1,435 matches
-
m-a tot bătut la cap să merg și eu și cred că pe la 3 dimineața m-am gândit că ar fi plăcut să-mi petrec weekendul aici la munte. Au niște cai splendizi și Îmi doream cu disperare să călăresc, dar acum, că sunt aici, Îmi doresc să iau prânzul cu tine. Îmi pare rău. Mă urăști? — Nu, nu fi nebună. Ce faci acolo? Păi, hai să pun problema așa. Faza Întâi din operațiunea Provocare la Cuplare este finalizată. Unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
frumos caligrafiată, pe hârtie de lux, este din nou foarte, foarte, foarte la modă. În Estate e un anunț care zice așa: În atenția clienților clubului de călărie și polo Bridle Mountain Zice: „Ați contractat o infecție a pielii în timp ce călăreați?“. Numărul de telefon nu l-am mai întâlnit până acum. Femeia de la radio îi spune curvei să nu mai plângă. Acesta este Fratele cel Mare, care cântă, dansează și te îndoapă, pentru ca mintea să nu-ți flămânzească niciodată într-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de două ore! Te rog! În fotografiile din broșură sunt oameni care țipă, cu mâinile ridicate, într-un montagne russe. În poze sunt oameni care conduc carturi pe o pistă mărginită de anvelope uzate. Alții mănâncă vată de zahăr și călăresc căluți de plastic într-un carusel. Ații sunt prinși de scaunele unei tiribombe. În susul paginii, cu litere mari, de titlu, scrie „Tărâmul Distracției, un loc pentru întreaga familie“. Numai că în loc de „a“-uri sunt patru fețe rânjite de clovn. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de opt-zece săptămâni, punea la cale și regiza episoadele de masturbare. Imaginația nu-i era cine știe cât de debordantă, dar nu e nevoie să râdem de regimentele de negri, priapici și rânjitori, sau de don juanii latino, care veneau spre ea călărind poneii înspumați pentru polo și care descălecau doar pentru a încăleca din nou... pe Carol. Cum se jucau degetele alea! Și cum se descoperea Carol pe sine; harta propriilor zone erogene era cartografiată milimetru cu milimetru. Ce ciudat că Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp. În cazul de față e vorba de virilitatea masculului român, de „legendara” potență cu care călărește femeia și cu care i-am copleșit numeric pe unguri, de suedezele care-l caută înnebunite pe la Mamaia etc., totul prin comparație cu „fătălăul” homosexual. Faptul că statisticile apărute în presă în ultimii ani consemnează că peste o treime dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în fața camerelor de filmat, îmbrăcați în lenjerie de damă, legați cu cabluri electrice de penis, mușcați de câini de atac special antrenați. Un copil violat de un soldat. O bătrână irakiană de 70 de ani, pusă în patru labe și călărită de soldații americani. Civili irakieni împușcați din elicopter. Alte seturi de fotografii arată atrocități asemănătoare comise de militari britanici. Trei militari americani, sg. Mike Sindar și soldații Ramon Leal și David Bischel, declară că astfel de comportamente agresive sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Nicolae Breban, urmărea împământenirea ideii că Nichita Stănescu e un geniu. După ce manipularea asta a reușit, când numitul Stănescu rostește sepulcral, cosind aerul cu mâinile: Omul este frunza văzută de om/ Omul este floarea mirosită de om/ Omul este calul călărit de om/ Omul este piersica gustată de om/ Omul este marea pipăită de om/ Omul este roata/ Omul este laptele de capră băut de om etc., etc. (dar un șpriț de vară, ofițeresc, el de ce nu e omul? - n.m.Ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
zgârie spatele unui camion cu remorcă plin cu televizoare color, stimulându-i clitorisul cu mâna stângă și făcându-l să tremure în pragul orgasmului pe când farurile camionului semnalizează în oglinda retrovizoare. Și mai târziu, el se uită cum un prieten călărește o adolescentă pe bancheta din spate. Mâini soioase de mecanic expun fesele fetei panourilor publicitare ce gonesc pe lângă ei. Autostrăzile ude zboară în strălucirea farurilor și-n scrâșnetul plăcuțelor de frână. Tija penisului sclipește deasupra fetei pe când lovește în acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Capitolul 8 Traficul se multiplica, într-o mișcare laterală a benzilor de ciment peste peisaj, în vreme ce eu și Catherine ne întorceam de la ancheta procurorului. Podurile rutiere se succedau unul peste altul, ca niște uriași în copulație, picioarele imense ale unora călărind spinările celorlalte. Fără a manifesta vreun interes sau politețe, procurorul pronunțase verdictul de moarte accidentală; poliția nu mă acuzase de ucidere prin imprudență, nici de conducere neglijentă. După anchetă, m-am lăsat condus de Catherine la aeroport. Vreme de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cromată a schimbătorului de viteze, încheietura învinețită a mâinii apăsându-se în latura albă a coapsei ei; gura mea încă amorțită pe sfârcul stâng al Renatei, ridicându-i sânul din bluză în timp ce părul îmi cădea pe marginea geamului; Helen Remington călărindu-mă pe scaunul pasagerului din berlina ei neagră, cu fusta săltată în jurul mijlocului, cu genunchii plini de cicatrice apăsând scaunul de vinilin în momentul în care penisul meu îi pătrundea în vulvă, unghiul înclinat al tabloului de bord formând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mai puternici dinspre blocurile înalte cu birouri. La sfârșitul orgasmului, Vaughan aproape că stătea în picioare în spatele meu, cu picioarele întinse, cu capul sprijinit de spătarul banchetei din spate, cu mâinile sub fese pentru a susține greutatea fetei care îi călărea șoldurile. O jumătate de oră mai târziu, înapoi la aeroport, am oprit mașina în umbrele parcării supraetajate din fața Terminalului Oceanic. Fata reușise în sfârșit să se desprinsă de Vaughan, care, epuizat, stătea tolănit pe bancheta din spate. Încercând cu neîndemânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
am așa ceva. Este absolut imposibil. Ok? - Ok, zice, înțelegând ce se ascunde în spatele vorbelor mele. Ne dezbrăcăm amândoi atât cât este nevoie ca să putem consuma actul nestânjeniți, Delia se așază pe penisul meu și începe să se miște, de parcă ar călări un căluț electric, în care bagi o monedă ca să pornească. Un căluț mare cât un miel sau un dog german, de plastic, vopsit în roșu, cu hamuri aurii și șea albastră. Vopseaua este scorojită pe alocuri. Cum spre deosebire de mine Delia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru citit? Cândva se citea în picioare, în fața unui pupitru. Oamenii erau obișnuiți să stea nemișcați, în picioare. Așa se odihneau când erau obosiți de călărit. Nimănui nu i-a dat prin cap să citească în șa: totuși, acum, ideea de a citi călare, cu cartea pe coama calului, ori atârnată de urechile calului cu niște hamuri speciale, ți se pare atrăgătoare. Cu picioarele în scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poți rezista tentației de a deschide cartea ca să verifici dacă Corinna ți-a spus adevărul. Da’ de unde. E o carte pe care o vezi pentru prima oară și nu are deloc aerul unui roman japonez: începe cu un bărbat care călărește pe un platou, printre agave, și vede zburând păsări de pradă numite zopilotes. — Dacă e falsă coperta - observi tu - și textul o fi fals. — La ce te aștepți? spune Corinna. Odată început, procesul de falsificare nu mai poate fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu -, după ce voi muri, ia calul meu, carabina mea, de-ale gurii pentru trei zile, și apuc-o pe albia secată a torentului, mai sus de San Ireneo, până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Numele, numele mamei, repede! — Acum. A venit momentul să afli... Nu, momentul acela nu a venit. După ce s-a lungit în preambuluri zadarnice, vorbăria tatălui meu s-a pierdut într-un horcăit și s-a stins pentru totdeauna. Tânărul care călărea acum în întuneric pe drumurile abrupte, mai sus de San Ireneo, continua să ignore cu cine avea să se reunească. O apucasem pe drumul aflat de-a lungul albiei uscate a torentului, dominând trecătoarea adâncă. Zorile, rămase suspendate pe contururile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Nici măcar nu s-a întors; ba mai rău: vreme de o clipă vocea mea l-a făcut să-și întoarcă fața (altfel aș fi putut să-l cred surd), dar imediat și-a îndreptat privirea înainte și a continuat să călărească fără a găsi de cuviință să-mi răspundă sau să schițeze un salut. — Ei! Cu tine vorbesc! Ești surd? Ești mut? am strigat, în timp ce el continua să se legene în șa în pasul calului său negru. Cine știe de câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dar Faustino nu era acolo, mormântul lui era gol. Din ziua aceea s-au născut multe legende: unii spun că l-au văzut noaptea, alergând prin munți, pe calul lui negru, veghind asupra somnului indienilor; alții spun că va reveni, călărind în fruntea coloanelor, numai în ziua când indienii vor coborî la câmpie... „Atunci el era! Eu l-am văzut!“ aș vrea să spun, dar sunt prea tulburat ca să articulez un singur cuvânt. Indienii cu torțe s-au apropiat tăcuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
iar, cînd s-au damblagit, să știe să-i schimbe cu alții la fel de buni pe cît au fost ei la început. Să-i schimbe, pricepi, să-i schimbe chiar dacă li se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o birjă, iar în afară de oraș nu umbla deloc. Doar cînd era trimis ici-colo cu cîte o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
schimbe cu alții la fel de buni pe cît au fost ei la început. Să-i schimbe, pricepi, să-i schimbe chiar dacă li se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o birjă, iar în afară de oraș nu umbla deloc. Doar cînd era trimis ici-colo cu cîte o treabă. Nu era dintre aceia care să fie legați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alții la fel de buni pe cît au fost ei la început. Să-i schimbe, pricepi, să-i schimbe chiar dacă li se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o birjă, iar în afară de oraș nu umbla deloc. Doar cînd era trimis ici-colo cu cîte o treabă. Nu era dintre aceia care să fie legați de glie, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îți dai seama că pentru fiecare membru al fasciei tot ce se petrece este mult mai important și mai serios de luat în seamă decît toată viața de pînă atunci. Ar putea fi considerați niște copii, nu, un copil care călărește o coadă de mătură crede absolut că este un călăreț adevărat, că stă într-o șa adevărată și dacă și-ar pune mintea cineva i-ar descoperi atunci bătături pe poponeață. Diferența dintre inșii ăștia și copii este că, în vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie în clipa următoare Scufița Roșie ori chiar un automobil care scrîșnește din frîne, indivizii din Vulturul Alb au o fixație, să silească lumea întreagă în recunoașterea ordinii lor, dreptății lor, jocului lor. Cum s-ar spune, toată lumea să călărească pe cozi de mătură și să facă și bătături pe fund!" Și caii, caii adevărați?", întrebă Mihail sincer interesat, fără urmă de glumă. "Ah, caii, caii adevărați nici nu mai există, de vreme ce locul le-a fost luat de cozile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poziția misionarului, apoi îi ridicase un picior în aer, și se răsucise între coapsele ei. Apoi o prinsese de glezne și i le trăsese în dreptul feței lui gâfâitoare. Dumnezeule, bine că făcea yoga. Viguros de parcă ar fi luat Viagra, o călărise în patru labe, pe la spate, ba chiar și-o scosese și o împunsese în anus, până când ea îi spusese să înceteze. Era dusă și o dureau toate, și în timp ce el îi îndoise picioarele ca să-i împingă tălpile în sus, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l! Doamne, ce fotografie caraghioasa! Am presimțiri dintre cele mai funeste. Uită-te și tu! îl invită Eleanor pe Adrian, ținând ziarul deschis, ca să vadă uriașă poză color a lui Șam Sharp. Poartă cizme de călărie. Doar că el nu călărește. Nici macar n-are căi. — Alea nu-s cizme de călărie, o corectă Adrian. Sunt cizme de cowboy. Le-ncalță când iese cu motoreta lui de teren. — Motoreta de teren! Când are de gând să se maturizeze odată? Oricum, în poza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]