1,672 matches
-
dă cacao, dracu', față dă omu' ăla. Oricum, pă ăștia doi n-aș pune bază nici să ducă coșulețu' cu colivă pân' la biserică. Aia e!" Ieși din spital într-o stare de spirit excelentă. Dimineața însorită și neașteptat de călduță de noiembrie i se părea minunată. Doctorul Gherasim îi propusese să-i aranjeze să-l ducă o ambulanță acasă, dar nea Vasile refuzase ferm. Știa el că o dată ajuns în fața blocului ar fi trebuit să-i scape și șoferului măcar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
eu am învățat de la alții și tot așa. Numai că treaba cu vinul rece nu merge chiar otova. Una-i vinul alb și alta-i vinul roșu. Acela roșu se bea nerăcit... Rachiul îi bine să-l bei chiar mai călduț. Atunci simți cum o ia razna prin toate mădularele și te face să te uiți după o fusteică scurtă și să te scoli de pe scaun - și-a dezvăluit Pâcu secretele. Uite cine ședea printre noi, fără să știm nici cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fi văzut niciodată. Bine că s-a trezit din leșin... Încolo o să-l pună Dumnezeu pe picioare. Nu duce grijă de asta. Atunci a intrat și Măriuța, cu o ulcică aburindă. Ce ai acolo, Măriuță? - a întrebat-o Cotman. Ceai călduț. M-o trimis Costache să stau cu Hliboceanu cât mergi tu să mănânci. Atunci te lăsăm pe tine. Dacă se întâmplă ceva mai altfel, ne chemi. Rămasă singură, Măriuța și-a împreunat mâinile, a ridicat ochii spre înaltul odăii și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
la el... Cred că îl urmăreau ei de multă vreme și pe vifornița ceea i-o venit de hac! Dacă era altul mai slab în locul lui, cred că era mort!” Îndată a intrat Măriuța, cu o strachină plină cu ciorbă călduță de pui. Bună dimineața, flăcăule! Ori mi se pare ori ai făcut ochi de-a binelea. Uite că ți-am adus de mâncare, cum se cade unui gospodar ca tine. Măriuța era toată numai zâmbet și vorbele mai degrabă un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Montaigne într-un sanatoriu social în care emigranții și discriminații pot avea certitudinea unui liman izbăvitor. O țară în care, dacă ești handicapat locomotor și retardat mental nu se poate ca, păcălind vreo autoritate, să nu găsești un loc călduț desfăcut din mantaua protecției sociale. O țară în care cea mai bună trambulină socială este să te declari de stînga, îmbrățișînd valorile filantropice ale utopiei universale - emanciparea de constrîngeri, libertatea, eliminarea granițelor și a statelor, desființarea suveranității naționale, concordia planetară
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
pseudonim, convins fiind că, În cele in urmă, opera impune numele și nu viceversa. Ca orice veleitar, era obsedat de premiul Nobel, neacceptînd să scrie decît capodopere - calea cea mai sigură spre ratare. În schimb, despre mine spunea că sunt „călduț“ și „confortabil“, cînd nu mă făcea de-a dreptul ticălos. Și asta numai din cauză că mă descurcam mai bine decît el - cu banii, cu femeile și chiar cu literatura. PÎnă la urmă, chiar dacă am ales cariera de inginer, am publicat cîteva
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
La ce se referea oare? La igiena personală, bineînțeles, ce știți voi despre mecanismul feminin care se pregătește la nesfîrșit pentru ca să vă primească și să vă facă existența un paradis pentru cîteva clipe? De aceea aveau ele nevoie de băi călduțe, măști cosmetice și clisme. Dacă ar fi dat atunci cu piciorul situației favorabile ar fi însemnat să și bată pur și simplu joc de un moment cu care nu s-ar mai fi întîlnit, le atrăsese atunci Gulie atenția, avînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
după lucruri rele, puchinoși care umblă hai-hui prin lume, murdărind bolta Înstelată cu cele mai vulgare cuvinte... -Nici chiar așa! Vorbești despre noi ca despre niște borfași de rând și nu se cade! A trecut și Crăciunul, ca o pală călduță de vânt peste sufletele lui Antoniu și Kawabata, cei doi cloșarzi, bastarzi ai speranței, pescuitori În propriul Întuneric. Kawabata: M-am săturat de viață. Aș vrea să fiu o brazdă pe care cresc albăstrele tot timpul anului. Nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu mai suporți țara asta plină de surprize. Dispar amândoi În vânzoleala de pe marele bulevard, Îndepărtându-se de Antoniu... Vremea s-a Înmuitat, probabil au fost ultimele zile geroase, și acum, zăpada a Început să se topească formând o clisă călduță În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să curețe putreziciunile. Voi, cerșetorii, veți crește În progresie geometrică, iar ghetourile, orașe ale groazei, se vor Înmulți și ele halucinant. Mirosul prafului și al gunoaielor va fi emblematic, va fi o punte Între mizerie și lux. În rest, o călduță apă de colonie, aruncată peste hainele mulțimii anonime. Jurămintele nu vor mai conta, piedicile vor fi moi ca bureții de baie, curățenia va fi un capriciu, poluarea va progresa, cuvântările vor ține loc de grădini paradisiace, cu ochii holbați, civilizația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de oameni frumoși și deștepți, am fost preferații tuturor. Așa că lucrurile au stat în loc pentru mine o vreme, fiind absorbit în totalitate de încântătoarea misiune de a fi soțul Antoniei. Când m-am dezmeticit, cum s-ar zice, din amețeala călduță și aureolată a acelor „ani de miere” am constatat că unele drumuri îmi deveniseră inaccesibile. Tatăl meu murise între timp și mi-am luat rolul de negustor de vinuri, simțindu-mă în continuare un amator în această meserie, lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
iar buzele groase, lacome, puțin întredeschise, da, pe acelea le cunoșteam. Dar nu era Antonia mea, ci una mai tânără, mai veselă, mai bine conturată. Poate că ea existase și o uitasem eu. Nu vedeam în ea nimic din brambureala călduță care era acum soția mea. Mă trecu un fior. — Nu poate fi ea fără trup, am spus. Trupul unduitor al Antoniei era o componentă esențială a ființei ei. — Într-adevăr, unii oameni sunt, mai mult decât alții, reprezentați de trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce-a mai făcut și cântăream argumentele pro și contra pentru a o contacta. Între câteva fumuri și Înghițituri, m-am pierdut printre gânduri melancolice. Timpul trecea și chiar Înainte ca soarele să apună după acoperișuri, se porni o briză călduță, aproape afectuoasă. După ce chelnerița ne Înmână nota, Anton sublinie că portofelul său din „cea mai fină piele germană“ era tot la mine. Dar colegul meu are destui bani, nu-i așa, Knisch? Am reușit să scot la lumină câteva bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă din urechi. Apoi pescui un aparat de ras dintr-un pahar plin cu alcool sanitar și Îl frecă cu drag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doară ceva, și care nu te lasă să dormi. Și tocmai asta m-a surprins, Înainte ca senzația aceasta să se transforme În ceva diferit, ceva mai șters, ceva mai degrabă... Ei, poate era o premoniție. Ceea ce descoperisem era mai călduț și mai dulce. Brusc, mi-am dat seama că s-ar putea să n-o iubesc pe Dora, cel puțin nu așa cum ar trebui. Am simțit mai degrabă că o prețuiesc așa cum prețuim o persoană care a fost mereu prezentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
convins că profesorul e nebun. Mă așteptam la o izbucnire când mă ridicasem. Mă temeam că se va enerva - dar el rămăsese tăcut. Trenul intrase într-o gară. Fereastra era oricum pe jumătate deschisă... M-am întins prin întunericul tăcut, călduț și catifelat și am atins mânerul. Eram pe punctul de a coborî, când un funcționar de la căile ferate se ivi jos, pe marginea liniei. Avea în mână o lampă de semnalizare, cu ambele becuri, cel roșu și cel verde, aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prezintă succesoarea publicului fidel de la Scala. Cântau împreună o arie înainte ca femeia mai în vârstă să se retragă cu o plecăciune. „O, Doamne! Dacă scula și boașele mi se ofilesc și cad?“, se gândise Bull, dându-și cu apă călduță peste fața întunecată de neliniște. Văzuse ceva similar în cazul oilor castrate. Un instrument poziționa o bandă strânsă de cauciuc la baza scrotului. Cu timpul, acesta se înnegrea și cădea, pur și simplu. „Nu vreau așa ceva...“ Berea urcată la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
parte de "tinerețe fără bătrânețe", pe tot parcursul anului este primăvară și peste tot domnește bucuria. Iată cât de frumos este descrisă această țară în epopee: "Nu există gerul din timpul iernii, țara e scăldată în toate anotimpurile de soarele călduț. Nu există durere și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
dau de pe bandă râsete. Să ne râdem la un loc, ca să nu ne mai fie frică. Câtă lume se uită la televizor în România și râde de frică, de frica zilei de mâine, de lehamitea zilei de azi? Mirosul acesta călduț, grețos și înspăimântător de sex, moarte și râs, ca sângele curgând în șanțul din spatele bordelului, umple atmosfera acestei țări, în vreme ce partidul de guvernământ ne arată în sus, după steaua roșie, stele galbene și albe pe albastru. Desacralizarea morții, sexul animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
școlii, pe tencuiala gri, zgrunțuroasă (despre care Pătrașcu Luigi știa bine că nu e calcio-vecchio, ci un strop dat cu măturica), pe urmă intrau în clasă pe ferestrele deschise și, fiindcă tot semănau cu tăiețeii, iar din tăieței picură supă călduță, împrăștiau bobițe de transpirație pe frunțile elevilor, la subrațele tovarășei învățătoare Ulărescu și poate pe spatele ei, jos, unde bluza făcea pliuri și se petrecea cu fusta. În legătură cu muștele, cu zumzetul și cu acrobațiile lor aeriene pe deasupra catedrei și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
stejari și arțari roșii, brazi argintii, platani, pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cred totuși că i s-au păstrat. Altminteri nu-mi explic de ce pleca întruna pe șantiere. Zicea că pentru bani, dar nu-l credea nimeni. Câteodată, după discuții interminabile, mama îl convingea să rămână în București, într-unul din posturile călduțe de la birouri. Erau perioade când aveam și eu un tată pe aleea Băiuț, unul în carne și oase, nu doar pe hârtie și pe la sfârșiturile de săptămână. Dacă atunci s-ar fi montat în apartamentul 40 un aparat pentru măsurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu vor să se implice în viața publică sau în astfel de evenimente, din teamă sau pragmatism, din comoditate sau lașitate. În fond, nu prea văd ei ce au de câștigat. Tot Emil Cioran remarca: „Românii au fost totdeauna prea călduți. Urând extremele și soluțiile tari, ei n-au prezentat în fața cursului lucrurilor reacțiunea caracterizată a unei individualități, ci au dat ocol evenimentelor, încât toate s-au făcut peste ei. [...] Echilibrul nostru n-a fost expresia unei armonii, ci a unei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
De ce nu? - Fetelor nu prea le place fotbalul. - Atunci invit-o altundeva. Dacă zici că e drăguță.... - Nu știu. Poate ai dreptate, poate o s-o invit la fotbal. - Foarte bine Shuoke se căca și Vincent îl spăla cu un jet călduț. - Să fac o analiză? întrebă. - Nu, lasă. N-am mâncat mai nimic astăzi. - Atunci mănâncă ceva. Omul gândește mai bine cu stomacul plin. - Da, o să-mi fac o supă, zise Shuoke. Chiar acum. - Bine. Vorbim mai încolo. - Da. Pa. - Pa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a întâmplat că în aceeași clipă mâna mea a nimerit între chimono și pielea doamnei Miyagi, strângând un sân neted și călduț, de formă alungită, în timp ce mâna doamnei, dintre crengile de keiaki apucase mădularul meu și-l ținea cu îndrăzneală, scoțându-l din haine, de parcă ar fi întreprins o operație de desfrunzire. Ceea ce-mi suscita interesul, în sânul doamnei Miyagi, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]