158 matches
-
la localitatea Sărata e de un cias. Pe la mijlocul sec. XIX trecut în Fălești trăiau 97 de negustori, 14 meseriași, 4 preoți, 6 diaconi, trăind în 111 gospodării. Ceva mai târziu încep să funcționeze o întreprindere industrială pentru producerea lumânărilor, o cărămidărie, câteva pielării. În 1842 se deschide o școală parohială, în 1871 - un dispensar. Proprietatea pământului era inegal împărțită : astfel la sfîrșitul sec. XIX moșierul Nicopul posedă 3284 desetine, pe când restul populației - doar 580. Apar și gospodării țărănești, și argați. În
Fălești () [Corola-website/Science/302750_a_304079]
-
cu medic, dentist, farmacie), poștă (cu centrală telefonică digitală), moară, pescărie, mai multe prăvălii, școală cu opt clase (în limba română doar patru clase), activitate culturală bogată, dar și mari succese ale fotbaliștilor,etc. A mai existat în sat o cărămidărie și o cunoscută fabrică de pluguri (Krischman). Românii sărcienți au avut cor încă la sfârșitul secolului XIX, activitate teatrală de prin 1920, din 1929 fanfară, în 1997 cor mixt, recitatori buni, dansatori, instrumenitiști și soliști vocali. În sat există o
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
Timișoarei, era la periferie, iar primele tentative de a-l alipi orașului au fost între cele două războaie mondiale, când s-a construit linia de tramvai. Fratelia devine a VI-a circumscripție a Timișoarei abia în 1948. La margine, exista cărămidăria orașului, înlocuită în anii ’80 cu Termocentrala. Fratelia este despărțită de cartierul Elisabetin prin strada Gavril Musicescu, o stradă în formă de L care este una dintre cele mai lungi din Timișoara. Strada Musicescu începe în apropierea pieței Doina, continuă
Fratelia () [Corola-website/Science/301469_a_302798]
-
medievală și anume: vătav de păhărnicel (1693), stolnic (1705), ban (1714) și vornic (1716). Acest lăcaș de cult era construit în stil moldovenesc și a fost mistuit de "un foc năprasnic" la 20 aprilie 1723. Incendiul se declanșase la niște cărămidării din apropierea bisericii, s-a extins rapid ca urmare a vântului puternic și într-un ceas s-a întins spre curtea domnească. După alte surse, focul ar fi început chiar de la biserică. Biserica a fost reconstruită de unii membri ai familiei
Biserica Sfântul Dumitru-Balș din Iași () [Corola-website/Science/318006_a_319335]
-
Bumbești, la o distanță de 800 m spre sud. Castrul și-a luat denumirea după pârâul cu același nume ce trece pe lângă el și este distrus în cea mai mare parte de calea ferată Tg-Jiu - Petroșani și de gropile unei cărămidării. Situl arheologic de la Bumbești- Jiu oraș "Vârtop”, din Epoca romană, este înscris în Lista monumentelor istorice 2004 la nr. crt. 18, cod LMI GJ-I-s-B-09127, cu următoarele sub-coduri: GJ-I-m-B-09127.01 Așezare civilă; GJ-I-m-B-09127.02 Castru de pământ; GJ-I-m-B-09127.03 Val de
Situl arheologic din epoca romană de la Bumbești Jiu - quot;Vârtopquot; () [Corola-website/Science/319481_a_320810]
-
de lectica. Membrii unor colegii aveau rol de pompieri în orașe, fiind împărțiți în decurii și organizați în colegii de tip paramilitar. Centre importante erau și așezările rurale, ca Micia unde era prelucrata piatră, Cristești-centru de olărit. Erau des întâlnite cărămidăriile și atelierele de opaițe și statuiete. Producția meșteșugăreasca și agricultură s-au intensificat, ceea ce a dus la dezvoltarea unui comerț intens.Numeroși negustori de origine orientala sunt atestați în inscripții. Existau și un schimb cu celelalte provincii române și în afara
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
și se afla la intersecția dintre aceste două drumuri, fiind înconjurat de clădiri publice, de exemplu, bazilici (săli de judecată și activități comerciale), temple și arce de triumf. Statul deținea monopol asupra materialelor de construcții. Fabricarea cărămizilor se desfășura în cărămidăriile statului, iar armata suporta cheltuielile pentru construirea clădirilor civile. Drumurile și podurile care străbăteau imperiul au permis circulația rapidă a bunurilor, informațiilor și trupelor. Vila romană, cu grădini, terase și coloane, ilustrează situația materială înfloritoare a romanilor. Fiind o expresie
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
biografice semnificative, inclusiv perioada de după părăsirea revistei "Southern Literary Messenger" în 1837. John H. Ingram, biograful lui Poe, i-a scris lui Sarah Helen Whitman că o persoană pe nume „Allen” i-a spus că Poe a lucrat „într-o cărămidărie în toamna anului 1834”. Această sursă a fost identificată ca fiind Robert T. P. Allen, un student de la West Point, fost coleg cu Poe. O legendă apocrifă susține că subiectul de inspirație pentru „Balerca de Amontillado” provine dintr-o poveste
Balerca de Amontillado () [Corola-website/Science/325714_a_327043]