16,186 matches
-
vor înșela, că își vor pierde, angajându-se, autonomia; atâta le este aceasta de naturală, de firească - intrată în sânge. Etiemble - de care tocmai vorbeam - este un astfel de caracter și un astfel de spirit. Tânărul cu inițiale convingeri comuniste călătorește în anii 1930 prin Rusia sovietică, se lămurește repede și își declară fără ezitări dezamăgirea, este printre cei dintâi care o fac. Participă la întemeierea revistei Les Temps Modernes în primii ani postbelici, dar prosovietismul ei îl irită și își
Rezistența la neadevăr by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8352_a_9677]
-
impunîndu-se astfel cititorului ca un personaj principal pe care nu poți să nu-l îndrăgești. Romanul este în curs de apariție, în colecția „Biblioteca Polirom“ coordonată de Denisa Comănescu. Sfântul Gheorghe/ Lipscani: acesta este punctul central, din care se poate călători de la noi, cu tramvaiul, spre cele mai circulate piețe.“ - Așa scria tata-mare, la data de 30. VI. 1912, pe spatele unei cărți poștale. Întrucât liniile nu ajungeau ca să încapă tot textul, a scris sus, în colțul din dreapta, cu scrisul lui
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Cronicar Ne aflam îmbarcați zilele trecute, eu și alți concitadini, în autobuzul 133, călătorind ca vai de noi, la oră de vârf, dinspre Piața Romană spre Calea Moșilor. Înaintare trudnică, bară lângă bară, cu multe opriri între stații. Trecusem anevoie de Dorobanți, de Polonă și din nou ne-am oprit. De această dată exact
Mai există Parcul Ioanid? by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13142_a_14467]
-
la ceafă cu o agrafă. Îi vor lăsa timp pentru asta. Și ca să așeze chiar ea două vaze cu flori în ambele părți, la cap și la picioare. - E o călătorie lungă, au spus. - Perfect, a spus bătrâna. N-am călătorit niciodată în viața mea. Sincer vorbind, sunt foarte curioasă să știu ce e de partea cealaltă. Îngerii n-au răspuns și au mai sorbit din vin. - Doar că de acolo dinăuntru n-o să văd nimic, a spus bătrâna, reflectând puțin
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
frumusețea lor poate să fie prelungită, dacă sînt fardate, estetic operate sau restaurate. Dar și restaurările distrug în timp, se știe. La fel și elixirele de tinerețe. Exemplele ar fi de prisos și ne-ar îndepărta de la subiect. Fotografiile, portretele călătoresc prin case, buzunare, medalioane, albume și arhive. Dar nici modelele nu stau degeaba, să se plictisească, în poze. Mai au și alte treburi, cum aflăm din Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură de început. Așa încît dispar
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
să se plictisească, în poze. Mai au și alte treburi, cum aflăm din Harry Potter, decît să încremenească, țepene, într-o postură de început. Așa încît dispar și reapar după un timp. Privitorului i se cere doar răbdare. Orișicît ar călători, odată imortalizat în poză sau portret, modelul nu se pierde, ci revine tot acolo, pentru că așa-i e datul. Fiindcă portretul sau fotografia imortalizează cu adevărat. Cu cît mai multe fapte memorabile ai făcut, cu atît ai fost mai des
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
fost mai des reprezentat. Iar asta, după moarte, îți conferă libertate de mișcare. Fiindcă portretele-ți sînt așezate, evident, în locuri diferite, depărtate în spațiu. Astfel încît subiecții portretelor din Harry Potter (volumul al cincilea) au posibilitatea și permisiunea să călătorească dintr-o ramă într-alta, să-ți înlocuiască propriul eu dintr-un alt cadru și astfel să afle aproape simultan - deopotrivă de la vii și imortalizați - ce se petrece la la mare distanță. Și să le spună veștile proaspăt aflate, cînd
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
de efectele proletarizării lumii rurale în epoca stalinistă și ceaușistă și, prin extensie, de psiho-dramele brutelor sătești. Cum Glimboca este o comună reală, ușor de găsit pe hartă la 5 km. de Oțelul Roșu, ni-l putem imagina pe Monciu-Sudinski călătorind într-un Jiguli sau un IMS dinspre Caransebeș, pregătit să deschidă magnetofonul la casa de cultură (sau să-l închidă, după cum îl roagă Plătică Eugenia, cînd vine vorba să-i povestească o “întîmplare îngrozitoare” despre un șef -p. 112) și
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
o scriu într-un scenariu: ce faci aici, Barry? În loc de răspunsul laconic și plin de umor prefer să redau mai jos cîteva rînduri din Cuvîntul Înainte al culegerii de memorii intitulată Tatăl Fantomă (Crane Hill, 2001): În noiembrie 1993 am călătorit la Viena unde cu ajutorul prietenului meu Daniel Schmid am descoperit adresa unde tatăl meu locuise în copilărie: numărul cinci pe Zirkusgasse, în cartierul Leopoldstadt. Descoperirea fusese făcută în arhivele anului 1917, adică anul dinaintea plecării familiei tatălui meu către Statele Unite
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
tatăl meu locuise în copilărie: numărul cinci pe Zirkusgasse, în cartierul Leopoldstadt. Descoperirea fusese făcută în arhivele anului 1917, adică anul dinaintea plecării familiei tatălui meu către Statele Unite, cînd el avea opt ani. Documentele arătau că familia sosise în Viena călătorind dinspre Bucovina, o regiune misterioasă din Carpații Meridionali, care în acea perioadă aparținea Imperiului Austro Ungar... Rezemat de zidul hotelului clujean, Barry Gifford privea prin ochelarii negri, opaci, în direcția unde își imagina că se află „misterioasa regiune”. Imediat după
În căutarea tatălui pierdut by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13223_a_14548]
-
Durandin rămâne, după părerea mea, foarte prețioasă. Cartea se află sub semnul a ceea ce istoriografia franceză numește “le regard de l’autre”, privire care s-a exercitat asupra orașului, în cazul autoarei, timp de trei decenii. În 1971, ea a călătorit la București pentru prima oară, ca tânără studentă pariziană și, de atunci, întreaga sa carieră intelectuală este legată de capitala noastră al cărei farmec și detalii semnificative a știut să le perceapă cu multă comprehensiune. Impresiile sale directe privesc atât
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
din volumul de povestiri, cât și din acest roman ar fi putut fi explorate mai minuțios și cu rezultate, probabil, remarcabile. Scena din povestirea Strania moliciune, în care un profesor se lasă sedus de o elevă și, în momentul juisării, călătorește peste un curcubeu, ar fi putut da o pagină de o fantezie imaginară memorabilă, dacă nu s-ar fi mărginit la câteva fraze mai mult sau mai puțin inspirate. La fel în roman. Când Taina contemplă, după moartea subită a
Prozator bun, caut ambiții! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13295_a_14620]
-
Într-adevăr optimist, eu mă întreb ce o să existe la sfârșitul acestui secol dacă dispar și tigrii?” șBroaște, evidentț „De cinci zile nu mai știu ce-i aia viață la «ultimele știri» sau «lumea în 24 de ore» și mă călătoresc pe teritoriul vast numit eternitate, adică citesc o carte. ș...ț Înainte de Holban am devorat șcanibalul!ț Demonii lui Dostoievski și am simțit tot timpul că nu numai în jurul meu, al bibliotecii mele, dar și în jurul întregii literaturi a lumii
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
rară”), dar și ale lui Șt. Aug. Doinaș din balada Mistrețul cu colți de argint. Dacă la primul, simbolismul atinge apogeul pe calea olfactivului, la românul canadian rămâne prioritar văzul, cel mai puternic și Înălțător simț al cunoașterii umane. A călători prin continentele lumii pentru a-ți edifica preocupările de electronică aplicată În domeniul radiologiei dentare și a fi urmărit nu de o himeră, ca la Doinaș, ci de o culoare a unei plante care, la rându-i, te cheamă din
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
Umor involuntar se găsește În poezia Fetele tracilor. Câteva texte poetice sunt de antologie: Fabulă, Homo homini lupus, Un șirag de perle, Iarnă canadiană (un distinguo al pastelului contemporan). Cunoscător atent al realităților (de toate felurile) din Canada și România, călătorind În multe țări, cu precădere În America de Nord, În descifrarea vieții materiale și spirituale a oamenilor, indiferent de rasă și religie, ziaristul Alex Cetățeanu transferă informația frustă găsită la români poetului neliniștit. Din asemenea impresii, s-a alcătuit poezia De la Herodot
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
cetățean întrutotul respectabil. Ce nu face pentru a-l dezbăra de vechiul obicei! Îi prescrie diete vegetariene, îl duce la psihanalist, îl obligă să facă jogging, îi administrează Prozac, îi face aromoterapie, îi administrează minerale și vitamine, îl pune să călătorească, să consume cultură, îl înscrie la Căpcăunii Anonimi... Dar degeaba, Balthus învăța pe ascuns Arta de a găti copilașii și compunea un Ghid al vinurilor pentru carnea de copil, iar când vedea un pici traversând strada, își spunea: "Hm, îmi
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
Liviu Dănceanu Îndeobște, călătoria, spunea Victor Hugo, nu-i decît o amețeală rapidă. Numai acasă este adevărata fericire". Și totuși, nimic mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui, nimic nu-i mai rotund, dar și mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui la umbra unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
nu-i decît o amețeală rapidă. Numai acasă este adevărata fericire". Și totuși, nimic mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui, nimic nu-i mai rotund, dar și mai imprevizibil decît să călătorești: pleci; te oprești; pleci din nou; alergi; gîfîi; apoi stărui la umbra unui copac, plănuind viitoarele trasee; nimeni nu te obstrucționează; nimic nu te agasează; îți aparții, ești, cu adevărat, liber. E ca atunci cînd compui, cînd slobozi sunetele pentru
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
fir pe care să înaintezi, o nouă experiență, sub semnul unui hedonism de modă nouă, ușor "viciat" de responsabilitatea oamenilor față de felul în care se scrie istoria. Progresiști și conservatori, tinerii care trăiesc libertatea în viteză, cu elanul de-a călători și de-a încerca totul la repezeală și prudenții lor profesori, sau popa din Razelm care-și ține vechiul lui calendar populează aceeași lume încăpătoare, în care conflictele, după ce-au izbucnit zgomotos într-o revoluție, par să se fi
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
Lucian Raicu: "poezia este gândire concentrată". În sensul acesta, Visul lui Andersen este într-adevăr poezie, acea poezie care iese din strânsoarea determinismelor logice și care "pune în libertate cuvintele", cum spunea Octavio Paz, acea poezie care face obiectele să călătorească și imaginile să ardă, acea poezie în care acordurile muzicii evocă sărbători străvechi, iar măștile și marionetele amintesc de teatrul de bâlci, resursă exploatată, de la Meyerhold încoace, de atâția regizori. Ici și colo răzbat ecourile unei lumi coloniale, sugerate de
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
clipă, crezu că îl vede nu pe fiu, ci pe tată; crezu că nu asista la îmbarcarea de astăzi, ci la cea de demult, cînd Joachim Maura plecase în Franța, unde avea să stea aproape zece luni. Joachim Maura nu călătorise atunci la clasa întîi, ci la clasa a treia. Venise oare singur pînă la docuri? Nu fusese condus, și el, pînă pe chei de două persoane? Maigret căuta mașinal acele persoane, se gîndea la clarinetist și la Jessie, care probabil
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
a scrisului lui Nicolae Strâmbeanu. În extrem de succinta prezentare a autorului, ni se spune că a muncit la această carte ani în șir. Și, într-adevăr, Nicolae Strâmbeanu s-a familiarizat cu onomastica și toponimia epocii și locurilor pe unde călătorește eroul său, inclusiv cu datele istorice și geografice (maritime mai ales) esențiale unei asemenea odisei picarești. Lexicul păstrează cât mai fidel amprenta istorică a epocii, iar culorile tari ale medievalului obscur au efect. Prin comparație, cărțile lui Ștefan Agopian sunt
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
călătoria mea și că mi se va telefona mai tîrziu. După cîteva ore însă, aflu de la același secretar foarte surprins și el, că președintele prefera să nu fac parte din suită. Abia mai tîrziu mi-am dat seama că, deoarece călătoream adesea în RDG, în cursul întîlnirilor noastre, i-am relatat lui Mitterand o mulțime de lucruri detestabile despre acel stat, care nu i-au făcut deloc plăcere. El se temea profund de Germania, înțelegînd că dispariția Republicii Democrate însemna reunificarea
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
temea profund de Germania, înțelegînd că dispariția Republicii Democrate însemna reunificarea, ceea ce ar fi dus la o Germanie prea puternică. Mitterand își însușea de fapt cuvintele lui Mauriac: "Iubesc atît de mult Germania încît îmi pare bine că sunt două". Călătoream frecvent în partea de răsărit a Germaniei atît pentru a ține acolo conferințe (franceza și germana fiind singurele limbi în care mă simt la largul meu vorbind și scriind), cît și pentru a întîlni prieteni, între care pe Marcus Wolf
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Geo Vasile Valentin Tașcu își sporește notorietatea după 1990 prin câteva acte de voință și reprezentare, biografice și bibliografice: devine titularul unei noi edituri clujene ("Clusium"), redebutează ca poet, se mută la Târgu-Jiu, călătorește în Europa, face exerciții de exorcism muzical al senescenței și morții (Școala morții, Defăimarea bătrâneții), publică studii de poetică și prozodie (Ritm vertical, 2001), eseuri și versuri. Recent, de exemplu, oferă o carte de Elogii/dezeseuri, cvartet: opus 1-4. Se
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]