292 matches
-
cuiva vin sau rachiu în pahar, nu-i bine. Din vinul de la paus* trebuie să guste întîi preutul și apoi ceilalți creștini, căci se ușurează sufletul mortului. Vineri Vinerea nu se face leșie, nici se toarce, nici se coase, nici cămeși se spală, că e rău de pățanii. Vinerea sau Sf. Vineri este o zi în care femeile se abțin de la multe lucruri, precum pieptă natul, măturatul în casă, facerea de leșie etc., căci [se] crede că, lucrînd vreun lucru de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
întoarnă cu gura-n jos și pune pe fundul ei cîțiva cărbuni, și rostește apoi o formulă anumită; crede că făcînd așa își ajunge scopul. Fata care voiește ca un flăcău să o ieie de soție ia o cheutoare de la cămeșa lui, se împresură cu ea de trei ori, zicînd: „Cum nu poate capul fără trup și trupul fără de cap, așa să nu poată cutare fără de mine.“ Poartă cheutoarea totuna la sine și crede că apoi flăcăul așa o va iubi
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
flăcăii, babe, și cînd se vor face arături împrejurul satului, atunci va fi Vremea de Apoi. Vultur Cînd zboară vulturii lin, are să se schimbe vremea. Zăbală Dacă are cineva zăbale* în gură, apoi e bine a le șterge cu mîneca cămeșii sau a le atinge cu zăbalele cailor - și se crede că se vor tămădui. Cel care face zăbale la gură să bage coada unei linguri în foc, s-o încălzească, apoi să dea cu ea pe la gură, că-i va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
iară cu iale sus să merg”, la Împărat, prezentându-i suveranului, cu această ocazie, și un scurt program folcloric, spre Încântarea acestuia. Înfățișarea lor, exotică și eclatantă, Îi impresionează, fără Îndoială, pe oaspeții austrieci, pentru că, spune cronica, „la iale mânecile cămeșilor cu aur cusute flori, laibere, copce de argint și aurite, capu bicule, căpițe de aur, păpuci nalți, cu aur cusuți”. Dar, dincolo de pitorescul imaginii, prezența lor poartă În subtext un mesaj relevant din punct de vedere ideologic. Îmbrăcate În portul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
am zis că nu dau... Ziceam și eu, așa, de... prost... prostime... "Prostimea"? i-o reteză Ștefan. Ce-i cu prostimea? I-ai văzut cum luptă! I-ai văzut cum mor!? Se leapădă de viață cum s-ar lepăda de cămeșă! E drept că nici nu prea au ce pierde, mormăie el. De nu era "prostimea" aiasta cinstite postelnice -, n-ar fi fost nici Podul, nici Lipnicul, nici Baia... nici Moldova n-ar fi fost! Aiștea, așa "proști" cum sunt, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și-a scos cămașa de mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam ce voia să facă. Ai uitat să spui că, de fapt, îmbrăcase "cămeșa morții"... murmură Ștefan. Da... "cămeșa morții" îngână el cu voce tremurătoare. Plin de noroi și sânge, cu capul gol, cu pletele în vânt, a ridicat ochii spre noi, ne-a zâmbit; era atâta tristețe dar și hotărâre în ochii lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mătase și a îmbrăcat o cămașă luată de pe cadavrul unui oștean era o cămașă sfâșiată, noroită, sângerată... Îl priveam îngroziți și nu înțelegeam ce voia să facă. Ai uitat să spui că, de fapt, îmbrăcase "cămeșa morții"... murmură Ștefan. Da... "cămeșa morții" îngână el cu voce tremurătoare. Plin de noroi și sânge, cu capul gol, cu pletele în vânt, a ridicat ochii spre noi, ne-a zâmbit; era atâta tristețe dar și hotărâre în ochii lui... Ne-a făcut cu mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-ați apucat s-o trăiți bine... După ce că-i așa scurtă... Știi cum e viața, Voichițo? E ca și cum ai intra pe-o ușă și-ai ieși pe alta. Viața e un vis. Când te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
credință! Și... și vă rog să mă iertați de v-am chinuit... Și v-am greșit! Iertați-mă! Nu... nu vă pot răsplăti credința, cu nimic nu vă pot răsplăti... Eu nu vă pot făgădui Împărăția Cerurilor... Cel mult poate... "cămeșa morții"... Iertați-mă... Să ne ierte Dumnăzău, grăiesc boierii și ochii lor licăresc ciudat. Iată Termopile al neamului românesc, îngână Țamblac, ștergându-și pe furiș o lacrimă. Ai spus ceva, Ioane? întreabă Ștefan. Mă gândeam și eu, așa... Mihail face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rămas singur! strigă Ștefan acuzator. Singur! Da... Am fugit... L-am părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic. El singur!... Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
strigă Ștefan acuzator. Singur! Da... Am fugit... L-am părăsit... A rămas singur... -Singur cu spada! strigă Ștefan obsedat, fanatic. El singur!... Singur împotriva unei oștiri întregi! Singur! Da... Singur, îngână el vinovat. Ai uitat să pomenești de cămeșa însângerată... "Cămeșa morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
I-am muncit la cazne, se laudă Duma. Negrilă, când a văzut fierul înroșit, a prins limbă și a mărturisit toată urzeala hitleniei. Rumoare... Apoi, pe ușă, îmbrânciți de oșteni, se împleticesc cei trei hicleni, sângerați, cu fețele umflate, cu cămeșile sfâșiate... După ei, Sora, bocind, mușcându-și pumnii, despletită, umflată de plâns, se prăbușește la picioarele Doamnei Maria, care o ridică și o îmbrățișează. În genunchi, netrebnicilor!! îi brutalizează Duma. Lasă-i... și Ștefan îi contemplă, așa cum stau îngenuncheați, înfricoșați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu! Nu!... Ajunge! Mai bine singur!... Singur împotriva unei Împărății!... Zidirea să dăinuiască, spune visător și privește undeva, departe. Să dăinuim... "De nu te lași și nu te lași până la moarte... nu poți fi înfrânt!"... Numai de-aș găsi o cămeșă... Și niscai opinci... mai ales opincile... "Miluiește-mă Iisuse, după mare mila ta!!"... Daniil intră. Ștefan se ridică repede... Cu lupii m-am înțeles, spune Sihastrul, scuturându-și sutana udă și râde. Au plecat. Ce lupi "bine crescuți"... Mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cum șade bine unui viteaz voievod? În Ceruri, nimeni n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
părete Moare cânele de sete. Trece mândra pe colnic Răsucind la borangic, Dar pe fus n-are nimic. Lung e drumul în pripor, Bată-te pustia dor... Foaie verde doi bujori Soacra cu două nurori. Una vine la fântână Cu cămeșa soacrei-n mână. Și mi-o moaie-n apă-o dată: Na-ți-o soacră, că-i spălată! Ș-o anină de-o nuia Cânii hârâie la ea! Amărâte codru des, Acù văd că s-a ales Din tine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
boier o fată de iobag, ori o fată de boier să se mărite cu un iobag, desbinarea asta a durat și după obăgie în unele sate până în primul război mondial, știu că la Scorei boierii îi cunoșteai după cămașă, aveau cămeșile cu guler lat în formă ungurească, iar iobagii guler mic făcut din arniciu port românesc.... 4 aprilie 1973 Erariu După ce s-a stricat obăgia, grofului nu i-a mai mers așa bine ca-n obăgie, eșa în fiecare an tot
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de brânză și fasole se poate și pe trăsura ce aveți gata de Espediat cereți urgent localitatea unde să să trimită”. Ceva mai devreme, pe 15 octombrie ministerul solicitase mai multă atenție la colectarea ofrandelor deoarece: „Între ofrandele de efecte, cămeși, izmene, ițari, colțuni ce se primescu la Ministeriul de Resbel cu destinațiunea pentru trupele În acțiune și pentru răniți sa găsitu efecte și scame murdare ce erau o adevărată infecțiune și a trebuit să să arză”. Fălcoianu precizase următoarele În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai multe comisii, conduse de consilieri de la Curtea de Casație, care au cercetat pe fiecare fost demnitar, în parte, pentru a stabili de ce avere dispune și cum a fost achiziționată. Fiecare fost demnitar a trebuit să declare pînă și cîte cămeși, cîte izmene, cîți ciorapi avea. Pe scurt, toată fosta conducere a țării era acuzată de hoție. Ce armă mai bună putea fi acordată comuniștilor, împotriva unei clase sociale, care făcuse România? Comuniștii distrugeau, așadar, la 23 august 1944, o lume
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
un preș și câteva farfurii. Coana Chița, soția doctorului Jalbă, bunătatea întruchipată, ne-a dat două paturi cu saltele de paie, o perină și o cloșcă cu pui. Cu banii luați de la Banca Populară din Nicorești am luat cerșafuri și cămeși și ce s-a mai putut lua de îmbăcăminte. Pe data de 30 octombrie 1940 am plecat la București cu Toader Dărângă, un învățător căsătorit cu verișoara Elena. și el era refugiat din Basarabia dar spre deosebire de noi evenimentul l-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
ca un titirez, am căzut într-un știob 9 cu lături pentru porc, în zoi până la gât. Noroc că n-a fost ferbinte, că mă opăream tot, biata mamă m-a scos, m-a spălat și mi-o dat altă cămeșă și nu m-a bătut. Odată am făcut o șura mică și am stricat multe cue. Și mama o spus: Când a veni tatătu, am să-i spun lui să te bată". A venit tata și ea nu m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
proprietarului moșiei Baea. Opream apa părăului Bogata și făceam niște știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea că mă striga mama mea. Dar biata Ancuță și frumoasă si drăgălașă n-a trăit mult, că s-a îmbolnăvit și a murit. Și parcă văd și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
au venit până la miezul nopții la nuntă, atunci nașul Neculai Stoleriu a trimis cu sania după ei pe Bădica Dumitru Iftime și i-a adus. Amândoi erau îmbrăcați național foarte frumos. Mai ales dna Raveica era îmbrăcată foarte frumos, cu cămeșă cu flori, cu bundiță înflorită cu suman negru în canafi 38 și cu catrință. Și mai ales că și era frumoasă. E felul ei, parcă era o zână din povești, așa de bine îi șădea. Și la masă dl.Petrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
noroc că a luat-o un nebun, un bețiv și hărțăgos. Când se duceau la crâșmă băteau cu un frate a lui, Costachi, pe tatăl lor Grigore Pânzariu, până ce rămâneau cu peile goale. Și ea, biata Casandra aducea acasă din cămeșă frumoasă de bumbac numai niște bucățele de cămeșă. Și nu s-a gândit nimeni să-l oprească să nu tae cireșu că trebue să fi tăiat vreo 2-3 zile că era foarte gros. Cireșul era la fundu grădinei lui Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]