1,128 matches
-
p. 32) Totuși, mi se pare greșit să se înțeleagă că Unelte de dormit ar fi, în esență, o spovedanie. Nici vorbă. E o carte de poezie care pune în mișcare, ca toate cărțile de poezie, o experiență umană răscolitoare. Căința. Mai puțin frecventată, e drept, dar indiscutabilă. De-aici decurg, de altminteri, liniile de forță ale volumului. Am citat două poeme așa-zicând nodale. Nu singurele citabile, dar meritând să fie reproduse înaintea altora. Unii vor pune, poate, începutul Uneltelor
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
schimbă cursul. În sfârșit, e cum a vrut el, „vițăvercea”. După o vreme însă, iarăși nu e bine. Și simte că-i necesară ca aerul o nouă „revuluție”. Ceea ce numim scandalul euforic. La remușcări, se retrage demn și inabordabil în căință asupra greșelii. Care, odată recunoscută, este pe jumătate iertată. De aceea, românul nu e niciodată vinovat. E doar semiculpabil. Și mai mult victimă. Din când în când, fără nicio noimă, românul are accese cumplite de cezarism. Se umflă tărâța-n
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
o lipsă de tact care echivalează cu o insultă. În fond, cît de incompatibil e Soljenițîn cu opiniile liberalismului se vede parcurgîndu-i ideile pe care le rostește despre civilizația actuală. Pentru rus, occidentalii și-au pierdut două virtuți cardinale: puterea căinței și tăria înfrînării, și aici nu-ți trebuie cine știe ce imaginație ca să-ți dai seama ce perplexitate trebuie să fi provocat Soljenițîn vorbindu-le de nevoia unei căințe colective (în privința vinei de a fi fost complicii prin pasivitate ai comunismului sovietic
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
despre civilizația actuală. Pentru rus, occidentalii și-au pierdut două virtuți cardinale: puterea căinței și tăria înfrînării, și aici nu-ți trebuie cine știe ce imaginație ca să-ți dai seama ce perplexitate trebuie să fi provocat Soljenițîn vorbindu-le de nevoia unei căințe colective (în privința vinei de a fi fost complicii prin pasivitate ai comunismului sovietic) și apoi de nevoia de autolimitare: fără o limitare a progresului, omenirea va ajunge la fundul sacului și va atinge pragul apocalipsei. Atunci natura va fi sleită
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
Bratu, Ion Vitner ori Paul Georgescu, Tertulian a plătit tribut celui mai negru stalinism. A renăscut ulterior, a scris eseuri importante despre Lukacs, Adorno, Jaspers, Heidegger și Marcuse. Traseul său intelectual ar merita un articol separat. Fără remușcări și fără căință Acum, la peste o jumătate de veac de la Plenara din noiembrie-decembrie 1961 („cea mai frumoasă Plenară din viața mea”, cum o numea primul secretar al CC al PMR), cînd Dej și grupul său au declanșat un imens exercițiu de rescriere
Marele Pontif al religiei politice ceaușiste by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/4732_a_6057]
-
vorbi astfel. Îi pune piedici când vrea să publice în editurile franceze, îl atacă, îl prezintă în lumina cea mai rea. Nu i se iertau cariera din țară, compromisurile, oficializarea, scrierile realist-socialiste, cu toată dezicerea de ele și gesturile de căință, cu toate că scrisese Incognito, o carte, măcar ea, care ar fi trebuit să-l absolve de păcatele vechi. Urmează autoizolarea, noile depresii, neieșirea cu anii din casă, tentativele de suicid. Totuși scrie,din scris făcându-și ultimul suport al existenței în
Cazul Petru Dumitriu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4806_a_6131]
-
fân, din cucuruz”, este conectată la, „mireasma pământurilor sfinte” din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
unui destin mistic („Mă tîrăsc în dîra unei promisiuni mascate cu grijă”), se lasă în voia confuziei ontologice: „Eu, un anonim care nu face diferența între cele gîndite/ și cele adevărate”. Tentația d-sale nu e însă o „salvare” prin căință, o redempțiune care să-l alinieze tipului uman standard, ci o adîncire în izolarea crizei. Aidoma unui deținut care se străduiește a-și continua existența cu ajutorul unor mijloace precare, improvizîndu-și uneltele, perfec- ționîndu-și improvizațiile, Nicolae Coande își recompune fizionomia în
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
Urgență din București. "Femeile care fac avort nu pot fi numite nici măcar animale" Ieromonahul Daniel, starețul Mănăstirii Eroilor, este de părere că nicio femeie nu ar trebui să facă întrerupere de sarcină. "Săptămâna Mare este o săptămână de smerenie și căință poate dusă chiar la extrem deoarece Mântuitorul venind de bună voie către patimile cele mântuitoare, s-a jertifit pentru păcatele noastre și răscumpărarea noastră. De aceea în această săptămână tot creștinul trebuie să se îngrijească de suflet mai mult ca
Paște 2014: Un preot răbufnește în Săptămâna Mare: "Femeia care face avort nu poate fi numită nici măcar animal, ci DIAVOL" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36770_a_38095]
-
până la reportajul despre Canalul Dunăre- Marea Neagră, pe care prozatorul X, om proaspăt debutat și cu cert viitor literar, era obligat (!) să-l publice în „Scînteia”. Când prozatorul cu pricina te invita, împreună cu alți prieteni, la el acasă ca să-ți proiecteze Căința lui Abuladze, Munții albaștri, 1984 sau Falling in love, toată lumea uita de reportajul grețos - iute dosit la capitolul „riscurile inerente ale meseriei”, „pagube colaterale în războiul de gherilă cu stăpânirea” etc. Mizeria comună spală tot, efasează complicitățile, nivelează vinovățiile și
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
mutandis, avem scenariul dostoievskian din Crimă și pedeapsă. Criminalul, Raskolnikov alias Whip trebuie să-și mărturisească crima pentru a fi izbăvit. Strategia jumătăților de măsură dă greș, prostituata cu suflet de aur, alias Nicole, dependentă de droguri, reprezintă îndemnul la căință. Cei care vor să-l ajute pentru a ieși cu fața curată din situația dificilă și periculoasă nu-i pot fi de ajutor cu adevărat. Zemeckis își conduce personajul din criză în criză, iar crizele sunt evident morale, până la confesiunea
Cădere liberă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3743_a_5068]
-
Relu Fenechiu cu Electrica Moldova nu au respectat cerințele legale, iar unele chiar au fost trucate prin metoda 'mâinii moarte', transformatoarele erau vechi de 10-30 de ani și au fost vândute ca noi, iar inculpații nu au dat dovadă de 'căință' pentru faptele comise. Ca o noutate, motivarea cuprinde și fotografii care surprind instalații ruginite, vândute către Electrica și care în acte apar ca fiind noi. '(...) pentru niciuna din cele 46 de acte materiale ce reprezintă tranzacții comerciale realizate între SISEE
De ce a fost condamnat Relu Fenechiu. Vezi motivarea instanței by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34904_a_36229]
-
introducere și o cronologie. În multe privințe, textul diferă de cele cunoscute și publicate anterior. E incontestabil că a fost scris la bătrânețe, după întoarcerea la Veneția, în 1784, a libertinului domn, și sub supravegherea unui om al Inchiziției. Dovadă căința repetată și încercarea de a da despre sine o imagine ameliorata. Păcatele trecutului trec pe planul doi. Noul Casanova nu e neapărat mai simpatic pentru că se pretinde mai curat la suflet și la trup.
Casanova în Pléiade () [Corola-journal/Journalistic/3798_a_5123]
-
rege și securea. Și praful ce rămas-a din oștire. Privighetoarea care-n Danemarca își nalță trilul. Scrijelita slovă. Sinucigașul chip în ciob de-oglindă. Și cartea de trișor. Râvnitul aur. Și norii-mprăștiați peste pustie. Caleidoscopul plin de arabescuri. Căințele și lacrimile-amare. De toate-acestea fost-a trebuință ca astăzi mâinile să se-mpreune. Cezar Aici, ce răvășit-au reci pumnale: un mort. Aici e trupul spintecat pe nume Cezar. Hoitul e-nsemnat de cratere crestate de metale. Aici temuta, azi înțepenita
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
justiție; integritate și etică în politică; anticorupție pentru că oamenii să nu mai fie umiliți la ghișee și pentru că mediul de afaceri, competiția corectă și locurile de muncă să nu mai fie subminate de corupție. Dreapta înseamnă și adevăr, credință si căința când greșești. Mai înseamnă și să îți iubești țara mai mult decât pe tine. Despre astea nu prea am auzit la PNL. Dar poate le spune tare, public și clar, ca să auzim toți. Pe baza unor astfel de principii, da
Monica Macovei, devastatoare cu Mircea Ionescu Quintus by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28780_a_30105]
-
Pentru urzeala mea deșartă, Din braniști sacre să te tau! în fața ta, genunchii, iată, Mi-i plec și mi se face rău în timp ce, nu întâia dată, Te-am umilit sub ferestrău. La geamuri, viscolul mă latră, Gorunule, și mă străbat Căințe când te-mping în vatră, Cu, parcă, mâini de scelerat. Tu, bunget, iartă-mă, bătrâne, Spre tine dacă mă strecor Peste omături, ca un câine Cu dinți năpraznici de topor! Știu, rănile-ți că se vor drege Și totuși simt
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/15553_a_16878]
-
ca și a mea a mea chiar și-n grădina părăginită Aprind lumina să văd dacă e întuneric într-adevăr întunericul e progresiv Cine Cine se teme de precipitațiile urii și voi și-a uitat umbrela la ambasador Cine de căința neprimită Cine se teme de gheara agitatorului de prezicător Cine se teme că a înghițit o perlă suspectă Cine de amplu miraj al nemuririi de bufonul regelui Cine se teme de pana de curent electirc de rugul laptelui proaspăt de
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
patul în care ai dormit azi noapte cu cearceafuri cu perne cu ce se mai află pe el dimineața cu acele halucinații ale cărnii tinere care o noapte întreagă vipere perfide au țopăit în sângele meu l-au pârjolit fără căință mai rău decât un pact cu diavolul atoateștiutoareo ce naștere mai aștepți capătul lumii e departe și atrofiază imaginația până-și pierde măreția și rămâne un bacșiș oarecare hai dă-mi mie patul și vino să începi călătoria spre tine
Poezie by Ion Cocora () [Corola-journal/Imaginative/3529_a_4854]
-
ori pe trădarea cea mai abjectă. Trădatul, trădata intră cu trădătorul sau trădătoarea într-o relație tot atât de durabilă ca și iubirea cea mai fidelă, și ea se referea la intensitatea trăirii, și nu atât la valoarea acesteia. Aici se amestecau căința și umilința și regretul și nevoia izbăvirii... Destul, ca să adori ființa trădată.)" P.S.: Sunt două pagini pierdute, rădăcite una de alta și pe care întâmplarea a făcut să le întâlnesc pe amândouă, unite, într-un sertar. Două fete, așadar... Dacă
Fete răzlețe... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11139_a_12464]
-
poate s-o lase în bărbat o femeie". Reușești în ceea ce a ratat nemărturisit tatăl tău: în nostalgiile sale secrete". Lumina și mirosurile... Ele îmi răvășesc nostalgiile și memoria, la discreția lor se află regretele mele cele mai sfîșietoare. Cîtă căință amară poate trezi o rază de soare avînd aceeași intensitate și același unghi de cădere întocmai ca în urmă cu zece sau douăzeci de ani!..."
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
s-a petrecut între cei doi, de vreme ce tonul este sarcastic în intenția de a penaliza o victorie datorată nu luptei, ci norocului. Prozaismul unor sintagme, premeditat, nu știrbește cu nimic emoția din cele mai multe texte, stenograme pline de mister, intimitate și căință: ,ce îngrozitoare schimbare/ cu câtă lăcomie/ încerc pe rând fluierele tale/ apoi tac/ o tăcere ca oricare alta/ e somnul de dimineață care vine/ te îngroapă în pat odată cu mine/ aproape te îngroapă/ mușcata din fereastră/ ce gură frumoasă". Versurile
Cuplul în iarnă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10781_a_12106]
-
fructul interzis în groapa de la Steaua. Erau anii '80. Cîți n-au renunțat, cîți n-au trădat, cîtă mîrșăvie nu s-a acoperit de omenești, de înțeles, justificări oneste. Însă puține crime vor fi avut parte de crescendo-ul de căință, de-o pînză de păianjen a întîmplărilor mai presus de voința vinovatului care te prinde, pe tine, judecător, făcîndu-te să murmuri ei, fie iertat!, ca pactul de circumstanță al lui Filip cu Steaua. E o copilărie, de bună seamă, însă
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
strada tristă și pustie. Dar curînd prinse să deslușească voci în întuneric. Și auzi din nou pașii cunoscuți și văzu umbrele pe peretele pridvorului. Atunci își dădu seama că, după ani mulți de încercări, după nenumărate nopți de șovăire și căință, bărbatul care deschidea grilajul de fier se hotărîse să intre. Femeia se întoarse cu lampa, urmată de cel de curînd venit; o puse pe masă, iar el - fără să iasă din cercul de lumină - își scoase haina de ploaie, întorcîndu-și
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
răzbunării, ci în înfrățirea celor trei degete ridicate în dreptul cugetului și al inimii în semnul Sfintei Cruci". E o atitudine nobilă, însă cum să facem ca iertarea să nu devină, așa cum spune Shakespeare, "doica unei noi fărădelegi"? E strict necesară căința convingătoare a celor vinovați pentru ca fărădelegile să nu aibă repetiție. O autoculpabilizare însoțită eventual de tratamentul psihiatric al celor ce, manifestîndu-se ca niște "suboameni", nu reprezintă în fond decît cazuri clinice, așa cum ne atrăgea atenția Corneliu Coposu. Personal ader la
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca-ntr-o capcană,/Zăpada nemuririi se afundă,/ Văpaie sunt! Văpaia naște undă:/ Ah, inimă, neprihănită rană!”). Sau: „Vai, Doamne, cât mai e până departe?/Azi , cum să-ngădui chinul ce-ntârzie/Regretul? Doar căința reînvie!/ Mult timp mai am iubirii să-i fac parte?” - cf. Sonetul CCCIII. Iubirea combină, logic, Inițierea întru Frumos și Nemurirea (pe de o parte), cu Transfigurarea întru Floare și Mire (pe de altă parte) - întru HIEROGAMIANIMB: „Ea, Dragostea, înspină
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]