410 matches
-
viei și calul nostru se învârtea, tăind brazdele scurte și negre, cu dinții lui parcă ara. Tata ținea cu grijă de plug ca și cum pământul i despica din palme, vântul bătea dinspre balta tivită cu stuf ars pe poale. Eu țineam căpăstrul bine, dar calul nu părea să fugă, când nu mai putea, mi se uita în ochi c-o rugă. Priveam iapa cum ară în spumă pământul negru din ochii mei și i-aș fi luat cu drag povara, să fi
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
descânt („Comori în metaforă: tăcerea”, pg.23). În ”Vâltoarea spaimei” în care se află ”trântit în vers, Norocul de pe cal”, poetul se apropie prin simbolul calului de lirica europeană, unde Germain Droogenbroodt se întreabă într-un vers: ”cine a rupt căpăstrul de aur și a furat calul”, amândoi poeții având credința, că și-au câștigat înțelepciunea din Orient, ”pământ al lui Dumnezeu”, cum îl numea Herder. Rămânând în spiritul Indiei, unde Soarele - Surya, în Vede este considerat Zeul Focului, poetul Marian
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
din marginea Bethleemului, magistrul Ruthavan, centurionul Genarius Muso și cei doi însoțitori ai lor se alipiră caravanei care se puse în mișcare a doua zi dis de dimineață. Magistrul Rutavan încălecă cămila pe care unul din oameni o ținu de căpăstru. Animalul se ridică, iar Ahnbar Ruthavan aruncă în urmă o ultimă privire spre intrarea peșterii. Era acum asemenea tatălui său, Melchior care în urmă cu treizecișitrei de ani se închinase copilului sfânt, înfășat și culcat în iesle. Porniră apoi încet
FRAGMENTUL NR. NOUA. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380850_a_382179]
-
o groapă vrea să verse Toate apele terestre Groapa-n care vrea s-adune Toate scoicile din lume- Vrea să strânga laolaltă Peștii din întrega baltă Vrea pe plaje să dispună De caii aduși din lună Și să țină de căpestre Hergheliile rupestre! Sapă, sapă în adâncuri Ars de soare, dus de gânduri. Cine știe dacă are Pe diseară de mâncare! Vântul urle, valul salte El negruț e pus pe fapte Vrea să pună-n libertate Caii viselor furate Daytona Beach
DE ZIUA COPIILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373460_a_374789]
-
nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceară Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seară- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Si dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Referință Bibliografica: Vis printre rânduri / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
nicio fereastră Și-am așezat cătușe pe secunde. Azi am simțit cum se topește ceara Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Și dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Citește mai mult Căsuța noastră, umbră-ncercănatăClădită pe fundație de ceară,Ca mugurii încearcă să răzbatăși dreptul la zidire să își ceară.O mai
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
am pus spre cer nicio fereastrăși-am așezat cătușe pe secunde.Azi am simțit cum se topește cearași-n beznă toți pereții se scufundă,Pe visul meu se așezase seara-Și noaptea devenea tot mai profundă...Te pierd, se pare, vis fără căpestre,Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri-Și dup-atâtea zvârcoliri terestreTe voi închide între două rânduri...... XXI. ALO, URGENȚE DIN INTERGALACTIC, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Sunați, vă rog, spitalul de urgență, Nu
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
în amar laur din circularele loji și tot mai credea în stăpân vorbitor, în dresor, mai credea în cununa de roze, în peștișori aurii și-n mormolocii de val, când venea să se-adape. am sosit. dă șaua jos, dă căpăstrul și steaua din frunte spune repede de mai ai vreo dorință îți mai dau un minut și mă duc. aș fi dorit, o, stăpâne, călăreț de aramă pe cal de fuior tu tot mereu Andromaca, să-mi dai timp să
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
mort de cel viu, mă pretindeam vie, dar știam de la prima ochire pe-o pagină, cine tara-tara de doi bani jumătate, de-amorul artei cum s-ar spune, rotind mii de cuvinte, astfel încât prin aiureală de cap, să-ți pună căpăstrul și să pară scrisul viu. Scarabeu în pustiu. Să nu mă întrebe acum cineva ce-i acela scris viu. Viu adică viu și cu asta, gata! Viu, viu, dar în ce stil? Ce stil ar fi mai penetrant și mai
DIN SCÂNTEILE VIEŢII (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374051_a_375380]
-
au strâns în dinții sorții Triști lachei cu minți agile. Plânsul meu e plâns de fiară, Hăituită, fără vină, De pigmei ce vor să pară Suverani peste lumină. Plânsul meu e plânsul vostru, Neputințe strânse-n urlet, Demnități puse-n căpăstru, Iar atunci vă port în suflet. Și mă rog făr’ de 'ncetare: Cerne Doamne peste lume Pacea ca prin vechi altare, Bucuriile-n cutume. Fă din plânsul meu descântec, Psalm rescris cu jalea firii, De durere să mă vindec Mulțumind
PLÂNS IN LEAGĂNUL DURERII de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375432_a_376761]
-
mentalități erotice. Caii zburdau liberi, un băiat prinde un cal, pune șaua de mătase pe el și se duce la prietena lui, dar de la mama ei află că ea se plimbă prin livadă. El îi cere mamei să aibă un căpăstru și să o bată bine ca să nu mai umble noaptea. „Coli toi vecer po vicire” este un cântec de despărțire în dragoste. Băiatul se îndrăgostește de o altă fată și o îndeamnă și pe iubita lui să își găsească un
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
muls!... Îi făcea niște mustăți... -Hai, Floricico, să-l plimbăm pe Murgu ! O așeza bunicul pe spinarea Murgului, pe un sac și ea râdea, râdea trăgând de hăț : -Dii, Murgule, dii! Avea grijă bunicul să-l țină pe Murgu de căpăstru, dar și blândul căluț mergea încet, cu atenție, parcă știa ce prețioasă comoară ducea în spate. Câte povești nu-i spunea bunicul !... Cu Făt Frumos și calul său năzdrăvan. Cum s-a luptat cu Zmeul ca s-o salveze pe
FLORICICA MAMEI-1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371944_a_373273]
-
copil trebuia să se descurce, s-o moșească cum văzuse la tatăl său că face, ca s-o ajute pe biata oaie. În vacanțele din timpul școlii trebuia să-l însoțească pe tatăl său la câmp, mergând cu calul de căpăstru la prășitoare, la plug, sau în alte munci mai ușoare, uneori trebuia să absenteze și de la școală, ca să meargă la plug cu tatăl lui. Seara se ducea bătrânul cu sticla cu vin la subțioară, la învățătorul Spânoche sau la directorul
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de capul lui. Abia dacă reușea apoi să ducă calul de căpăstru până la poarta sa. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită într-
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371961_a_373290]
-
acea cărăruie îngustă. După scurt timp, aceasta se afundă într-o văgăună unde trona întunericul. Descălecară și trecură pe celălalt versant. În față se ivi o râpă adâncă de douăzeci-treizeci de metri unde se aflau mormintele vampirilor. Cu caii de căpăstru ocoliră prăpastia și coborâră. Pajiștea era luminată de razele reci ale astrului nopții, lăsând să se vadă niște movilițe de pământ acoperite cu iarbă fragedă. La un semn al căpitanului Arnăutu, se grupară câte doi și începură să scormonească movilițele
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
dat bir cu fugiții, ar fi însemnat un dezastru. Cetele vampirice s-ar fi năpustit asupra satelor și ar fi nimicit totul în calea lor mai abitir ca hoardele tătare. Mulțumiți de fapta lor, își purtau de-acum caii de căpăstru pe marginea râpei în sus. Coborâră apoi la vale spre un pârâiaș ca să-și spele sângele de pe haine, de pe mâini și de pe fețe. Primele raze ale soarelui îi întâmpinară pe coama dealului. Către seară ajunseră la conacul boierului Ciocoiu care
MĂCELUL VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372829_a_374158]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ȘI SE FĂCEA... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1201 din 15 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Și se făcea că nu-mi erai poveste, Că nu mă-ntâmpinai c-un braț de flori Punând căpăstru vântului iar peste Trupul de lut nu tu-mi scriai fiori Și nu te cățărai pe-un țanc de liniști De câte ori lumina mi-o zăreai Iar maci carbonizați, pe albe miriști Încremeneau în moarte. Nu aveai Niciun surâs blajin la
ŞI SE FĂCEA... de AURA POPA în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347828_a_349157]
-
niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu spectator, îl readuse la realitate calul care, apărându-se de muște, smuci din cap și Pătru Valdescu simți căpăstrul în mână. - Murgule, așa ceva n-am văzut noi niciodată! - exclamă cu satisfacție. Calul dădu din cap de parcă înțelese vorbele stăpânului. Tânărul, cuprins de exuberanță, se aventură până aproape de cascadă savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
te-am descoperit, frumoasă împărăție a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș printre stânci și brazi. - Doamne ce mi-a fost dat
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De secole această zonă nu mai fusese umblată și era firesc ca sălbăticia naturii să se fi reinstalat. În cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
rostogolirea apelor în gol, iar stropii mărunți îi răcoriră chipul. Se întrebă dacă nu cumva visează. Din această reverie plăcută de simplu spectator, îl readuse la realitate calul care, apărându-se de muște, smuci din cap și Pătru Valdescu simți căpăstrul în mână. - Murgule, așa ceva n-am văzut noi niciodată! - exclamă cu satisfacție. Calul dădu din cap de parcă înțelese vorbele stăpânului. Tânărul, cuprins de exuberanță, se aventură până aproape de cascadă savurând plăcerea valului de aer reconfortant și exclamă entuziasmat: - Iată că
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
te-am descoperit, frumoasă împărăție a visurilor mele! Pătru Valdescu admiră minute în șir acest spectacol măreț oferit de mama natură. În cele din urmă mai aruncă o ultimă privire acestor priveliști de o minunăție mirifică, își luă calul de căpăstru și coborî încet și îngândurat printre stânci, brazi și micile cascade până ajunse la ieșirea din munți. Era miezul zilei și ceva parcă îi șoptea că în visul său mai apăreau niște stânci, apoi un abrupt și o pată neagră
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș printre stânci și brazi. - Doamne ce mi-a fost dat
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]