713 matches
-
posibil să-i concedieze pe amândoi. Așa că Sandu luându-și inima în dinți într-o sâmbătă, a invitat fata la un restaurant, vezi Doamne, ca să se "împace", invitație primită cu plăcere de ingineră. Sandu era bine legat, înalt, cu ochii căprui, o tunsoare ca de sportiv ce îi stătea destul de bine. Numai când îi priveai bicepși credeai că este vreun halterofil sau boxer, ori că trage toată ziua de fiare. Poate tocmai acesta a fost punctul său forte de a o
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
Cupola viorie s-a transformat în nori repezi, fluizi, cu spinările cenușii. Urc scările, străbat coridorul lung, cu parchet de stejar și intru în baie. Deschid robinetul și mă privesc în oglinda de deasupra chiuvetei. Ochii mei...frumoșii mei ochi căprui. Și liniștea parfumată pătrunde osmotic prin membrana de sticlă, care mă reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
parfumată pătrunde osmotic prin membrana de sticlă, care mă reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul satului. Acolo, realitatea devenea nesigură, zidurile caselor se prăbușeau
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
cad. Copilul strigă la stele. Cerneala se varsă pe străzi, pe copaci, pe zidurile albe ale caselor, în iarba aurie, pe mâinile tale încrucișate. În casa bunicilor e liniște. Singurătatea mea urlă la lună. Bunicul, cu părul nins și ochi căprui, străbunica și mâinile ei brăzdate de cute adânci sunt sub pământ. Umbrele lor s-au imprimat în tencuiala zidurilor, în transparența vitrinelor. Le poartă pașii doar covoarele. Iar eu zgârii cu unghiile peretele scorojit și mă ascund sub pielea zbârcită
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
în cărări fosforescente. - Ați avut și durere în piept? Bătrânul dă din cap, afirmativ. Se luptă pentru fiecare respirație. Are picături translucide de transpirație pe creștet. Fața îi trădează un efort incredibil pentru fiecare gură de aer. Ochii îi sunt căprui și umezi, ușor oblici. - Încă două fiole de Furosemid! - Am fost astăzi la cumnat, la frate-su, a fost ziua lui. Seara, dintr-o dată n-a mai putut să respire. - Pe la ce oră? - Pe la 8-9. - Acum e trecut de miezul
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
aș fi ținut de mână. L-aș fi ținut în brațe. Dode a murit singur. În casa bunicilor. În casa copilăriei mele. Brațul fotoliului era rupt. Eu n-am fost acolo. Sunt aici, acum, pentru un bătrân străin, cu ochi căprui. Sunt aici, acum, pentru Dode. A început să plouă. Cu lacrimi de ceață. Plouă sălbatic. Cavalerii fără chip își mână caii în galop. Miroase a palidă destrămare. Dode purta iarna căciulă de astrahan. Când intra de la curățatul zăpezii, își încălzea
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
mă dor cumplit, toată oboseala unei zile și nopți de gardă mi se adună în plexul solar, apoi se înalță ca un abur translucid și se răspândește în șira spinării, întunecând-mi reacțiile. Mă privesc în oglindă. Am aceeași ochi căprui și cearcăne adânci, violete. Deschid robinetul. Las apa să curgă, șuvoi transparent în pătratul chiuvetei. Mă spăl îndelung pe față, pe mâini. - Cine sunt eu? De unde vin? Și unde mă duc? Pot să pictez prea multe măști pe zăpezi, pot
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
las acum de-acasă, Cum te-aș asculta sporovăind... În sobă focul arde -ncet, mocnit, E noapte de-nceput de lume, Iar norocul meu pare tăinuit În tolba doldora de rime Și-n lumina ce-și sporește-azur Din adâncul ochilor căprui, Vino-n sărutări să te înconjur Și de-aproape să-ți număr pistrui... Când e noapte și ninge întruna Ușurel pe brațu-mi să adormi, Și în dulce leagăn să fim una Cu-ntreg universu-n dulce somn... Referință Bibliografică: Ninge, ninge
NINGE, NINGE de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364167_a_365496]
-
ajuns și am făcut cunoștință, am început să-l analizez, era un tanar solid cu prezența bărbăteasca, însă ceea ce m-a surprins a fost fața lui ce era marcată de o expresie de tristețe adânc întipărita iar, ochii să-i căprui păreau suferinzi, expresia fetei lui îmi dădea impresia că bucuriile cele mai obișnuite ale vietii îl ocoleau. Puțini oameni am întâlnit în viață atât de marcați de nefericire, iar când vorbea și timbrul vocii sale dădea impresia că fusese în
LUMEA SUFERINZILOR (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368461_a_369790]
-
deasupra-mi, ce mă îndeamnă la visare. În ochii tăi cei verzi, mă pierd, rătăcind, prin iarbă necosită și prin păduri, chemat de primăvară, hipnotizându-mă, dorind să-i văd mereu, temându-mă, să nu te pied. În ochii tăi căprui, mă văd, într-un amurg de seară, pe malul mării, strivind nisipul umed, sub picioare, ținându-te strâns, lângă mine, cum s-a mai întâmplat, în viața-mi, cu alți doi ochi albaștri, cu alți doi ochi și-aceea verzi
ÎN OCHII TĂI de COSTI POP în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367680_a_369009]
-
asemănare între ea și tată. De la mama sa, doamna Adelina Montefiore moștenise un caracter dulce, încrederea în oameni și fiind bună din fire, era incapabilă să creadă că printre cei ce-i considera prieteni putea exista răutate. Avea ochii mari căprui, adumbriți de gene lungi, negre un chip cu trăsături plăcute și linii unduioase, nu colțuroase și puternic conturate ca ale tatălui său, al cărui chip era parcă dăltuit în stâncă, având contururi puternice, foarte proieminente, emanând prin toți porii o
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
doi mai mică decât el, dar nu garanta acest lucru, la un metru șaizeci și cinci, șaizeci și opt înălțime, subțirică de ziceai că ține tot timpul postul Paștelui și se înfruptă numai cu salate și crudități, însă elegant îmbrăcată, cu ochii căprui, în care licărea multă vioiciune. Sărut mâna doamnă, scuzați-mă, sunt profesorul Sebastian Condurache de la liceul „X” și am înscris și eu două eleve ale mele pentru testul claselor a XII- a. - Cum se numesc elevele? - Orru Brigitte și Cristescu
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
sancționată, ținând cont că sunt și camerele video. Voi da citire repartițiilor făcute pe săli și numele cadrelor didactice. - Vă doresc, succes! Eram mulțumită de cum mă prezentasem. Ținuta mă avantaja, eu fiind înaltă, zveltă cu umerii bine stabilizați, ochii mari căprui, păr lung cu onduleuri generoase de la mama natură. Deodată simt prezența cuiva lângă mime. Vibrațiile câmpurilor energetice ale noastre parcă s-ar fi intersectat. Întorc capul și rămân surprinsă ,,ceva-ul” începuse să pâlpâie în inima mea. - Mă numesc profesor
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
orice preț, chiar și cu prețul pierderii unei prietenii atât de trainice, cum era cea a lui Mike. - Ești nebun!, se întristă Mike, ducându-și mâna la buze. Un firicel de sânge se prelinse pe bărbia rotundă, iar ochii săi căprui se întristară. Dându-și seama de greșeala făcută sub impulsul nervilor, Marshall se scutură deodată și se repezi în ajutorul celui mai bun prieten. - Te rog, iartă-mă! N-am vrut... dar m-ai enervat! - Lasă-mă în pace! Du
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
trădării nu e nimic de spus o învățăm și gata un fir de sus ne ține și ne ghidează pașii cu un cuvânt nespus 24.07.2014 într-o oglindă din mine iese-un mine-ntr-o oglindă cu ochi căprui sau verde-ntunecat am inima în carne foc în tindă rigoarea-mi curge-n trup bătrân soldat mănânc din mămăliga poeziei felie cu felie timp blocat mă-nfrupt în vis în patul amneziei și mă-nvelesc cu cerul deportat aș
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
DE DUCA Autor: Mia Popa Publicat în: Ediția nr. 1394 din 25 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului DOR DE DUCĂ Am stat ieri,singură,pe stradă.într-un cotlon retras .Am privit,cât de atent puteam, ochii trecătorilor.Verzi,albaștri,căprui.Să fure oare inima oricui!? Iaca,nu știu.... Unde mă uitam,ei purtau măști. Iar Caruselul Veneției din noi,ne omoară! Fraților, încă nu suntem sub ape! Aiurea, ei vindeau grame,drame de aur. Urcam,spre burlanul sufletului,de unde plângea
DOR DE DUCA de MIA POPA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349715_a_351044]
-
în dimineața următoare n-am mai apucat să fac haz pe seama acestei întâmplări, fiindcă am avut o surpriză neplăcută: eram citat la circa de poliție. După o scurtă așteptare, am fost primit de un polițist între două vârste, cu ochi căprui, care mă fixa intens. Cred că este o greșeală!”, am început, fiindcă într-adevăr asta credeam și, în plus, nu văd ce altceva i-aș fi putut spune, după salutul de ”bună ziua!” dat oarecum în silă. Nu este nicio greșeală
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
lui Nicuță adu-l p-ăla micul, hai, fuga marș! Nicuță a dat fuga și l-a adus pe P, pe atunci un copil, mai degrabă scund pentru vârsta sa, foarte slab, cu capul mare, tuns zero și cu ochii căprui spre verde închis, rotunzi și iscoditori. Îl privea curios și oarecum mirat pe Amza, nu mai văzuse o astfel de arătare. Amza era o piticanie tuciurie, avea un metru și cinzeci și patru de centimetri și o sută douăzeci și cinci de
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
primăvară. Sau toate la un loc, în aceeași zi. -Și zici că vrei sa devii scriitor, Farcaș?-Rosa, scriitori suntem toți. În fiecare clipă, fiecare își scrie viața.-Iară faci pe poetul!, exclamă ea.Rosa e roșcată, frumoasă, cu ochi căprui, iar sub ei pistrui micuți, fini. Când tace, pare cea mai cuminte. Când vorbește, e o furtună de idei și cuvinte, de zâmbete și încruntări.Farcaș visează.-Nu fac pe poetul, ci sunt poet.-Ești un poet jalnic!... III. IOANA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]
-
primăvară. Sau toate la un loc, în aceeași zi. -Si zici că vrei să devii scriitor, Farcaș? -Roșa, scriitori suntem toți. În fiecare clipă, fiecare își scrie viața. -Iară faci pe poetul!, exclama ea. Roșa e roșcata, frumoasa, cu ochi căprui, iar sub ei pistrui micuți, fini. Cand tace, pare cea mai cuminte. Când vorbește, e o furtună de idei și cuvinte, de zâmbete și încruntări. Farcaș visează. -Nu fac pe poetul, ci sunt poet. -Ești un poet jalnic! -Dar sunt
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
Folosind versul în locul prozei. “Horatio, spune-mi, te rog, Care este intrarea în castel?” Pentru azi, restul este imagine, Căutarea labirintului cioplit, Doar un exercițiu de privire. HIC ET NUNC - COPILUL Se uită la mine, cu ochii lui mari și căprui, Fără vorbe să înțeleg ce va gândi după plecarea mea, Ce va rămâne din vers, Oglindă virtuală, Hic et nunc. ZIGURATUL - CONSTRUCȚIA Roșie, cărămidă pe care ai călcat, fără nume și coordonate, duce mai departe exegeza, parte cu parte, întreg
PRIER de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348198_a_349527]
-
foaie și se gândea de unde s-o înceapă. Dar nu se putea concentra. În mintea ei căuta să și-o imagineze pe noua prietena a lui Ionică. Oare ce nume avea? Cum o fi părul, ochii ei? Erau albaștri sau căprui? Ionică era și el chinuit, nu-i ieșea rezultatul din carte la problema de matematică. Se uita pe furis la Eliza. O vedea căzută pe gânduri. Deodată o vede pe Eliza ridicându-se în picioare și venind chiar aproape de el
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
frumoasă. Curiozitatea ei nu putea fi potolită până nu află tot adevărul. - Și cum e părul ei? Negru? Auriu?... - Nici negru, nici blond ... E chaten!... Eliza își ridică privirile în sus, cu ochii între-deschiși, imaginând o fată frumoasă, cu ochi căprui și părul chaten. - Vezi ce rău ești?... De ce nu-mi spui cum o cheamă? Ionică ținea prea mult la prietena lui. Cu privire visătoare, băiatul zise, ca pentru el: - O cheamă Claudia!... - Claudia? Ce nume frumos! răspunse Eliza. Mulțumită ca
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
O cheamă Claudia!... - Claudia? Ce nume frumos! răspunse Eliza. Mulțumită ca aflase de la fratele ei ce-și dorise mai mult, Eliza își reluă desenul ei. De data asta avea mai mult spor. Chiar începu să deseneze o fată cu ochi căprui, cu păr chaten și chip visător. Când termină desenul, Eliza îl arătă și lui Ionică, zicându-i: - Așa arată Claudia? Am ghicit-o? - Ceva-ceva ai ghicit!... Dar nu-i seamănă!... Las' că o să ai timp s-o vezi adesea!... Ionică
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
ei, se duse drept în camera la maică-sa zicându-i: - Mamă, am aflat cum o cheamă pe prietena lui Ionică!... - Nu mai spune!... Cum ai aflat? - Mi-a spus chiar el!... O cheamă Claudia, are păr chaten și ochi căprui!... - Ochi căprui?... Las' că-i arăt eu lui!... În loc să-și vadă de școală, a început să umble cu fete!...Las ' că vine el acasă! Eliza simți că lucrurile se complică. Deveni tăcută, chiar îngrijorată. Își luă și ea ghiozdanul și
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]