spre cer se îndreaptă... În sufletul meu răsări-va cărarea Ce mă va conduce spre-o ultimă treaptă. Se scurge rugina pe filele vieții, Arzându-mi neliniștea-n jarul căinței; Când suflet se zbate în faldurii ceții Mă-ndrept, rugătoare, spre crucea credinței. Pustiul din mine se-mbracă-n aramă, Imploră, azi, Cerul să-i dea o speranță; Cu-aroma de struguri din tânăra cramă Să scape de teamă și
SE SCURGE RUGINA PE FILELE VIEŢII... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/curelciuc_bombonica_1446458706.html [Corola-blog/BlogPost/342816_a_344145]
-
noapte, unde se mișcau umbrele, omul putea să cadă stării de meditație, de analiză a răului și căutării izbăvirii prin inițierea în bine. Pronumele negativ „nimic”, cu sensul de primejdios, închide brusc tentația de a găsi vreo scăpare omului, fără căință, din toată această formă de a exista. Pustiul, care se tot mărea, aduce în sufletul profanului teama de moarte, afectat fiind în cele din urmă chiar unul dintre organele vitale ale trupului, pentru că și natura, cu „noaptea lui amară tăcuse
ARTĂ A SENSULUI CODIFICAT ÎN POEZIA BACOVIANĂ ASTFEL de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 by http://confluente.ro/Arta_a_sensului_codificat_in_stefan_lucian_muresanu_1372257437.html [Corola-blog/BlogPost/346169_a_347498]
-
El nici acum n-a înțeles că doar ISSUS i-a luat păcatul, chiar de pe cruce la ales când a călcat să facă altul. Nu poți să îl numești ființă când cu minciună se hrănește, nu vrea să ceară în căință iubirea celui cel iubește. Și totuși omul s-a născut cu traista plină de păcate, și-n ura oarbă a zăcut cărând o cruce către moarte. Ar vrea să fie împărat mâncând în foamea lui nebună, credința care l-a
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/anton_viorel/canal [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
s-a albit, Aflând al 'nost' s-a și dus la doftorit, Încerca săracul fata să-și îmbuneze, Însă nu mai era pe ale ei metereze.. La început mai avea puțină cunoștință, Dar când tatăl ei și-a făcut ei căință, Fata i-a zis că-i monstru, un om apus, Prea rece fără de dragoste, prea răpus.. Pătând conștiința mamei ce l-a iubit, El nedând pe ea niciun mic sictirit, Ea dusă pe altă lume, el făr’învățătură, Ce ar
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1414123663.html [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
unele-n cădere, Pân'ce alergând fost-am inspirat de ele.. Auzeam că de una prinzi și o închizi, În inima ta fără de haine mari dorinți, O dorință de importanță se împlinește, Neavând concluziuța că te păcălește. Adevărat că nicio căință te pipăiește, Și nicio pocăința cum palma te izbește, Ce nu cred c-ai mai smințit-o vreodată, Așa cum văd c-o fată n-ai văzut niciodată.’ Cum reuși Dorin pe apariția din noapte, Pe ’căința lui neașteptată ca s-o
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1414123663.html [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
te păcălește. Adevărat că nicio căință te pipăiește, Și nicio pocăința cum palma te izbește, Ce nu cred c-ai mai smințit-o vreodată, Așa cum văd c-o fată n-ai văzut niciodată.’ Cum reuși Dorin pe apariția din noapte, Pe ’căința lui neașteptată ca s-o împace, El știu, cum crezu c-o dorința s-a împlinit, Dar cert că răceala din inima-i s-a risipit. Și cum iar vruse s-o pipăie, s-o înțeleagă, Maică iar simți pe
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1414123663.html [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
înviere: „Iisuse, plâng ogoarele sărace/ Și toate visurile Țării plâng,/ De când în lanțuri Neamul nostru zace./ Și-a ridicat urgia brațul stâng/ Și-și strânge pumnul lângă scăfârlie/ Rânjind când închisorile ne frâng...”[Aiud, 6 Martie 1949](Pr. Ilie Imbrescu, Căință pentru neamul meu- Poezii din Închisoare.Ed. Bonifaciu, București, 2000) Lacrimile Suferințelor au înflorit în poeme, în colinde, sub biciul cumplit al groazei, pe pânza sufletului, smulsă de cnutul urii viscerale, înmuiată în urzeala îndurării, resemnării, doririi, dăruirii, mărturisirii: „Prin
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1450955721.html [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
era crucificat și nu mai putea să facă nici un fel de fapte bune. S-a căit numai de viața lui risipită în răutățile lumii acesteia și, care se aseamănă foarte bine cu lumea noastră de astăzi. Și Dumnezeu a văzut căința lui sinceră și l-a mântuit. - Mai departe? - Mai departe să se spovedească preotului ca să își ușureze sufletul și să se roage neîncetat, așa cum știe el să o facă, sau cum îl învață preotul. Un om care se spovedește, scoate
E GREU SĂ NE MÂNTUIM? de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/E_greu_sa_ne_mantuim_ion_untaru_1326704384.html [Corola-blog/BlogPost/362111_a_363440]
-
doi din bufet și sub acuzația de împotrivire la arestare le mardi, scurt, o mamă de bătaie la fața locului, însă doar așa ca aperitiv. Grosul urmă la post, unde, după numai zece minute mărturiseau, cu lacrimi de sânge și căință în ochi, cât de mare și unde era ascuns osul. În timp ce acesta era recuperat de forțele de ordine, ei mai primiră drept recompensă pentru bunele servicii aduse, un set de bastoane pe spinare, iar seara erau deja acasă zvârcolindu-se
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Osul.html [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
ascunzi de ochiul meu preavigilent, când sângele lui Abel strigă că te-ai purtat ca un dement? (Cain tremură și cade cu fața la pământ, murmurând: Îndurare, Doamne!) Glasul Domnului: (continuă) Nu îndurare ți se cade după a ta nesocotință, ci de căință și ispașă e mare, mare trebuință... Dar dacă viața-ți este dragă chiar cu torturi de nedescris, ți-o dăruiesc, ca traiul zilnic să te scufunde în abis: Un semn te va feri de moarte, luându-ți dreptul de-a
TEATRU: FIAT VOLUNTAS TUA (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 by http://confluente.ro/George_petrovai_teatru_fia_george_petrovai_1375777525.html [Corola-blog/BlogPost/366626_a_367955]
-
minele din Donbas, în Kazahstan sau în tundra siberiană, de unde cei mai mulți nu s-au mai întors, ca urmare a Proclamației de la 23 august 1944, echivalentă cu capitularea necondiționată a României... Pînă una alta, vise plăcute regalității și simbolurilor anacronice, și căință personajului care a trădat Țara și poporul în schimbul siguranței și confortului material și personal. În era dronelor, nu mai e nevoie de trăsuri, pălării de circ, rochii foșnitoare și de încă un experiment regesc, sortit eșecului. Locul regilor e la
Fostul rege încă mai crede în steaua lui Lenin, „Победа” lui Stalin şi decoraţia lui Putin by http://uzp.org.ro/fostul-rege-inca-mai-crede-in-steaua-lui-lenin-%d0%bf%d0%be%d0%b1%d0%b5%d0%b4%d0%b0-lui-stalin-si-decoratia-lui-putin/ [Corola-blog/BlogPost/92496_a_93788]
-
iartă; este adevărat că Dumnezeu ia aminte la pocăința celui care a greșit. Dar trebuie să existe această pocăință. Toate păcatele se iartă, cu o singură condiție: să fie recunoscute ca păcate. Să fie recunoscute ca păcate și să fie căință, regret și părere de rău pentru ele. Toate păcatele se iartă. Există o singură excepție: păcatul împotriva Duhului Sfânt. Așa ne spune Mântuitorul Iisus Hristos. Este vorba de păcatele ce se fac din rea-voință, din rea-credință, pentru care nu se
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465888005.html [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
Sfânta Împărtășanie, păcatele se iartă. Păcatele mărturisite se iartă. Împăcarea cu Dumnezeu se produce în momentul acela, și ea depinde de înțelepciunea, de tactul, de cunoașterea, de priceperea Părintelui Duhovnic. Fără îndoială, sunt păcate care necesită o oarecare formă de căinți și pocăință. De aceea Sfinții Părinți au stabilit canoane, care spun: pentru o anumită greșeală, trebuie să se facă următoarea pocăință, oprire de la Împărtășanie, metanii, etc. I se dă penitentului un oarecare canon și acesta, în taina sufletului și a
DESPRE SENSUL SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN VIZIUNEA PREOTULUI, CE SE AFLĂ ÎNTRE SPOVEDANIE ŞI DUHOVNICIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1465888005.html [Corola-blog/BlogPost/385317_a_386646]
-
datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Iisus Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem faptul că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un act cât
DESPRE PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI, ÎN VIZIUNEA PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1477373483.html [Corola-blog/BlogPost/370008_a_371337]
-
de păcate, Și mi se pare nedrept, Să îl car și eu, în spate. Nu sunt Dumnezeu să-ți dau, Șansă după șansă, iară, Zilnic, din pahar să beau, Aceiași lacrimă-amară. Nu sunt Dumnezeu să-ți cred, Nici regretul, nici căința, Habar n-ai, suflet putred, Câte ploi mi-au secat ființa. Nu sunt Dumnezeu, sunt om, Nu mai căuta...iertare. Da! Iubesc nebun, lacom, Dar lăcomia asta doare... Citește mai mult Nu sunt Dumnezeu să-ți iert,"Geamantanul" de păcate
ANDREEA VĂDUVA by http://confluente.ro/articole/andreea_v%C4%83duva/canal [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
de păcate,Și mi se pare nedrept,Să îl car și eu, în spate.Nu sunt Dumnezeu să-ți dau,Șansă după șansă, iară,Zilnic, din pahar să beau,Aceiași lacrimă-amară.Nu sunt Dumnezeu să-ți cred,Nici regretul, nici căința,Habar n-ai, suflet putred,Câte ploi mi-au secat ființa.Nu sunt Dumnezeu, sunt om,Nu mai căuta...iertare.Da! Iubesc nebun, lacom,Dar lăcomia asta doare...... V. VIAȚĂ, NU PLECA!, de Andreea Văduva , publicat în Ediția nr. 2346
ANDREEA VĂDUVA by http://confluente.ro/articole/andreea_v%C4%83duva/canal [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
dinți ascuțiți, Și mușcă din noi, ca o fiară flămândă, Să nu pierdem speranța! Tăcută, stă la pândă. Să nu uităm nicicând să mai fim pioși, Deși suntem cu toții ....niște păcătoși, Dumnezeu ascultă, și-o să ne răspundă, Doar așteaptă clipa, căința să ne pătrundă. Citește mai mult Să nu uităm nicicândsă mai fim copii, Deși îmbătrânimcu fiecare zi,Să ne trăim viața....în hohote de râs,Că la sfârșit, lăsăm,în urma noastră, plâns...Să nu uităm nicicândsă mai fim fericiți, Deși
ANDREEA VĂDUVA by http://confluente.ro/articole/andreea_v%C4%83duva/canal [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
are dinți ascuțiți,Și mușcă din noi,ca o fiară flămândă,Să nu pierdem speranța!Tăcută, stă la pândă.Să nu uităm nicicândsă mai fim pioși,Deși suntem cu toții....niște păcătoși,Dumnezeu ascultă,și-o să ne răspundă,Doar așteaptă clipa,căința să ne pătrundă.... VII. ÎMBRACĂ-MI INIMA CU TINE..., de Andreea Văduva , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. Îmbracă-mi inima cu tine, C-au înghețat-o atâtea ierni, Și fă-o iar să bată nebunește, Căldura
ANDREEA VĂDUVA by http://confluente.ro/articole/andreea_v%C4%83duva/canal [Corola-blog/BlogPost/370176_a_371505]
-
mi-a trimis ploaie tornadă ce ma atinge cu noroi. M-ai învățat să culeg floarea, mi-ai dat un munte de simțiri, acum nu simt nici chiar răcoarea; au înghețat toate-n priviri. Nu te-am rugat, Doamne,-n căința sa imi arăți drumul sonet? de ce acum nu mai am țintă, de ce regretul nu-i regret !? De ce e dragostea pereche cu ură și cu gând ciulin ? Nu mă lasă, Doamne, în veghe... dă-mi somnul, ca să mă alin! Referință Bibliografica
ALINARE! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 by http://confluente.ro/Alinare_elena_spiridon_1341998451.html [Corola-blog/BlogPost/340693_a_342022]
-
datorită universalității păcatului (cf.Iac.3,2), iar instituirea ei s-a făcut de Mântuitorul Iisus Hristos după învierea Sa din morți (Ioan 20, 22-23). Remarcăm faptul că în limbajul teologic ea apare sub mai multe denumiri - Pocăință, Mărturisire, Spovedanie, Căință - fiecare dintre ele punând în lumină unul sau altul dintre aspectele specifice ei. Mai reținem că puterea de a ierta păcatele a dat-o Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Sfinților Apostoli și urmașilor acestora printr-un act cât se
ARTICOL OMAGIAL ŞI COMEMORATIV, CU PRILEJUL ÎMPLINIRII, ANUL ACESTA, A TREI ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN ÎMPĂRĂŢIA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Articol_omagial_si_comemorativ_cu_pril_stelian_gombos_1346824955.html [Corola-blog/BlogPost/343784_a_345113]
-
un eveniment spiritual în viața noastră, o perioadă de pregătire deosebită. Este mare nu doar prin lungime, ci este mare tocmai prin importantă să deosebită. Postul, în această perioadă, ne oferă bucuria de a trăi împreună cu Hristos, pornind întâi de la căința ta, pentru că Postul Mare trezește în noi acea tristețe evlavioasa, acea tristețe potolita, acea blândă tristețe. Postul de bucate cu postul de păcate este o luptă împotriva diavolului, împotriva satanei, lupta care aduce biruința. Cel mai important lucru este ca să
POSTUL PASTELUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/miron_ioan_1458058330.html [Corola-blog/BlogPost/348525_a_349854]
-
pentru că noi ieșim din lumea aceasta tumultuoasa. Slujbele sunt lungi, dar ele ne crează o stare de fericire, care nu-i o fericire momentana, o fericire care piere, ci o fericire profundă. Toate rugăciunile acestea sunt dublate de actul de căința, de metanie. Ne plecăm în fața lui Dumnezeu și ne supunem că unui Atotstapanitor. Ne dăruim pe noi înșine și toată viața noastră lui Hristos. Dr. Ioan MIRON, medic primar de familie și doctor în științe medicale Motto: "Postul nu-i
POSTUL PASTELUI de MIRON IOAN în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 by http://confluente.ro/miron_ioan_1458058330.html [Corola-blog/BlogPost/348525_a_349854]