303 matches
-
Și ciudat, fără pereche, Cocoloș mic și țepos. Poate că sta la odihnă. Avea țepi mici peste tot. L-am păzit trei ore-n tihnă Și...i-a apărut un bot. A ieșit apoi în grabă De sub platoșa țepoasă Un căpșor, apoi o labă, Și-o figură caraghiosă. M-a văzut, s-a speriat, A fugit într-un tufiș Și de-acolo aciuat Mă privea, cam, pe furiș. Mai tarziu mi-am amintit Că în filmul cu pitici El, țeposul, s-
POEZII PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375900_a_377229]
-
avea aceeași căldură în voce ca Dan Bitman, dar se străduia să fie cât mai convingător. Ștefan o privea în ochi pe Dalia, depărtând-o un pic de el. Aceasta suportă cu destul curaj privirile sale întrebătoare. - "Ce ascunzi în căpșorul tău drăgălaș frumoaso?" se întreba bărbatul dornic oricând să se înfrupte din frăgezimea tinerească a unei trufandale. Era obișnuit cu așa ceva. Viața de patron de complex hotelier pe litoral este destul de trepidantă. - "Ai cunoscut iubirea? Știi ce înseamnă să te
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
ca poiana Lizucăi. Era un loc magic, împovărat de belșugul de ghiocei, ca de un covor alb, dar nu de la zăpadă. Poiana a Treia era adresa sigură la care parcă toți ghioceii zonei noastre își dădeau întâlnire, ca să serbeze cu căpșoarele lor albe și vesele beția anotimpului șugubăț. Chiar dacă toată lumea o cunoștea, nu puțini au fost cei care s-au întors fără să dea de ea, blestemând la cine Doamne Iartă-mă a mai inventat-o și pe asta! Pe noi
POIANA A TREIA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375280_a_376609]
-
Și ciudat, fără pereche, Ghemotoc mic și țepos. Poate că sta la odihnă. Avea țepi mici peste tot. L-am păzit trei ore-n tihnă Și...i-a apărut un bot. A ieșit apoi în grabă De sub platoșa țepoasă Un căpșor, apoi o labă, Și-o figură caraghiosă. M-a văzut, s-a speriat, A fugit într-un tufiș Și de-acolo aciuat Mă privea, cam, pe furiș. Mai tarziu mi-am amintit Că în filmul cu pitici El, țeposul, s-
GRUPAJ POETIC PENTRU COPII de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375705_a_377034]
-
ce a mărit misterul și, implicit, succesul. Când s-a început în mass-media promovarea agresivă a viitorului roman al lui J.J., domnișoara Rafaela s-a pomenit că își imaginează tot mai des cum ar fi să se trezească dimineața cu căpșorul pe pieptul lui Lampi, care când doarme nu se bâlbâie. Și, când a citit pe Google Chrome că J.J. este logonevrotic (nu bâlbâit!), tristețea Rafaelei s-a transformat în depresie. Care s-a agravat tot mai mult, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
mamă care Împinge un cărucior. Eu, Becky Brandon (născută Bloomwood), sînt o mamă ca toate mamele. Virez spre cafenea, mă așez la o masă și comand un cappuccino fără cofeină. Apoi o ridic cu blîndețe pe Minnie din cărucior, legănîndu-i căpșorul acoperit de puf moale. Îi desfac păturica roz cu alb și Îmi crește inima de mîndrie cînd două doamne În vîrstă, de la o altă masă, se uită la noi și Încep să-și spună una alteia: „Vai, ce copil drăgălaș
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
munții lumii • Szasz Ianos - Stalin trăiește • Mircea Avram - Legământul: Și nu mi-ai spus nici „bună dimineața”, „Tăticule, e drept, e-adevărat?” Și două lacrimi calde-au lunecat Din ochii ei cuminți, scăldându-i fața. Tăcută și-a plecat atunci căpșorul Și 1-a ascuns la pieptu-mi sughițând... Și ud, de-atâta plânset, obrăjorul L-a ridicat din nou spre mine: „Când?” — Aseară, draga mea... aseară... Lasă... Ce pionieră-mi ești tu dacă plângi?! Cum ai să lupți ca viața luminoasă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și chiar să facă o pauză. Cu Miki am pățit-o și mai rău: a născut doi puișori și i-a ascuns de noi. Dispărea cu zilele, până când au apărut pisoii. Două ghemotoace negre, cu odoi ochi frumoși într-un căpșor rotund ca o minge de tenis. Un timp Miki nu nea dat voie să ne apropiem de ei. Ce am făcut cu ei ? Ca să se obișnuiască cu noua lor familie, i-am dat unor cunoscuți, mari iubitori de animale. Și
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
-o cineva În două, și acolo, la capătul parâmei, e copilul ei, o adunătură de mușchi, vânătă la culoare, și ea se uită după mâini, dar nu le vede, și se uită după picioare, dar nu le vede, și apoi căpșorul se ridică și ea Își privește copilul În față, un singur șir de dinți deschizându-se și Închizându-se, fără ochi, fără gură, doar dinți clănțănind... Desdemona se trezește cu un tresărit. Îi trebuie câteva clipe până să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne apucă ploaia! — Dar cerul e senin! Fulgere pe cer senin! se înfioară oarba. Nu sunt de bun augur. Își impune să rămână calmă. Mergem mai întâi să-ți arătăm unde sunt depuse sulițele lui Marte, grăiește către copilă. Mângâie căpșorul văduvit pe păr: — Apoi ne luăm liber toată ziua ca să te sărbătorim. Fetița tropăie fericită lângă ea. După câțiva pași întreabă: — Da’ de ce avem și sulițe? — Fiind locul unde se adună colegiile preoțești, trebuie să existe și un sanctuar al
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii. Ieșindu-și din fire, Nero își înfige mâna în pieptul celui de lângă el și-l scutură violent: — Cum îndrăznești, tu, sclav eliberat de Arvali...? Omul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
asigurare a complicității, un angajament, o dovadă de loialitate. Se tulbură. Loialitate? Față de ce? Suspină. Nu știe. Își întoarce istovit privirea spre altar. Lângă Augustus se află acum o micuță camilla. Împăratul îi aranjează cu tandrețe coronița cu lauri pe căpșor. Alături de ei un bărbat se roagă cu brațele înălțate. O mișcare a mâinii îi dezvelește creștetul. Tiberius îl recunoște imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul și pare să aibă puține
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă l-ar înfășa, iarăși în scutece. Dar, nu! Cu același prosop, îl freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e ! Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre el aer cald. ‘A ‘pă-la’! - gângurește micuțul. Gata, am fost la spălat. Acum, că
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Odată, tata n-a mai băgat mașina în garaj ci, pur și simplu, a pus husa peste ea. Afară era o zi de vară, foarte călduroasă și cu mult soare. Sorina a privit cât a privit autoturismul și, deodată, în căpșorul ei s-a strecurat o idee. S-a dus într-o fugă în casă și i-a zis tăticului ei: Eu zic că ar fi mai bine să dai haina jos de pe Tinuța. Cum așa? Și de ce? Făcu tatăl. Acum
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
în bibliotecă și a început să citească ceva, iar copiii, în camera lor, s-au mai jucat un pic. Când a sosit ora de culcare, și-au făcut pătucurile și, țuști! Sub pătură. Sorina se simțea tare obosită. Când puse căpșorul pe pernuță, i se păru că începe să plutească, mai întâi, prin cameră, după aceea prin tot apartamentul iar, mai apoi, pătuțul seamănă cu un covor năzdrăvan care - ca în poveștile vechi - unduia peste case, peste văi și dealuri. Era
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sunt două anotimpuri... spune Petronela și lasă, deodată, capul în jos, roșește și mai-mai că i vine să plângă. Înțelegând totul dintr-o simplă privire, educatoarea se apropie de ea. Apoi, două mâini calde și tare dragi copiilor îi mângâie căpșorul, obrajii și-i șterg o lacrimă nepoftită ce ar fi voit parcă să anunțe sosirea rapidă a altora. Așa e, Petronela, ai dreptate. Celelalte două anotimpuri sunt primăvara, care sosește imediat după plecarea iernii și toamna. Aceasta începe exact atunci când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
acum pisoiașul firav și fricos care trebuia ocrotit, mângâiat și alintat tot timpul?” se întrebau copiii. Nu-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
că s-a pierdut de ea. Iepuroaica-mamă s ar putea să-l caute peste tot. Dar pădurea-i mare și nu cred să-l găsească prea repede. Până atunci, cine știe ce mai poate păți, bietul de el?! zice Sorina și mângâie căpșorul drăgălaș al iepurașului. Eu am o idee: ce-ar fi să-l luăm cu noi și să l ducem la bunicul. El o să-i găsească un loc lângă iepurașii de casă pe care-i crește și, uite-așa o să se
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
se afla nici de astă dată la biroul lui. Pe unde o fi? Pe la Căminul Cultural? Sau, poate, pe la vreo fermă. Cine știe? Dar căluțul și săniuța sunt în curte. Ce ar fi să-i facă tăticului o surpriză? În căpșorul Alinei a încolțit un gând: să se urce amândouă-n săniuță cât mai curând, și prin sat să pornească pentru ca pe tăticul mai repede să-l găsească. Ce-o să zică el când le va vedea? Fără ndoială se va bucura
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-l certa ceilalți pe guraliv. „Așa este! zice Sorina. Și bunicii, și părinții ne-au spus lucrul acesta!” „Gata, am terminat de mâncat!” reîncepe larma din cuib. „Să vă fie de bine!” le urează Sorina. „Mulțumim!” răspund puii înclinându-și căpșoarele, așa cum i-au învățat mama și tata. Dar ce-i asta? Unul dintre ei, mai neastâmpărat și mai neatent, cade din cuib. Frățiorii lui privesc îngroziți în jos. Poc! Sărmanul! Nu, nu e ce cred ei. A căzut - unde gândiți
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cu un nou mârâit, câinele ar vrea să-i spună: „Să privim mai atent. Oare, de ce zboară rânduneii încoace și încolo?” Ia te uită! Se miră băiatul. Un pui a căzut din cuib. Săracul! Mă duc să-l mângâi pe căpșor. Că somnoroasa asta nici n-a băgat de seamă ce se întâmplă la nasul ei. „Lasă-l în pace! Cheamă, mai bine pe bunica sau pe bunicul. Or să-l pună iar în cuib, la locul lui”. Ai dreptate, Cuțulache
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
o să aibă inspirația să cheme la consult și un dermatolog. Un specialist în mâini. Am pe mâini cicatrici provocate de atingerea altor oameni. Odată, în parc, când Franny era încă în căruț, mi-am pus mâna pe creștetul pufos al căpșorului ei și am lăsat-o prea mult în acel loc. Altă dată, la Loew, pe Seventy-second Street, urmăream împreună cu Zooey un film de groază. El avea șase sau șapte ani și s-a vârât sub scaun ca să nu vadă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ne-am duce să vedem ce se află în tavernele alea? Știam că nu era cu putință să pătrundem acolo, dar puteam măcar să azvârlim pe furiș o privire. Ne apropiem așadar de prima dintre ele. Ușa stă întredeschisă. Ne întindem căpșoarele spre interior. E întuneric. Nu deslușim decât o înghesuială de clienți. În mijloc, o bogată coamă de păr roșcat. Nimic altceva, căci oamenii ne-au zărit, așa că o zbughim de acolo, drept spre cârciuma de pe strada alăturată. Nici aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fii un adevărat amic. Martin aruncă o privire întunecată prin cameră. Își privi ceasul. — Am... tocmai cartea, cartea asta despre Freud. Tu ce mai citești? — Cititul e supraapreciat, spuse el. La fel de supraapreciat ca femeile lui Shakespeare. Nu mi-aș bate căpșorul cu așa ceva dacă aș fi în locul tău... Aia ce e? un set de popice, sau ce? — Aia? Un joc de șah, pentru numele lui Dumnezeu. Onix, am spus eu. Luă o piesă la întâmplare din cutia de jad. — Asta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
patru-cinci, de pe scenă păreau niște buchete enorme, alcătuite numai din boboci... Nu respectaseră recomandările profesoarelor de a veni în uniforma școlară, ci îmbrăcaseră cele mai delicate și spumoase rochițe. Aruncaseră cordeluțele ce le stăvileau frumusețea părului lor tânăr, și-acum, căpșoarele le respirau în voie, supunând admirației noastre cele mai variate pieptănături: bretoane frumos retezate, cocuri savant aranjate, părul revărsîndu-se bogat în plete pe umeri, întors sub ceafă gen "paj", coafat în inele și bucle ce tremurau la fiece mișcare sau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]