20,803 matches
-
putem presupune destul de apropiat de al XIX-lea secol. Iar eroina e un suflet ce trăiește în Paradis, însă, visează, obsesiv, la pasiunile terestre, pe care știe că le va cunoaște atunci cînd "se va naște din femeie" și va căpăta un trup. Ardoarea așteptării îi este însă pedepsită. Și mama și copilul mor la naștere. Iar sufletul - nebotezat, de vreme ce n-a fost încarnat - ajunge în limb. Adică părăsește cerul, fără a fi avut vreo experiență pămîntească. Este de presupus că
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
colocvial, cu sens mult lărgit și conotații glumețe, ironice: to download, multitasking, hypertext - folosite pentru "a lua cuvântul", "care face mai multe lucruri deodată", "lucruri ascunse". Fenomenul există și în română, unde verbe ca a reseta sau a accesa au căpătat, mai ales în limbajul tinerilor, sensuri noi. Nu am observat totuși la noi extinderea ludic-parodică - în publicitate mai ales - a modelului de adresă din Internet, formată din cuvinte și fragmente lexicale separate de cîte un punct; ceva mai mult este
Cîteva observații lingvistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15113_a_16438]
-
Cristian Teodorescu Mă așteptam ca după "schimbarea schimbării" și dl Ion Iliescu și dl Năstase să capete o atitudine mai blajină față de presă. Măcar pentru a nu repeta greșeala fostului președinte Constantinescu și a cîtorva lideri țărăniști care s-au rățoit la ziariști că nu prezintă realitatea luminoasă a regimului și nu înțeleg spiritul său reformator. (Îmi
Strategii securistice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15142_a_16467]
-
40, sub autoritatea lui Blaga. Spiritualismul, abstracția, rigoarea, detașarea de contingent au fost blagiene. Evoluție neașteptată, poezia lui Doinaș s-a îndepărtat treptat de aceea a poetului Marii treceri și s-a apropiat de aceea a lui Tudor Arghezi. A căpătat o consistență verbală pe care n-a avut-o de la început. A părut din ce în ce mai petulantă, mai consistentă lexical, mai animată de spirit proteic. Și mai energică moralmente. Din nefericire, nu știm ce s-ar fi întîmplat în anii ce vin
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
de aceste subiecte delicate (Zigu Ornea, Adrian Marino, Marta Petreu și alții). Însă a fost nevoie ca un astfel de studiu să apară peste granițe, să aibă cronici în reviste franceze de 700 000 de exemplare, pentru ca această problemă să capete un ecou consistent și la noi. O astfel de explozie mediatică implică, bineînțeles, imprecizie în discuție, multă patimă și prea puțină rațiune. Un excelent model de abordare a acestui subiect extrem de delicat este cartea lui Matei Călinescu, Despre Ioan P.
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
cinism de doi bani. Or, confortul, de care vorbeam, nu la acest tip primitiv de comportament se referă... Și De Sanctis conchide: Din orice scriitor moare ceva. Și din Machiavelli a murit ceva: acea parte a operii prin care își căpătase o tristă celebritate. Este vorba de partea cea mai grosolană, de zgura socotită de obicei drept partea cea mai vie a operei lui, atât de vie, încât a fost numită machiavelism... Se poate vorbi, așadar, de un cinism de stirpe
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
indian sălbatic al Lumii Noi" a devenit ilustrarea unei profeții pe care gândirea sceptică de la finele veacului XX avea să și-o asume. Motivul ultimului supraviețuitor, revenind în scrierile lui E.M. Cioran ca o proiecție a timpurilor crepusculare ale umanității, căpăta o ilustrare bazată pe o situație reală, un fapt cu dimensiuni tragice.
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
pentru Gazeta literară; fusesem încîntată de dialog, dar cînd îl trecusem în pagină mi se părea neîndemînatec și crispat. Cred că dacă ar fi fost distantă sau plictisită m-aș fi ambiționat s-o provoc și, poate, interviul ar fi căpătat nerv, dar interlocutoarea era fermecătoare, expresivă, lucidă în amintiri și plină de nuanțe în cuvînt. Încercam o senzație necunoscută pînă atunci: parcă devenisem, dintr-odată o străină care înțelege limba română dar nu stăpînește vocabularul necesar dialogului. Evocările doamnei Logadi
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
că era totuși unul, care orbea din cînd în cînd asistența cu lumina intensă a blițului: Iosif Constantin Drăgan. El venise să petreacă pesemne Paștele pe plaiurile strămoșești și aducea acum un pios omagiu ultimei reprezentante a ilustrului neam. Momentul căpătase o perfecțiune indicibilă, greu de uitat.
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
constituie și volumul recent apărut, Literatura franceză de la Villon la zilele noastre, carte deopotrivă densă și delectabilă, amestec cu adevărat rar în peisajul cultural actual. La capătul lecturii acestui volum de eseuri toate detaliile autobiografice din articolul amintit mai devreme capătă un înțeles deplin. Biografia și experiența de lectură se luminează reciproc, ca într-un joc de oglinzi, și nu de multă subtilitate este nevoie ca să ne dăm seama că studiile adunate aici au fost scrise cu aceeași încîntare cu care
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
sens are tot ce contemplu eu, ce operă ar fi în stare să exprime... să ofere vreun înțeles... și, în loc de asta, îmi șoptesc, eu însumi uluit: Guliver în țara piticilor. În același carnet, în paginile următoare, a căror hârtie a căpătat nuanța mierii vitrificate, văd ce-i spune lui Socrate, Kephalos, în Republica (cartea 1, pag. 3, ediția franceză): Află că, în ce mă privește, cu cât plăcerile trupului se ofilesc, cu atât crește în mine plăcerea de a conversa... Pe
Carnetul roșu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15197_a_16522]
-
boală de nervi), nu e doar "compromisul firesc dintre viață și moarte", ci și indicativul unei destabilizări ontologice, constatabile atît la scară individuală cît și la scara condiției umane în genere. Am putea spune că e o boală cosmică ce capătă nenumărate chipuri particulare. Marca universului din romanele Hortensiei Papadat-Bengescu "este boala (...), or boala se naște din dezechilibru, ceea ce înseamnă, implicit, o lume dezechilibrată, o lume bolnavă din interior. Romanciera este o erudită în acest cîmp al durerii și se adecvează
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
Iulia Popovici Expresia din titlu îi aparține lui Nádas Péter, e reflecția sa față de un episod al cărui umor amar capătă sens doar la est de acum dispărutul zid al Berlinului: familia Nádas, ajunsă undeva pe scara ierarhică a Partidului Comunist Maghiar, se mută într-o vilă din cartierul devenit al nomenclaturiștilor, în care una din surorile tatălui recunoaște curînd fosta
Istoria într-o țară mică by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15212_a_16537]
-
au ținut decît vreo două ore. Ca un balon de săpun, banii au dispărut cum au apărut. Ceața engleză umezește din nou trupurile și sufletele celor doi Perkins, redeveniți anonimi, slujbași de rînd, plini de rutină și gesturi mărunte. Universul căpătase dimensiuni incredibile, concretețe, importanță, conta pentru ei. Acum s-a strîns, s-a uscat, s-a mărginit la prea bine cunoscutele-i linii, trasee, spații cît bobul de mazăre în raport cu lumea întreagă. Continuu să mă gîndesc însă la profundele nuanțe
Cad bani din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15226_a_16551]
-
arhiva comună a unei lupte. Dorind să vorbească despre închisoare cu ajutorul cuvintelor deținuților, GIP a adunat la începutul anilor '70 o cantitate importantă de mărturii (scrisori, povestiri autobiografice, jurnale). Arhiva foucaldiană nu mai este în acest punct doar colectivă, ci capătă o nouă dimensiune, aceea de a fi arhiva celuilalt: autorul nu mai este producător al arhivelor, ci receptor al acestora. Foucault a adoptat, începând cu anii '70, o poziție mai retrasă în raport cu contemporanii; să ne gândim la evoluția prezenței sale
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului". Formulările sînt totuși indubitabil personale - încă o ruptură, de reflexul compilatoriu caracteristic meridianului filmologic local. Aportul hermeneutic original este sesizant alteori în spiritul "smereniei și nejudecării aproapelui", după exemplul cineastului elogiat, chiar dacă în sensul unei
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
extrem de puternic (la limita obsesiei) cu aceea a societății românești ante- și postdecembriste. Proiectul este, fără doar și poate, ambițios, dar resursele de inventivitate epică se dovedesc, nu de puține ori sărace, iar personajele și evenimentele nu reușesc întotdeauna să capete relief (în parte și din cauza lipsei de inventivitate stilistică); nu este însă mai puțin adevărat că, uneori, tocmai acest tip de scriitură monotonă, lipsită de relief, poate să pară un artificiu inspirat, în măsura în care, pe porțiuni, cadrează foarte bine cu derizoriul
Un roman al ratării by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15238_a_16563]
-
conștiință la care accesul este interzis, sunt temele de meditație pe care această carte le propune. Hajime este în aceeași măsură conștiința ce filtrează cu grijă cursul întâmplărilor, acordându-le sau decelându-le un sens ascuns. Astfel se face că romanul capătă câteva puncte culminante, precipitări de intensitate și mister ce fac narațiunea aproape senzațională, captivantă. Cine este, de fapt, Shimamoto? Ni se sugerează că a devenit spioană și că trebuie să-și păstreze un mister „profesional”. Pe de altă parte ea
Imposibile iubiri by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13413_a_14738]
-
și, ici sau colo, vedem negustori care scrutează atent detaliile, evident comerciale, ale misivei, sau soții grase care primesc informații familiale. Totul se joacă însă în jurul acestei foi albe pusă pe o masă sau ținută între mîini, foaie ce, evident, capătă sensul unei legături cu celălalt, partenerul absent căruia mesajul îi e adresat sau de la care el provine. Scrisoarea e un remediu contra singurătății, un dialog continuat în context privat, o tentativă de a nu întrerupe contactele, de a nu uita
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
îndepărtate de amintire; poate fără a se căsători cu Delia, prelungind doar această iubire molcomă până când ea n-o să mai vadă o a treia moarte în preajmă, alt logodnic, cel care urmează la rând. Ca răsplată pentru aceste atenții Mario căpăta de la Delia promisiunea de a merge împreună la cinema sau la plimbare prin cartierul Palermo. Aerul curat îi făcea bine, Mario văzu că avea tenul mai strălucitor și un mers hotărât. Păcat de întoarcerea pe înserat la laborator, de nesfârșita
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
asigură de-a lungul Evului Mediu o unitate europeană în fărâmițarea politică produsă după asasinarea în 476 a lui Romulus Augustulus, ultimul împărat al Imperiului de Apus. Popoarele barbare care au năvălit pe teritoriile romane s-au îmblânzit și au căpătat drept de cetate europeană creștinându-se. Francii până la Clovis, ungurii până la Sfântul Ștefan n-au fost europeni, chiar dacă geografic se aflau pe continentul Europa. Europa este lungă vreme sinonim cu Christianitas. Pecetea creștinismului asupra spiritului european este atât de puternică
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
vezi mai rar, observi șocat ravagiile timpului. Nici nu-ți vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia sbuciumată. Unul
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
de aerul lor de zei mascați, amânați, rătăciți printre noi... Neuitând că orice sentiment, orice idee de lege, la aceste pachiderme ale rasei umane, având un alt mod de a fi, greu de înțeles pentru ceilalți aflați la vârste rezonabile, căpătară cu totul alte dimensiuni... Mai există un Dumnezeu bun și milos al acestor făpturi înfruntând semețe Timpul a tot distrugător?... Se mai roagă oare ele cumva, de Cel Presupus, simțind că momentul fatal se apropie?... Dacă moșnegii magnifici, rasa lor
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
sîni/ Mi-e sufletul ca pata/ De micșunea-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează înspre dulceața învăluitoarei rostiri: „Fecioarelor căzute în genunchi/ Li se retează genele pe trunchi/ Fiindc-au surîs din somn în largi crivate/ Cu șoldurile neînfășurate,/ Și-n miez de noapte, avînd bluza lipsă,/ Au pus
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
este cu totul lipsit de realitate, dar aceasta este una banală, derizorie, susținută de personaje ciudate, individualizate doar prin monomaniile lor (numele sunt relevante: Gopo, Blainșteineru, Carbon, Bibiloi, Pichi, Cliti ș.a.). Văzută ca orizontalitate obositoare a nuanțelor cenușiului, această lume capătă un sens prin apariția antipodică a doi outsideri, Tehur și Eli, foști colegi în facultate, întâlnindu-se acum pentru „a epiciza”. Prin chestionarea propriei identități în raport cu universul concentraționar comunist, eminamente nivelator, Pădurea lui Noe se metamorfozează, sub imperativul unei nevoi
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]