608 matches
-
o foaie de culoare ocru, Îndoită ferm la jumătate. Un scris cu cerneală albastră aluneca Într-o nervozitate impetuoasă, pălind treptat și recăpătîndu-și intensitatea la fiecare cîteva cuvinte. Totul pe acea filă vorbea despre vremuri apuse: firul scrisului dependent de călimară, cuvintele zgîriate pe hîrtia groasă de vîrful peniței, atingerea rugoasă a hîrtiei. Am netezit epistola pe tejghea și am citit-o, aproape pe nerăsuflate. Dragă Julián, Azi dimineață am aflat de la Jorge că, Într-adevăr, ai părăsit Barcelona și te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cufăr modest lângă pat, cu câteva boarfe croite grosolan. Probabil Bernardo Își părăsise În grabă lucrarea la care trudea: Res gestae Svevorum. Pe masa de scris, se găsea un codice subțire legat, deschis lângă câteva file de pergament și o călimară. Începu să citească cu glas tare. - „Această carte se numește Cronica federiciana, În care se vorbește despre lucrurile suveranului meu, minunea lumii...” Dante Își ridică ochii pentru o clipă, iar apoi reveni la pergament. - ... „pe care eu, episcopul Mainardino, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de câteva momente, ceva Începuse să Îl deranjeze, ceva ce se insinua În toate acele discuții ca un sunet distonant, strident. - Ar fi de semnat actul... auzi răsunându-i În urechi. Unul dintre priori se apropiase și Îi Întindea o călimară și o pană. - N-am timp de hârtiile voastre! exclamă. - Dar e darea de seamă a administrației pe ultimele două luni, bâigui Antonio, din breasla de pe Calimala, de pe partea cealaltă a mesei. Ca membru al consfătuirii noastre este de datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
luni, bâigui Antonio, din breasla de pe Calimala, de pe partea cealaltă a mesei. Ca membru al consfătuirii noastre este de datoria dumitale să o semnezi,. Fără avizul domniei tale, nu putem avansa dosarul către următorii priori... Lapo Salterello Împinse Încă o dată călimara spre el cu un aer sfidător. Dante sări În picioare, lovind cu mâna peste sticluța care se răsturnă, revărsându-și conținutul Într-o pată Întunecată pe masă. Apoi, În zăpăceala celor de față, se răsuci brusc pe călcâie și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
semăna. Trist și povârnit. Prin aer plutea un miros de pânză udă și de lemn pentru sobă, de mentol și de tutun ieftin. Îmi oferi un scaun aproape de sobă și se așeză la măsuța lui, pe care se odihneau trei călimări bombate. După ce-și reveni din uimire, îmi povesti despre sosirea Lysiei Verhareine. O poveste simplă, din care nu am aflat nimic nou, dar mă bucura să aud pe altcineva vorbind despre ea, pe cineva care nu era de pe la noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
apei e pierdută acele bradului măsoară trecerea în drumu-i rebel raza mă atinge. Puține lucruri sunt mai gri ca distanța dintre două umbre de murmur și literă, cuvinte fragede trec peste umăr în peniță zâmbetul crește mai înalt. Adun în călimară ruine, plopi desfrunziți de flacăra lui mai, tei care nu au atins niciodată cerul. Închegată-n frica de a nu îngenunchea cerneala curge în vene, pentru o clipă descătușez oglinda apei să pot spune: lună! lasă curcubeul pe noi iarna
TIMPUL TRECE MONOTON ... de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364456_a_365785]
-
Se duc la dracu, domnișoară! Se cern și visurile mele, Se duc în ultima ninsoare. De astăzi voi privi spre stele Și o s-aștept prima ninsoare. Dar, uite, vine primăvara Și mă mănâncă sub călcâie. Mi s-a golit și călimara, Dar cine-i prost, acum, să scrie?! Referință Bibliografică: Dar, uite, vine primăvara! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DAR, UITE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362819_a_364148]
-
liniște), un suflet-orchestră pentru că de la început și până la sfârșit asistăm la o muzică ce pornește delicat, precum sunetul viorii: „Din cântec lin, pe strune de vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimară/ Praful iubirii peste noi în noapte./ Și lacrimi - bobi de rouă de pe flori S-adun pe buze-n dimineți senine/ Să mă îmbrac în mantii de culori/” (Aș vrea),. apoi muzica se întețește: „Sunt umbră și suflet născut din esența
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
imens de apă vie”, flăcări roditoare, „scântei de floare dalbe”, „muguri de magnolii” care se desfac în „floarea sufletului viu”, dar și suficiente motive de răvășire sufletească, născătoare de vers menit să dăinuie. Peste toate acestea, „tandru, versul” - prelins din călimară, picurând în „calde, mirifice unde” (Renaștere). El are darul de a o face pe autoare să plutească „înspre nouri și-n eternitate/ Cuprind infinitul și-n taină-mi țin dorul...” (Renaștere). Răvășirea e ascunsă în tăceri ancestrale, după mărturisirea poetei
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
Acasa > Strofe > Timp > VECHIME Autor: Lorena Georgiana Craia Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Timpu’-nvârte-n carusel Peruzele în duel; Noaptea nopților prelinge O lumină, ce mă stinge. Scriu cu alb din călimară Cât îți sunt eu de amară; Din creion și rumeguș, Te împing pe repeguș. Patul stă ca o peluză Și, cu perna la ecluză, Își primește-n așternut Raza lunii, cât un cnut. „Suflete, faci pantomimă? Nu știai că e
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
nopților prelinge Pe prichiciul ce învinge Câte-o ramură de brad. Stele curg și stele cad. O lumină ce mă stinge Se hlizește și m-atinge, Mă trimite în iatac, Pentru un taifas c-un drac. Scriu cu alb din călimară Cum pe mine mă omoară Drumurile-n depărtări, Cu tălpi fără încălțări. „Cât îți sunt eu de amară Tu să vii la mine, iară, Să ne spovedim în taină, Nimănui și fără haină.” Din creion și rumeguș, Trag o linie-arcuș
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
Suflete, faci pantomimă?” Raza lunii, cât un cnut, Se primește-n așternut Și cu perna la ecluză, Patul stă ca o peluză. Te împing pe repeguș, Din creion și rumeguș; Cât îți sunt eu de amară, Scriu cu alb din călimară. O lumină, ce mă stinge, Noaptea nopților prelinge; Peruzele, în duel, Timpu’-nvârt în carusel. 23 mai 2016, Constanța Sursa foto: #Woman Writing a #Letter - #Rupert #Shephard #Oiloncanvas, 1939 #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografică: Vechime / Lorena Georgiana Craia : Confluențe
VECHIME de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361039_a_362368]
-
l-ar găsi Gigi, l-ar face măturător în Ghencea - le-a dedicat frumoasa scriere „Ciocoii vechi și noi”, acelora care au mâncat starea stăpânilor lor, ce nu i-au lăsat să moară în mizerie, căci boierii adevărați erau cu călimări la brâu și anteriu, cei făcuți erau și sunt în frac și mănuși albe. Și cât de bucuros a fost boierul Negulici când a primit, cu ospitalitatea-i caracteristică pe avocatul și scriitorul Delavrancea care, auzind că se întoarce Sultănica
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]
-
toamna are ochii de struguri... Copilul desprinde din vie ciorchini grei, ca seara lui octombrie, picurând galbene jocuri de lumină printre frunzele bătute cu aramă. - Ești oarbă, toamnă, auzi! Ai nevoie de un baston de fulgi. Toamna urcă dintr-o călimară de cerneală, trasă de razele lunii. - Dacă cineva mai strigă, cerneala o să acopere lumea. Sufletele voastre sunt bolnave. Inimile voastre sunt de piatră! Timpul se măsoară în frunze care cad. Copilul strigă la stele. Cerneala se varsă pe străzi, pe
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
poetic, cântecul viorii topește frunza (nu floarea) belladonei! Pe planuri diferite, dar defel fără afinitate, alunecă, se glisează și dau formă cărții sonetele din carte. Cu personaje adesea mitice, cu filigranări de stil pentru care este mai potrivită pana și călimara decât computerul, ca un labirint prin care Minotaurul paște liber, sonetele din cel mai recent volum al poetului Theodor Răpan sunt encilopedii inegalabile. Citeși pagină după pagină și uiți că ești în secolul postindustrializării. Fascinant! Mirific! Din smalțuri de culoare
ULTIMUL „CRESCĂTOR” DE INOROGI ÎN REZERVAŢIA SONETULUI de MELANIA CUC în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364113_a_365442]
-
la armonie cosmică și la bunătate și înfrățire între oameni. E o poezie pozitivă prin excelență: degajă lumină, dragoste, îndemn la sfințenie: „Lumina cerului pulsează / Și se revarsă-n infinit, / În timp ce inima vibrează / Cu-o dragoste fără sfârșit.” (Împliniri de călimară). Tonul optimist este păstrat chiar și în momentele de dificultate. Chiar și atunci poeta găsește o rază de lumină de care să se agațe și-i îndeamnă și pe alții să facă la fel: „Întunericul vine / Mă agăț de o
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU ARTEI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU ARTEI Lui Mihai Moșandrei Un elixir ori o esență pură-n călimara și-o până, de păun, în splendida culoare, un ghimpe-n frunte, al razei calzi, de soare, și-n piept, un nerv febril, de dulce primăvară - și-o muză-n tremur, ca o libelulă - o tânără vestala iubita de-un
ELOGIU ARTEI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367345_a_368674]
-
noi o sărbătorim cu rodii, O sămânță servești tu, o sămânță servesc eu, Ca și cum am lua leacuri sacre Pentru nemurirea sufletului. El, Eminescu avea darul luminii și visului, Ca și cum natura i-ar fi dat doar lui nemurirea Cuvântului românesc și călimara dorului, Ca și cum El, Eminescu, ar fi trecut prin multe galaxii Și ne-ar fi adus versul dorului ca dar, Dorul de părinți, dorul de codru, dorul de izvor, Dorul de țară și dorul de reîncarnabila iubire! O sămânță de rodie
MARINELA PREOTEASA [Corola-blog/BlogPost/367432_a_368761]
-
Eminescu, noi o sărbătorim cu rodii,O sămânță servești tu, o sămânță servesc eu,Ca și cum am lua leacuri sacrePentru nemurirea sufletului.El, Eminescu avea darul luminii și visului,Ca și cum natura i-ar fi dat doar lui nemurirea Cuvântului românesc și călimara dorului,Ca și cum El, Eminescu, ar fi trecut prin multe galaxiiși ne-ar fi adus versul dorului ca dar,Dorul de părinți, dorul de codru, dorul de izvor, Dorul de țară și dorul de reîncarnabila iubire! O sămânță de rodie servești
MARINELA PREOTEASA [Corola-blog/BlogPost/367432_a_368761]
-
sufăr! Văd firul de iarbă cum crește-n tăcere Și muguru-i gata plesnit, ce splendoare! Narcisa-mi zâmbește-unduind de plăcere Redând bucuria în suflet de floare. Și-un zumzet sălbatec îmi umple-universul Un zgomot de-aripă ușor mă pătrunde... Deschid călimara lasând tandru, versul Să picure-n calde, mirifice unde. Încet... las departe tristeți adunate Mă umplu fiori de o dulce dorință De viață, ce simplu trăită-mi dă Pace Cu liniște-mi dăruie-ntreaga fiintă. Renasc idealuri, adun bunătate Cu
RENAŞTERE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366852_a_368181]
-
Pe nisipul vieții tale, Voi învăța din nou să cânt. Deschid cartea vieții O pagină, încă una, încu-n rând, E scris în stele de noi, pe pământ. Destinul dezleagă-mi, tu veșnice timp, Și scrie pergamentul iubirii, nemurind. Tu varsă călimară, pe sufletu-mi trist, Alungă miraj, încuie gând proscris, Mă suie în nori, alungă-mi tristeți. Visează, dansează, cu propriile vieți. Referință Bibliografică: Poezii de primăvară / Carmen Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 88, Anul I, 29 martie 2011
POEZII DE PRIMĂVARĂ de CARMEN MARIN în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367002_a_368331]
-
Maria Gârbe. Suferința impresionează și trezește compasiune. Dar Dumnezeu nu o dă degeaba. Ioan Bran avea pregătit ceva mult mai bun decât o viață „normală”. Lui i-a dat Dumnezeu harul liric, profunzimea gândirii, timp pentru scris, i-a umplut călimara cu o tinctură amară, bună de tămăduit rănile sufletului și i-a împărțit viața în două părți aproape egale (din a doua jumătate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obișnuiți, ultimii 23 - sigilați în imobilitate (născut la 1
POETUL SĂTMĂREAN-MARAMUREŞEAN CU „DEPUNERE DE CHICIURĂ PE VISE” – IOAN BRAN de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367056_a_368385]
-
celebru orașul Făurei. Nici nu mai spunem că la împlinirea vârstei de un an, la tăierea moțului, o altă ceremonie obligatorie în familia tradițională, când i-au fost puse în față, pe o tipsie, ispitele vieții, respectiv niște bani, o călimară de cerneală, o scrumieră și o minge de fotbal, țâncul a luat mingea și a început să o roadă fiindcă-i dădeau dințișorii. Delir! Toată lumea se felicita pentru intuiție, iar calculele veniturilor unui fotbalist de primă categorie, fură reconsiderate cu
UN TATĂ VIZIONAR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367068_a_368397]
-
Feți și Ilene până aproape de cer ce ne ținuse cu răsuflarea tăiată și cu bărbia proptită în pumnii strânși buchet pe băncile goale, ca niște „sabaci gata să hămăim”, înlăturasem tot ce ne-ar fi putut distrage atenția, carte, maculator, călimară și alte rechizite pentru a nu deranja cu fâșâitul sau zgomotul lor acest captatio integrum pe care-l reprezenta firul epic, tors cu sârg și neasemuită înzestrare retorică de zâna de la catedră, fata ceasornicarului nostru din sat, ingenua și tănăra
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
Maria Gârbe. Suferința impresionează și trezește compasiune. Dar Dumnezeu nu o dă degeaba. Ioan Bran avea pregătit ceva mult mai bun decât o viață „normală”. Lui i-a dat Dumnezeu harul liric, profunzimea gândirii, timp pentru scris, i-a umplut călimara cu o tinctură amară, bună de tămăduit rănile sufletului și i-a împărțit viața în două părți aproape egale (din a doua jumătate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obișnuiți, ultimii 23 - sigilați în imobilitate (născut la 1
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]