254 matches
-
ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din urmă. Grădina era plină de copii și guvernante; copii de șapte, opt ani, nici unul de cinci ca Julius. Mulți purtau haine albe, cu o mică jachetă strînsă pe corp, fără guler și cămășuțe de poplin cu gulerul apretat și cravate fine, azurii, roșii sau verzi cum poartă toreadorii. Nici unul nu avea Încă acnee și erau cu toții fericiți, gata să se zbenguie, nu vă apropiați prea mult de piscină, copii, nu aruncați cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Rai. Mama se-apucase să coasă și să croșeteze haine pentru copil, ca-n vremea bunicilor. Ascultam ore în șir discurile de vinil și coseam amândouă. Am învățat să brodez, din instinct, fluturi colorați, ciuperci și ghirlande de căpșuni pe cămășuțe cât o palmă și bavete decupate din cerșafuri. Când nu coseam, citeam. Ciudat, nu cred să fi scris ceva nici în așteptare, nici după naștere. Dar, dacă memoria nu mă înșală, asta nu s-a întâmplat nici din pricina stresului, nici
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
alergam mai jos. Am auzit un ultim avertisment căruia nu i-am dat nici o atenție, iar vocea ei s-a pierdut aproape imediat în murmurul vocilor din jurul meu. O mulțime de copii, unii în costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în ipoteza că ar fi fost Empedocle, cum naiba de greșise în privința modului de moarte; aș fi pălăvrăgit un pic cu el despre asta, dar îmi era prea somn, abia izbuteam să-mi țin pleoapele ridicate. Copilul stătea cuminte în cămășuța lui largă, la câțiva pași de masa de sub fereastră; ținea mâinile la spate, se aplecase ușor înainte, privea atent și nu scotea o vorbă. Au trecut, astfel, câteva minute bune, aproape ațipisem, când Dragoș a sărit de pe masă și a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Dar într-o noapte cu lună rotundă și imensă ca acum își desprinsese mâna din strânsoarea maternă, încălțase ghetele cu patine și ieșise din casă. Când se trezise, maică-sa o găsise patinând adormită pe gheața din curte, numai în cămășuță. Ai fi zis că plutea, că zbura prin gerul tăios, pe sub pomii sclipind de chiciură. După noaptea aceea, și-a mai pus de multe ori, trează fiind, ghetele cu patine, dar n-a mai izbutit să facă măcar un pas
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Antonio nu zări decât o umbră albă - o formă cu părul blond și punctulețul aprins al unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
duc Într-o altă casă, În oricare alt oraș, și n-am să-l fac să uite. — Nu, puiule, Îi zâmbi ea, liniștitoare, nu-i nimeni. Kevin o prinse În brațe strângându-i picioarele și Își șterse nasul de marginea cămășuței ei. Hai să-ți schimb așternutul, Îl Întrerupse ea. — Hai. Îl luă de mână și Îl duse cu ea În bucătărie. Printre zăbrelele desfăcute ale oblonului se vedea Începutul azuriu al răsăritului. N-avea cum să găsească așternuturile curate fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
serviabilă, Înșirase pe tejghea toate noile achiziții de la Pitti Bimbo: tricouașe marinărești cu dungi orizontale, pantalonași de in și haine cu coadă. Apoi văzu un smoching de ceremonie - pe care Îl combină, bucurându-se de bunul său gust, cu o cămășuță albă, brodată. Nu putea să-i Îngăduie lui Kevin Buonocore să se prezinte la Palazzo Lancillotti În trening - de firmă, poate cu etichetă falsă, sau poate chiar reală, căci oamenii fără prea mulți bani se omoară pentru copii și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totodată spera să mai apară ceva, să mai scrie cineva, în sfârșit, să se știe cunoscută cât de cât. În timpul acesta, Giulia își făcuse o părere generală. Pe Ancuța o considera o matracucă rămasă pe margine, iar individul penibilos, în cămășuța lui, nici nu intra la socoteală. Își imagina că Andrei e la toaletă sau poate la un bufet. N-avea rost s-o întrebe pe Ancuța, pentru că ar fi ridicat un umăr, și-ar fi subțiat buzele și ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cunoscut întâmplător. Nu era ostil, ci indiferent. - Eram prin zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi spusese el băiatului, care aștepta stând pe marginea scaunului, în cămășuța lui, Braincof. Giulia a intrat în biroul spațios, îmbâcsit de tutun. Era intimidată de situație și avea capul împachetat în regretul că venise. Acum știa că e schimbat, distant, protocolar, adică altul. - Uite, Andrei, a spus ea, privindu-l pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Andrei Ionescu, așteaptă omul și i-ați promis că mergeți la Piața Presei. Și cum femeia se întorsese docilă și închisese ușa, Zogru se cufundase cu totul în memoria lui Andrei, în timp ce acesta continua să-l întrebe pe băiatul în cămășuță Brainconf unde-ai mai lucrat, Daniel, cum erai plătit, ți-ar conveni un salariu de-atât, pentru început, desigur, știm că e puțin, dar suntem instituție bugetară. Situația nu era chiar așa de neagră, iar relația putea fi refăcută. Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
această plecare era benefică. Giulia ar fi putut să-l uite, să se îndrăgostească de altcineva, se puteau întâmpla multe. Așa că optase pentru a lăsa lucrurile să se desfășoare pur și simplu. Zogru a plecat de-acolo cu băiatul în cămășuță, făcând tot felul de planuri pentru luna aprilie, cât era plecat Andrei. Îi trecuse prin minte chiar să se plimbe și el până la Paris, să ia avionul și apoi să se târască repede într-un cartier unde locuiesc mulți români
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-ar fi făcut plăcere să treacă fără să-i pese. Dar nu putea și deja începuse să-și facă planuri s-o ajute în vreun fel. Cu acest gând s-a aruncat în Daniel, care tocmai pleca, gătit cu cămășuța lui albă și cravata de poliester, să cumpere fornetti pentru toată lumea. În stradă a intrat într-un bărbat ce tocmai coborâse din Matiz. Voia să ducă un dosar undeva, dar Zogru l-a făcut să urce din nou în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vreunul despre care să afle soții Geiger. Marți a fost eșecul numit risotto cu legume - dar slavă Cerului că am reușit să-mi fie livrat un înlocuitor al acestuia în timp util de la firma de catering. A mai fost apoi cămășuța de noapte de culoarea piersicii care, acum că mă gândesc mai bine, îmi dau seama că ar fi trebuit călcată la o temperatură mai joasă. A fost apoi vaza Dartington pe care am spart-o în timp ce încercam s-o șterg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
devreme ale lui Hugo. — A, deci tu ești îmbrăcată, zise ea, uitându-se la Tabitha de parcă ar fi fost cine știe ce corp din Dosarele X, găsit putrezind într-o pungă de cărat cadavre. Și eu care credeam că ai venit în cămășuța de noapte de la Top Shop1. A, apropo, îți atârnă un fir de la tiv. Hugo încerca din răsputeri să nu râdă. Știam care îi sunt sentimentele. Tabitha strânse din dinți și se uită cu ură către Violet. Era mult mai atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toate jucăriile cu care mă jucam. Cum Victor fusese un copil exemplar, el nu-și tocise niciodată pantofii și nu-și murdărise și nici zdrențuise hăinuțele. tot ceea ce mi se oferea, deci, ca îmbrăcăminte, de la chiloței pînă la paltonaș, de la cămășuță pînă la căciuliță, fusese deja purtat într-o manieră responsabilă de Victor, așa că obiectele păreau nou nouțe. Imposibil să nu-l apreciezi, deci, pe Victor pentru enorma economie adusă în casă, mai ales că tata, ca funcționar la poștă, nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
imaginea captată de ea nu urma să difere prea mult de cea din ziua precedent sau de cea, inevitabilă, a zilei de mîine. Pur și simplu mama mă considera irezistibil cînd mă aflam în pragul casei, spălat și pieptănat, cu cămășuța scrobită și cu ghetuțele făcute lună. trebuia deci, trebuia în mod obligatoriu captat acel moment, trebuia oprit timpul în singura formă posibilă, a unei fotografii sau a unor secvențe filmate cu camera video. în colecția de imagini descoperită de mine
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
capătul lor nu se găsea nici un pat. Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros și viril, nu-și pierdea vremea. Și când o prindea, sudul o și răsturna în așternut. Și când se pomenea, în cămășuța de noapte frivolă, sub privirile aburite de dioptrii ale singurului Bărbat ce-și luase, pentru prima oară în istorie, libertatea de a cerceta, cu egală competență, Știința, Religiile și Literatura, împinsă înapoi la proporțiile netede și neliniștitoare ale bustului fetiței
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să mă conțin atât de bine. 27 aprilie Andrei a primit astăzi premiul Joseph-Bech pe 2001, "în semn de recunoaștere a strădaniilor sale pentru unificarea europeană". La NEC, "lumea bună" a Bucureștiului, cu toată pigmentația de rigoare: C.T. Popescu în cămășuță albă cu mânecă scurtă, sfidând ca de obicei micul "ștaif" al sărbătorii. Gabriela A., veșnic în întîrziere, trăgând după ea o sacoșă din care îi cad lucruri stranii în momentele cele mai nepotrivite. Miniștri, ambasadori, televiziuni etc. Laudatio e făcută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
târziu, am trecut pragul porții în uliță, ulița copilăriei, atrași de chiotul și larma mulțimi de copii. Și erau mulți copii! Mai toate familiile aveau de la patru în sus. Parcă-i văd și acum. Mulți cu picioarele goale și cu cămășuța până la buric, cu burțile goale. Pâine mâncam doar de sărbători, iar sâmbăta când bătrânii aduceau câte o franzelă din târg, jimbală îi ziceau, ne-o dăruiau tuturor, ca pe o bunătate rară. De cămin, grădiniță și jucării, nici pomeneală! „Grădinița
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
mijlocie două cruci, iar pe cea mică trei cruci, Înfigînd În fiecare azimă cîte un fir de busuioc. LÎngă azime se pun trei păhărele cu apă. Lucrurile pe care moașa le aduce noului născut sau născută, constau din scutece, fașe, cămășuțe, scufițe, ciorăpei. LÎngă copil sunt puse diverse obiecte. Atît moașa cît și mama se roagă pentru copil și pentru buna lui ursită. În dimineața următoare, azimile se Împart de către moașă la copii. După botez copilul este purtat pe la cotețul
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
făcea mâncarea, fie iarnă sau vară, la plită, cu foc de lemne. De Ajun ne culcam spăsiți, nerăbdători să treacă noaptea mai repede și ne trezeam cu noaptea în cap să vedem ce daruri ne-a adus. Acestea erau vreo cămășuță, un pantalon, ciorăpei, lucruri utile, care oricum ni le-ar fi cumpărat, dar noi, totuși, ne bucuram. Mai primeam jucării făcute de tata la atelier, cărucioare, tractorașe, camioane, vopsite frumos în diverse culori. Cât am fost mai mici, am crezut
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat, răsfrânt peste reverul hăiniței; mama, în partea interioară a trotuarului, cu damigenuța și cârnații puși într-un paner, înaltă și subțirică, cu părul ei cel blond, lăsat liber să curgă în râuri până la talie, într-o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cazan, câteva ore, toată îmbrăcămintea noastră și a lor. În timpul acesta stăteam în casă, goi pușcă, pentru că nu aveam haine de schimb. Dar păduchii apăreau după o zi, două din nou și noi am găsit o altă distracție: despăduchierea. Luam cămășuța sau pantalonașii, și căutam pe la cusături. Pregăteam însă din timp câte un capac de cutie de cremă, puneam ceară în el și ea se topea pe plită, devenind incandescentă. Luam păduchele mare și scârbos și-i dădeam drumul în ceara
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
poze viu colorate și chiorâș la câteva litere care însoțeau ilustrația, când apăru lângă mine un băiețel prizărit, ca mine, cam tuciuriu, cu ochii negri scăpărând a neastâmpăr, cu niște plete negre. Era îmbrăcat sărăcăcios, tot ca mine, cu o cămășuță peticită, pantaloni scurți, rupți în fund de se vedea o parte dintr-o bucă și mă întrebă: - Ce faci?Citesc. Tu ai cuțit? l-am întrebat. - N-am. - Dar de ăsta ce spui? îi arăt eu mândru un briceag cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]