2,573 matches
-
-i dăm lapte și n-o să mai geamă! Cum erau cu toții în picioare, gata să se îndrepte spre poiană, rămaseră deodată încremeniți. Nu departe de locul unde se aflau, chiar în fața lor, la marginea pădurii, privindu-i neclintită, ședea o căprioară... Nimeni nu făcu nici cea mai mică mișcare. Doar iedul mai scoase o dată acel geamăt prelung și trist, cu ochii ațintiți spre mama lui, continuînd să se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și mai dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
făcu nici cea mai mică mișcare. Doar iedul mai scoase o dată acel geamăt prelung și trist, cu ochii ațintiți spre mama lui, continuînd să se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și mai dureros, veni din partea căprioarei. Și, fără să mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că era singură în fața celor cinci vrăjmași, care-i răpiseră puiul, căprioara porni ca o săgeată spre ei... Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se zbată tot mai tare. Îndată apoi, alt strigăt, mai puternic și mai dureros, veni din partea căprioarei. Și, fără să mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că era singură în fața celor cinci vrăjmași, care-i răpiseră puiul, căprioara porni ca o săgeată spre ei... Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mai țină seama de nici un pericol, nici de faptul că era singură în fața celor cinci vrăjmași, care-i răpiseră puiul, căprioara porni ca o săgeată spre ei... Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui, făcu un ocol și intră în niște tufișuri. Iedul întoarse capul după ea, icnind încet. Toți copiii deveniseră, în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
clipă, toți, au repetat aceleași cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-o anumită direcție, apoi făcu un mic ocol și intră în aceleași tufișuri în care dispăruse căprioara. Copiii porniră tăcuți și înfrigurați pe urmele sale să vadă dacă și-a regăsit mama. În pădure însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și nu se auzea decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe umărul Bărzăunului, dar n-o alungă nimeni. Nu departe se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou din viața lor: mama și puiul la un loc. Căprioara ținea capul ridicat, mișcînd mereu din urechi, iar iedul, așezat în genunchi, sugea cu nesaț. O clipă... două... trei... Nemaipomenit! se auzi glasul surd al Bărzăunului. În aceeași clipă căprioara întoarse capul spre ei, se răsuci fulgerător și intră cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tablou din viața lor: mama și puiul la un loc. Căprioara ținea capul ridicat, mișcînd mereu din urechi, iar iedul, așezat în genunchi, sugea cu nesaț. O clipă... două... trei... Nemaipomenit! se auzi glasul surd al Bărzăunului. În aceeași clipă căprioara întoarse capul spre ei, se răsuci fulgerător și intră cu salturi mari în pădure, urmată de ied. Tîmpitule, nu puteai să taci? Mare dobitoc! Ce dracu ți-a venit să urli? Toate aceste expresii și încă multe altele, care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi durut capul de ele? Iar ei ar fi rămas cu obraz curat și nu le-ar mai fi avut nimeni grija. Dar așa?... Mă, parcă a fost un făcut: Bărzăunul cu insulta adresată Ilincăi, el cu speriatul iedului și căprioarei și tot el cu luatul tăbliței! Păi să nu-ți vină să urli? Mă, tu trebuia să te naști oaie, îi spuse, în concluzie, cu o furie blîndă Vlad. Aveai toate calitățile! S-au despărțit, plecînd fiecare spre casa lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
linte! — Cotlet de porc cu arpagic! Toate știa să le gătească Ivan. Și, pe deasupra, le mai făcea ber becuți cu agrișe, brânză de capră bine perpelită în boia din cea mai fină, păstrăv cu afine și migdale prăjite, friptură de căprioară garnisită cu măghiran și ouă de prepeliță, șerbet de cactus, vișine marinate și aromate cu ierburi de Provence... Nu se mai auzise niciodată de așa o mâncare pe un vas. Cu atât mai puțin pe unul pescăresc. Umbla vorba că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unit forțele și au hotărît să treacă împreună prin marea încercare. Au ales fără ezitare: aveau să lupte pînă la capăt. Așa au înfruntat forța de nestăvilit a urșilor, agerimea rîșilor, istețimea vulpilor. Așa au băgat spaima, pentru totdeauna, în căprioare și cerbi, în viezuri și bursuci, în iepuri și veverițe. Să nu credeți că au pierdut ușor războiul acesta. S-au bătut lupii cu invadatorii pămînturilor lor pînă cînd ultimul capabil să sară la gîtul dușmanului, să-și înfigă colții
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
avea nevoie să întîlnească ființe care i-ar fi putut oferi informațiile necesare. "Din toate greșelile înveți", mormăi Lupino consolîndu-se, nu prea satisfăcut că nu se gîndise la asta de la început. Fie că ar fi fost vorba de cerbi, mistreți, căprioare, vulpi animale de care nu avea a se teme, fie că întîlnea urși sau rîși redutabili adversari, Lupino trebuia să le facă față. Nu căuta să provoace necazuri nimănui; nu urmărea să înfrunte pe nimeni; și de cîtă diplomație era
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rămînă în apropiere. Orice animal trebuie să ajungă, în cele din urmă, la adăpat. Renunța la căutarea fără de izbîndă prin toată pădurea aceea imensă; aveau să vină ele spre el. Urechile-i depistară un zgomot ușor. Un grup mic de căprioare se apropia fără grabă. Fragilele animale înaintau relaxate, oprindu-se din cînd în cînd să smulgă delicat, cu vîrful boturilor, smocuri de iarbă proaspătă. Natura renăscută după iarna grea le scăpase de grija hranei; de acum, aveau s-o găsească
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lupii o fac, avea să pîndească. Avea să alerge. Avea să sară. Avea să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să ucidă. O secundă de ezitare, după care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino se dezmetici în clipa imediat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino se dezmetici în clipa imediat următoare. În doar cîteva zile se transformase într-atît încît să nu-și poată controla pornirile ucigașe? Nu pentru asta se apropiase de turmă! Ratase din nou. Căprioarele dispăruseră fără urmă și putea să jure că acum erau deja departe. Înălță pieptul și scoase un urlet prelung, de ciudă și de deznădejde, care-l ajută să se calmeze. "Lupino, pleci iarăși de la zero. Mai ai de învățat, băiete
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase atenția. Vietatea se găsea în dosul unui trunchi plăpînd de copac. Se îndreptă într-acolo. Ce surpriză avea să-i mai rezerve ziua de astăzi? Cînd dădu cu ochii de puiul de căprioară, încremeni. Era atît de mic, încît se miră că-i auzise glasul. Ochii lupului se luminară de încîntare. Ce făptură frumoasă și neajutorată! Ce copil! Nu prea știa ce atitudine să adopte. Nu credea că puiului i-ar fi fost
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
am băgat în încurcătură, eu te scot. Trebuie să ajungem turma din urmă, altfel n-ai nici o șansă, viteazule. Hai! Hai să mergem, nu-i timp de pierdut. Îl împinse delicat cu vîrful botului. Clătinîndu-se în toate direcțiile, puiul de căprioară se străduia să-și găsească echilibrul. Nu-i era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
era deloc clar: cine-i străinul care a apărut din pădure?, dar pricepu, din tonul vocii lui, că n-are a se teme. Și se chinui să culce la pămînt ierburile înalte, așa cum văzuse că fac toate prietenele mamei lui, căprioarele. N-ar strica să te mai auzim puțin. Mămica ta ar putea să-ți depisteze vocea și am avea mai multe șanse să vă regăsiți. Nu-nțelegi. Nu-nțelegi nici asta... Puiul n-avea de gînd acum să mai plîngă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de foame. Asta e! Așa, voinicule, strigă cît poți tu de tare! Cheam-o pe mama, să vină să te ia! Nu judecase greșit Lupino. Cît de departe de puiul ei poate să stea o mamă îndurerată? Speriate de apariția lupului, căprioarele alergaseră care încotro. Mai tinere sau mai bătrîne, dar zvelte deopotrivă, ele știau că fuga era singura șansă de scăpare în cazul unui atac. Și mama nou-născutului știa asta, și inima i se frînsese în două cînd trebuise să-l
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ei nu putea încă să alerge, și, dacă ar fi rămas cu el, ar fi căzut amîndoi pradă. Crudă lege a supraviețuirii, care nu-i oferă nici o singură șansă unui nou-născut! Cînd se găsiseră la o distanță considerabilă de lup, căprioarele se opriseră. Se regrupaseră, își analizaseră situația. Vreuna rănită? Nu. Vreuna capturată? Nu. Pierderi? Da! Puiul nou-născut rămăsese acolo. Vreo speranță de scăpare? Niciodată... Să ne continuăm drumul, suratelor. Destulă suferință astăzi. Să ne ținem cît mai departe de lup
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nou-născut rămăsese acolo. Vreo speranță de scăpare? Niciodată... Să ne continuăm drumul, suratelor. Destulă suferință astăzi. Să ne ținem cît mai departe de lup. Dar copilul meu? Puiul meu frumos și cuminte, lumina ochilor mei? întrebă cu glas pierit mama căprioară. Trebuie să-l uiți. El a rămas acolo, noi sîntem aici. Fiecare cu soarta lui. Nu poți face nimic acum. Dar nu cred că puiul meu nu mai e. Eu l-am lăsat în viață; dacă mă așteaptă undeva, acolo
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Trebuie să-l uiți. El a rămas acolo, noi sîntem aici. Fiecare cu soarta lui. Nu poți face nimic acum. Dar nu cred că puiul meu nu mai e. Eu l-am lăsat în viață; dacă mă așteaptă undeva, acolo? Căprioarele îi înțelegeau durerea, dar știau că n-avea rost să o încurajeze. Draga mea, știi bine care este adevărul. Nu putem rămîne. Devine periculos să prelungim șederea aici. Nu pot. Eu mă întorc. Trebuie să mă conving că e așa cum
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
nu pot altfel. E ceva ce trebuie să fac. Atunci hai acum. Ne vom întoarce împreună, consimți masculul, înduplecat. Voi, celelalte, afundați-vă în pădure; pînă spre seară vă vom ajunge, adăugă ferm. Comanda lui nu lăsa loc de comentarii. Căprioarele îi urmară indicațiile. ... Și se întoarseră la izvor. Masculul hotărît să-i fie consoartei aproape, căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
consimți masculul, înduplecat. Voi, celelalte, afundați-vă în pădure; pînă spre seară vă vom ajunge, adăugă ferm. Comanda lui nu lăsa loc de comentarii. Căprioarele îi urmară indicațiile. ... Și se întoarseră la izvor. Masculul hotărît să-i fie consoartei aproape, căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
hotărît să-i fie consoartei aproape, căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul. Dădu cu disperare la o parte cîntecul păsărilor și zumzetul albinelor, foșnetul vîntului și susurul apelor și așteptă cu răsuflarea tăiată. Căpriorul o privea nedumerit, dar n-o
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]