1,168 matches
-
este bine să înțelegem în ce constă aceasta, ce presupune ea. Dacă vom face referire la Vechiul Testament, vom constata că evreii, în țara Egiptului, aveau o mentalitate de sclavi ai societății de consum („mai bine muream în Țara Egiptului“ unde căldările erau pline cu carne). De această mentalitate nu au scăpat nici când Dumnezeu i-a scos din țara Egiptului, călăuzindu-i spre Țara Canaanului. Ieșirea biblică a poporului ales din Țara Egiptului este o călători orientată spre minunata țară a
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria robiei egiptene (unde erau sclavi, dar căldările pline de carne) își lasă oasele în pustie. Vor intra în Țara Canaanului numai cei care s-au născut în starea de post a pustiei, întrucât ei nu mai au mentalitatea „consumistă“ din robia egipteană. Remarcăm la românii care au
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383458_a_384787]
-
tunele prin pământ, albina să culeagă miere, iar oamenii să facă ceea ce fac domniile lor, sau ce au făcut părinții acestora... Oglinda lor! Majoritatea reușesc... dacă pot face față influențelor nocive ale societății moderne. Ești căldărar, înveți copilul să facă căldări. Ești muzician, înveți copilul să îi placă muzica. Scrii, ești om de litere... Scrie și copilu’! Uneori chiar literatura de calitate. La început imita părintele... apoi personalitatea îi dictează să fie indepentent. Fără influențe... dar totuși păstrează linia celor „șapte
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
le cunosc din mărturisirile mamei. Iată doar un caz căruia-i datorez viața. Muncind la fermă, în toiul nopții, când acolo nu mai era nimeni s-o urmărească, mama mulgea câte o lingură de lapte de la mai multe vaci, scotea căldarea afară, iar când laptele îngheța o aducea lângă sobă. O ținea acolo până când laptele înghețat se desprindea de căldare și ascundea „turta” de lapte afară, în zăpadă. Dimineața o aducea acasă, fără ca cineva să bănuiască ce are sub haină. Acel
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
când acolo nu mai era nimeni s-o urmărească, mama mulgea câte o lingură de lapte de la mai multe vaci, scotea căldarea afară, iar când laptele îngheța o aducea lângă sobă. O ținea acolo până când laptele înghețat se desprindea de căldare și ascundea „turta” de lapte afară, în zăpadă. Dimineața o aducea acasă, fără ca cineva să bănuiască ce are sub haină. Acel lapte de gheață mi-a fost, poate, unica salvare din ghearele morții”. Sfârșitul celui de-al doilea război mondial
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
bărbat. Mama a tăcut, înciudată de spusese omului. Dar tata, naiv : -Vezi, fa ? Ți-am spus eu ? Atunci mama nu s-a mai abținut și a răbufnit : -Taci, dracului, că râde satul de noi ! Du-te și pune apă în căldarea mare ! dă imediat foc ! Apoi, furioasă, s-a întors către om : -Ioane, noi îți mulțumim că ne-ai adus băiatul, dar acum să ne ierți. În noaptea asta avem o distracție... Omul se simți și spuse : -Apooi, și eu sunt
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
următoarea clipă, tot în gând, am văzut camera de la comună unde se păstra echipamentul militar și care fusese inspectată în toamnă, și aproape că am început să râd. În acea sală erau câteva stingătoare, câteva costume de gărzi patriotice, niște căldări și câteva mături, alături de un furtun prăfuit. În timp ce Țăpoi ne vorbea, intră agitat în sală primul secretar. Foarte abătut ne spune că s‑a declarat stare de necesitate în întreaga țară, invitându‑ne să mergem fiecare la comunele noastre. Era
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109 MAI BINE S-O LĂSĂM BALTĂ Se povestea despre pan Bijinski faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Eu cred c-aici a fost mâna turcului. — Mai mult ca sigur - se auzi vocea subțirică a paharnicului Surdu, cel cu un singur ochi, unic în felul său, de culoare roșie. L-am auzit eu pe Ramza-Pașa cerând atunci o căldare de dohot. — Ramza-Pașa mai e în Ieși? - întrebă Vodă. — Mai - răspunse venerabilul Samoilă - și dacă Măria-Ta vrei să ne fii domn, întâi gândește-te ce să-i spui și să-i dai turcului, apoi gândește-te, rogu-te, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să-mi inventez afinități cu vecinii. Am să-mi adaptez tot ce este neasemănător În mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ultima dată setările synthesizer-ului său cu o singură clapă și un singur buton. Naybet, cu părul său vâlvoi care îi adusese faima de nebun, testa concentrat bateria ce îi alimenta cratițele și tingirile care îl făcuseră celebru. Bubui dintr-o căldare de aramă, năucindu-i pe toți. Avalanșa sunetelor dezordonate și cacofonice antemergătoare acordajului, întrebările puse instrumentelor începură de îndată umplând întreaga Lume de Deasupra, încremenind orice altă activitate a norilor, care rămaseră interziși. Pe imensa plajă a serenității apărură primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
căruțe să întoarcă. De jos, până la casa bătrânului, nu puteau urca decât pe niște ulițe abrupte ce șerpuiau pe coastă. Acestea se furișau prin fața caselor vechi, aruncate între dâmburile ca niște cocoașe pline de vegetație. Se aflau pe fundul unei căldări între munți, așezarea fiind ridicată pe mai multe niveluri, ca într-un amfiteatru enorm. Era clădită concentric, ca o cetate fortificată, iar casele se răreau abia către vârfuri, pierzându-se acolo printre copaci. Treceau pe lângă garduri de piatră înalte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
arendășiei, ca modalitate de exploatare a moșiilor prin intermediar, apare în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, fabricarea rachiului e mult mai veche, deoarece numai în 1776 numărul velnițelor era de pe întreaga Moldovă; în 1804 erau „800 de căldări de velnițe”. Alcoolul era fabricat din cereale, ceea ce a însemnat creșterea suprafețelor cultivate cu cereale. Producerea alcoolului a fost interzisă în 1783, dar a fost reluată în 1814, printr-o măsură luată de Obșteasca Adunare. În hotarul moșiei Filipeni a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cunoscută românilor din Moldova cu mult timp înainte de a se fi adusă procedeul alcoolului din Galiția (horilca). Pe la 1670, Duca Vodă scutește de camătă o velniță a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași și dă drept călugărilor să instaleze și alte căldări de fiert borhotul. O velniță au avut și boierii Rosetti din Filipeni, iar rachiul obținut era vândut țăranilor din comună, în special pentru țăranii clăcași din Slobozia, Lunca și pentru țiganii robi, mai puțin pentru Fruntești, unde răzeșii își preparau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
înregistra populația birnică, arătând și principala ocupație a locuitorilor: „lucru pământului, vii, pomăt, creșterea vitelor, apicultura, butnăritul, cărăușia”; la acestea adăugându-se, în 1851, când s-a realizat o catagrafie, că „femeile cultivau sămânța gândacilor de mătase” și că erau „căldări de rachiu”. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, s-a extinsă cultura cerealelor pentru export, dar și cultura viței de vie și a pomilor fructiferi. Industrializarea țării de la sfârșitul secolului al XIXlea impunea cultivarea cânepei și a inului pe suprafețe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să iasă din ele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o carte. Până nu o deschise și nu începu lectura, câinele nu se mișcă de acolo. Ridică ochii de pe pagină și comandă, Du-te, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
medicului, Nici azi, nici mâine, niciodată, dacă ar depinde de mine, eu am deja tot ce aveam nevoie să știu despre această istorie, Va trebui să-mi explicați mai bine, așezați-vă, nu stați acolo proptit ca doamna aceea cu căldarea goală. Câinele apăru brusc, ieși sărind, lătrând din spatele unor arbuști și alergă drept la comisar, care, instinctiv, făcu doi pași înapoi, Nu vă fie frică, spuse soția medicului apucând în trecere animalul de zgardă, n-o să vă muște, De unde știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bine o aduceai aici, îmi place să-mi țin dușmanii aproape, să știu ce fac. — Ești nebună! — Nu, de ce? Doar c-ai întârziat prea mult și, după ce-ai intrat, ai zis că ți-e sete, să-ți aduc o căldare și o cană, de unde să-ți aduc acuma o găleată?, adu-mi o sticlă cu apă minerală, vrei să intri în lichidul amniotic?, vreau să intru în pizda mă-tii, ideile tale de nebună, ei, asta-i, te mai botezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
III Uite, ia a treia cheie, Vîr-o în broasca - Astartee! - Și întoarce-o de un grad Unui timp retrograd, Trage porțile ce ard, Că intrăm Să ospătăm În cămara Soarelui Marelui Nun și stea, Abur verde să ne dea, Din căldări de mări lactee, La surpări de curcubee, - În Firida ce scîntee eteree. PAZNICII Înaltă conexiune, Gardă eficace nunților, Drum și Carte: Pentru sumbrul rac al lui Marte. Pentru Jup - Acel Trup - Saturn centurat în aparte, Uran ca un tiv, Neptun
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a eului: "Uite, ia a treia cheie,/ Vîr-o în broasca-Astartee! Și întoarce-o de un grad/ Unui timp retrograd,/ Trage porțile ce ard,// Că intrăm/ Să ospătăm/ În cămara Soarelui/ Marelui/ Nun și stea,/ Abur verde să ne dea,// Din căldări de mări lactee,/ La surpări de curcubeie,/ - În Firida ce scîntee/ eteree" (Idem). Cu Ion Barbu, poezia devine o solemnitate de adorație, ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi, să vadă. Noaptea dorm, visând ninsoare, Admirând fulgii în zbor Și mă rog la mândrul soare Să nu-mi strice alb decor... VACANȚA DE CRĂCIUN Mergând cu colindul, am văzut, în fiecare iarnă, oameni de zăpadă
SELECŢIUNI DIN VOLUMUL CAPTIV PE TĂRÂMUL COPILĂRIEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363911_a_365240]
-
malul stâng al bătrânului râu se întinde Țara Loviștei cu istorica bătălie de la Posada când Basarab I a zdrobit oastea austriacă. De la confluența Lotrului cu Oltul, către apus, se desfășoară o vale mirifică. Orașul Brezoi este înconjurat, ca într-o căldare, de munți cu crestele frumos dantelate și pinteni ce împung uneori plapuma norilor ce se adună deasupra orașului din cele patru orizonturi, iar alteori cu frunțile pleșuve lucesc cu cenușiul lor în contrast cu strălucirea astrului ce revarsă asupra înălțimilor lumină și
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
simți mai aproape de cer. Călătorul se oprește adesea să facă fotografii, să filmeze spectacolul oferit de mama natură pe scena munților sau să savureze din plin aceste minunății. Dar iată că drumul coboară și de sus se deschide ca o căldare Obârșia Lotrului. De aici se poate coborî pe Lotru pe conturul lacului Vidra, unde întâlnești proaspăta pârtie de schi, apoi Stațiunea Vidruța, și apoi barajul din anrocamente naturale. Dacă urci dinspre stațiunea Voineasa, pe Cataracte, ai impresia că în față
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
Frunza verde ca lipanu’/ Asta toamna era anu’/ Când s-o gătat cu culesu’,/ Domni cei mari cu Congresu’/ Ni-or poftit la București/ Să vedem nadraji nemțești/ Și case mari boierești.// Ne-am dus din Oradea-Mare, / Io Pitula lui Căldare/ și cu Petrè lui Poțoc/ Cu gheizășu’ cel de foc// Geizășu’ bătu-l-ar sfântu’/ merea iute ca și vântul/ Amu-l vezi și minten nu-i,/ Tune dracu-n roata lui!// Am plecat la drumu’ mare,/ Îmbrăcați nevoie-mare,/ Cu
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]