1,177 matches
-
era doar în casa lui. Pahare nu avea, dar puse pe masă două borcane de muștar spălate bine, încăpătoare, de o formă ce te îmbia la băut, firma Voina știa ce face!; de obicei, cînd bea de unul singur în cămăruța asta de sub scara Cramei, o face numai în scopuri profilactice, cînd simte că e gata să răcească ori cînd n-are somn. Și bea dintr-o cană de tablă smălțuită șampanie Mott, clănțănind cu dinții pe buza cănii, simțind băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ușurel în cerul gurii și pe gingii. Zghihară nu băuse pînă atunci niciodată și nici cu Radul Popianu nu mai băuse în acea odaie. La crîșmă, în Cramă chiar, acasă la Hariton, chiar la Vila Katerina se întîmplase, însă în cămăruța lui, pe pereții căreia lipise afișele publicitare ale firmei, nu pentru că ținea la ele, ci pentru că așa pereții arătau, mai puțin dezolant, în fundătura asta cu miros de ierburi uscate și mucegai ce pivniță nu băuse decît singur. Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și o plăcintă cu brînză de vaci și stafide. Nu era bolnav, nu ținea nici un fel de regim, dar iaurtul și plăcinta caldă îl făceau să se simtă cu adevărat bine dispus, capabil să reziste pînă aproape de orele 18 în cămăruța lui cu telefon din aripa cea mai întunecată a clădirii în care fusese instalat Serviciul încă de la înființare. Lui Radul Popianu nu-i venea să-și creadă ochilor. În fața lui, aplecat peste borcanul de un sfert de litru, mînuind lingurița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
galopante, când câștigul zilnic al unui docher se ridica la șaptesprezece miliarde de mărci, iar oficiile unei prostituate versate se plăteau de trei ori pe‑atât. (Marinarii hamburghezi Își țineau „mărunțișul“ În cutii de carton, la subraț.) Într‑una din cămăruțele rozalii din prejma portului se stingea fulgerător din viață, de aprindere de plămâni, o prostituată pe nume Marieta. Ucraineanul Bandura, marinar și revoluționar, susținea că „se mistuise din dragoste“. Trupu‑i divin nu se putea căptuși cu o chestie ordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
împodobită cu statui de ghips ale lui Buddha. Apoi în foaierul în stil templu Maya de la subsol, cu fețe rânjite de războinici. Apoi în galeria celor O mie și una de nopți din spatele lojilor de la galeria a doua. Apoi în cămăruța proiecționistului de sub acoperiș. Și nimic nu se întâmplă. Nu se aude nici o alarmă. Nu vine nimeni să spargă cu securea ușile de incendiu ferecate și s-o salveze. Să ne salveze. De fiecare dată nu s-a întâmplat nimic. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre cămăruța bunicii. Luana ajunse la poalele dealului cu inima cât un purice. Nu știa cum de avusese curajul să facă un așa gest nebunesc, cum de aterizase vie și nevătămată, era conștientă, doar, că nu avea cine s-o ajute iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dând la iveală, chiar acolo, în mijlocul străzii, din cauza emoțiilor, un copil fără cap, era în top. Adâncită în lecții și "istorioare interesante" o prinse iarna, una care avea să nu mai fie ca toate celelalte. Moșul nu găsi calea spre cămăruța Luanei nici anul acesta. Fetița jurase că va face tot posibilul să-l prindă într-o zi și să-l aducă în casa ei dar încă nu reușise. An de an, în seara de ajun, îl pândea din pragul ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o ocupație. Deși nu era ceea ce visase, cel puțin va ieși din casă, va cunoaște oameni noi, se va integra într-un colectiv. Dar dezamăgirea fu cruntă și veni după doar câteva săptămâni. Hala de standuri era uriașă, plină de cămăruțe întunecoase și neîncălzite, sufocată de clienți grăbiți și veșnic panicați, amatori de chilipiruri și furtișaguri. Ștefan o învăță să facă facturi, să țină contabilitatea primară și să numere cu ușurință banii. Nu reuși să se obișnuiască cu o muncă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Bica să-i ceară să oprească ideea din fașă. Sătulă de veșnicile neînțelegeri, bătrâna o rugă pe Sanda să-și schimbe gândul. Femeia nici nu voi să audă. Avea dreptul să-și ridice, pe bucata ei de pământ din fața casei, cămăruța care să-i asigure confortul dorit. Scoși din sărite de refuzul Sandei și convinși că ideea plecase de la Luana, neamurile o chemară la vorbitor în sufrageria mătușii Anda de unde, cu ani în urmă, luase spre lectură atâtea cărți minunate. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că visează. În jurul orei zece, apăru arhitecta șefă a orașului, însoțită de un slujbaș al primăriei. Primise reclamații de la ceilalți ocupanți ai casei și venise să vadă despre ce este vorba. Probabil că se așteptase la cine știe ce palat deoarece, văzând cămăruța îngustă, rămase în loc, prostită. Se înroși, asigură femeile că-și pot vedea de treabă și plecă iute, fără să privească în urmă. Muncitorii și-au terminat lucrul liniștiți iar după ce au intrat în posesia banilor au dat bir cu fugiții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
m-a lămurit bătrâna, am lăsat plapuma asta aici ani de zile, e plapuma în care a murit mama, a avut dizenterie, săraca și toată lumea mi-a spus să ard salteaua și învelitoarea. M-a privit, probabil că arătam consternată, cămăruța era plină de fluturii care lovindu-se de pereți stârniseră praful, aveam impresia că mă aflu pe cealaltă lume. Da, las-o pe Ela aici și du-te unde-ți e treaba. În timp ce mă îndreptam către poartă a continuat: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
desăvârșire elementul uman. Atunci care e sensul vieții, i-a întrebat exasperată Carmina și ar fi vrut să o arate clar, așa ca și cum ai despica un măr în două și ai dezgoli căsuța cu pereții ațoși, rezistenți, ce închide în cămăruțe sămânța. Se săturase de abstracții, de vorbe goale, voința ei era mâncată de putreziciune, avea nevoie de un duș rece, de un îngheț, de o eră glacială ca să mai poată păstra nealterat ceea ce încă era în ea bun. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să fim prieteni, am numărat tare, 1... cu pauză mare între, poate Păianjenul se face iar bun și râde, 2... cu pauză mare, eiii... nu zice nimic, e grav, grav și iremediabil, 3... și Pinochio plânge pe spate, culcat în cămăruța noastră de o persoană, e mai intim, spune proprietara, prietena voastră unde e? a plecat cu câinele la București, are examen la facultate și trebuie să învețe, ea îmi zâmbește, ce frumos că ați rămas singuri, și eu înțeleg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bine, spune el, n-am mai vorbit așa cu nimeni, am trecut la alt nivel, dar distanța e aceeași, gândesc, Pinochio îmi face părul cu gel înainte să ieșim să mâncăm și devine Păianjen, ne facem loc unul altuia în cămăruță, să luăm lucruri, să ieșim fără să ne mai atingem cumva, mergem la masă cu 2 prietene care fac parte dintr-o poveste trecută a lui, voi afla, și la Ovidiu stăm sub umbrele de stuf, tot cu o prietenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vă țineați în brațe, era o dragoste drăgălașă, de la o zi la alta, nu m-am gândit la nimic... în orice discuție exista ceva sexual, sunt defect, nu mai vreau nimic... nu mai vreau nimic... stau lângă el întinsă în cămăruța de la mare și Pinochio a plecat, și Păianjenul a plecat, e doar el, întins pe spate, tu de ce ai nevoie de mine... tace, tu de ce ai nevoie de mine... tace, mă aruncă la kilometri distanță, trebuie să plecăm. Eu ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
despre viața stupului. Am adormit. Deodată ușa unui stup uriaș s-a deschis și o albină m-a poftit politicos înăuntru. Am intrat. Albinele erau îmbrăcate în țesături cu fire de soare. Unele legănau copiii, altele îi hrăneau, unele zideau cămăruțe de ceară, altele aduceau polen. Cele mai multe cărau miere în găleți. Din când în când, albinele-paznici anunțau câte ceva. Veștile ajungeau până în mijlocul stupului unde era matca. Albina-paznic m-a condus până la matcă. Ea urmărea toată munca din stup. Aceasta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mamă, Îți scriu cu adâncă dragoste și recunoștință pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine. Încă de când eram mic la casa dumitale m-ai îngrijit, m-ai alintat când eram bolnav și ai dat tot ceea ce aveai mai bun în cămăruțele inimii tale pentru ca eu să cresc un băiat mare, care astăzi îți este recunoscător pentru toate acestea. Tu ai fost pentru mine călăuza vieții, ființa care a fost alături de mine și care m-a îngrijit mereu la nevoie. Aceste lucruri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu câteva nopți și la felul în care răsuflarea și transpirația noastră aburiseră interiorul de plastic al cortului și la cum am stat acolo întinși, încolăciți, înconjurați de lucrurile noastre făcute vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de apă de mare.“ O înghițitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de pomină într-o carte răspunse cel care părea a fi șeful tuturor. Sigur că aceasta, dragul meu Mitică, acum când îți scriu, m-a făcut să mă simt mândră de misiunea mea. Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de alții? Mulțumirile le păstrăm pentru altă dată, nu vezi cît sîntem acum de ocupate, cu acomodarea asta care durează parcă o veșnicie, le citește Delfina gîndurile, ce n-ați da să fiți în clipa asta oriunde altundeva decît în cămăruța asta mică, îmi pare rău, dar deocamdată asta-i tot ce vă pot oferi, se distrează, urmărind mișcările leneșe ale lui Roja care parcă nu se mai decide odată pe ce scaun să se așeze, prefăcîndu-se că-și caută pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
degeaba, dezvăluie. — Aha, face Roja, și eu care îmi închipuiam că voi suferiți de timiditate. — N-a fost ceea ce credeți, specifică Părințelul. — Tot trebuia să vă spunem pînă la urmă, reia Părințelul. Ne-au prins zorile stînd la taclale în cămăruța aia. — Doar sporovăială, nimic mai mult, se distrează Roja. — V-am mai explicat, spune Curistul, nu e chiar așa cum s-ar părea la prima vedere, încă sîntem în faza de acomodare. De acord, acceptă Roja, dar să nu-mi spuneți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aveți chef, se întoarce în direcția grupului format din Croitoraș, Bulgar, și Santinelă, ne-am înțeles? Sau e nevoie să întoarcem foaia ca să pricepeți? — S-o luăm pe rînd, își trage Roja sufletul, așezîndu-se și el la masa din mijlocul cămăruței. Prin minte încep să i se plimbe din nou aceleași imagini rătăcite pe care de cinci zile tot încearcă să le pună cap la cap, de un singur lucru puteți fi siguri, adaugă ciupindu-se de cîteva ori pe dosul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am de-a face cu tine. Aici s-a rupt firul, te-ai implicat prea adînc în acțiune, Părințele, o fi cum spui tu, dar nu mai pot da înapoi acuma, mortul de la groapă nu se mai întoarce, în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă întrebam
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ca niște creștini ce sînt. Datini de Crăciun și de Anul Nou Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]