260 matches
-
mâniat: e un vânt teribil, toarnă cu găleata, iar cărările sunt acum niște râuri de noroi. Tuși din nou, stânjenit. — în sfârșit, nu era cu putință să mergem mai departe - și nicidecum cu caii. Prietenul meu a văzut casa de pe cărăruia de sus, a crezut-o părăsită și s-a gândit că e bine să coboare iute să caute adăpost sub acoperișul tău. Nădăjduiesc că n-o să ne refuzi găzduirea pentru scurtă vreme; vom ști să o răsplătim. încet, privirea femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă vreți să ne ferim și mai departe de întâlniri, e mai bine să o luăm pe drumuri mai puțin bătute. — Bine. S-o luăm din loc, atunci. începură coborâșul în șir indian, încă urmând, pentru o bucată bună, cotiturile cărăruii ierboase pe care merseseră până atunci. Apoi marcomanul o apucă pe un traseu ce se afunda într-un desiș de carpeni, iar hunii ținură aproape. Deși copacii nu erau încă acoperiți cu totul de frunze, ramurile lor alcătuiau o boltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropie. — Tu ești Balamber? îl întrebă unul dintre cei doi. Da. Gualfard?... — Sosește imediat. Bărbatul făcu un semn către tovarășul său, iar acesta, întorcându-și calul, se răsuci către liziera pădurii, după care, vorbind cu cineva aflat în așteptare pe cărăruie, făcu o mișcare largă cu mâna. Imediat, de după ultimii lăstari ai desișului, răsună un tropot de copite și, câteva clipe mai târziu, un grup de călăreți își făcură apariția în goană, în luminiș. Audbert nu-l cunoscuse niciodată până atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
luând-o pe albia pârâului, se Îndrepta spre graniță, cărând o groază de pachete, atât de bine mascată cu iarbă și crengi de răchită, Încât de la depărtare ziceai că ai În fața ta o căpiță de fân. Căpița o lua pe cărăruie, urca și cobora. Se oprea din timp În timp să se-odihnească. În urma ei, făcând mereu câte-un ocol, se puneau și alte căpițe În mișcare. Când ajungeau aproape de fâșie, căpițele se desfăcea În snopi. La rândul lor, snopii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un băiețel, căruia nu-i venea să creadă că ea continua să stea acolo și să se gândească în loc să se pună în mișcare. Jina s-a chinuit să se ridice și-a întors spatele râului. A încercat să găsească acea cărăruie pe care o văzuse mai devreme, dar, în întuneric, i-a fost imposibil. A luat-o de-a dreptul, peste pajiște, dar mișcările îi erau șovăitoare. A tot căzut, alunecând pe spate. Când cerul a prins să se îmbujoreze, Jina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Alice. Te încălzim. Ahmad nu și-a salutat gazdele și nici nu s-a oferit să dea o mână de ajutor la descărcarea bărcii. A stat o clipă ca să se orienteze în peisaj, după care a dispărut pe o cărăruie printre copaci. Poate că bărbatul chiar credea că el era Khidr; sau poate că era un psihopat. Asta-i tot ce ne mai trebuia, s-a gândit Jina. Pe lângă amintiri dureroase, mariaje destrămate și brute, exista posibilitatea să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în brațe, dar sperase într-un gest prin care ea să vină către el. Un zâmbet sau poate câteva lacrimi. În loc de asta, parcă preț de-o eternitate, Jina și-a fixat privirea în gol, către pâlcurile de copaci și cotul cărăruii. Într-un final, s-a întors cu fața către el. Nu știu ce să spun. Nu spune nimic. Totul e de domeniul trecutului. Lucrurile urâte nu le uităm, dar nici nu trebuie să trăim ca și când ele ar continua să ni se întâmple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
niciodată de-ajuns. Până la urmă, ai căpătat ceea ce ți-ai dorit, a concluzionat Jina, cu o fluturare de mână înspre cabană, înspre munții negrii din spatele ei, înspre sălbăticia monstruoasă dinprejur. Ai rămas aici. Zach a trecut în partea cealaltă a cărăruii și-a luat-o în brațe pe Jina înainte ca oricare dintre ei s-apuce să enumere motivele pentru care gestul lui nu era binevenit, înainte ca el însuși s-apuce să numere anii în care fuseseră despărțiți și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aici, Zach, a zis ea. Știi că nu poți. Băieții au adormit, apoi, pe la miezul nopții, s-au trezit când Mike s-a ridicat să ațâțe focul. Charlie a ridicat capul și i-a urmărit privirea lui Mike în lungul cărăruii. Auzi ? a șoptit Charlie. Mike s-a întors cu spatele către cărare; știa sigur că acolo nu era nimeni. Liniștește-te, i-a răspuns el puștiului. Nu suntem decât noi. Uită-te la stele. Și bărbatul i-a arătat constelațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
m-am putut răzbuna. Da, așa cum am spus. Și tu nici măcar de asta nu-ți dai seama”. „Nu m-am gândit la răzbunare niciodată”, răspunsei. „Nici eu, dar e modul nostru, al femeilor, instinctiv, când nu mai găsim sinuozități, portițe, cărărui, poiene, prin care să ne strecurăm. Numai că nici asta până la urmă nu ne vindecă, dovadă că te iubesc în continuare”. Se întoarse executând un fel de piruetă, cu fața spre cel care îi era soț, se prinseră și deschiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
va trebui să vină - cu noi, fără noi - cei mai mulți care vor rămâne din ceasul de acum sau vor veni nu vor înțelege nimic, iar pe noi nici atât. Cum să înțeleagă paradoxul de-a lumina iadul cu mâinile în smoală, deschizând cărărui spre nădejdile din prima zi a lumii? cine a văzut îngeri în iad, și mai ales sus, acolo, lângă pupitrul de comandă? Și vom rămâne singuri, neînțeleși, noi câți vom fi, puțini-mulți ai ceasului de acum. Dar totuși, îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
doi metri lățime. În față, se afla o tribună înaltă, acoperită, în care au luat loc conducătorii Indiei și României. Băncile erau ocupate în întregime. Pe partea dreaptă, în față, erau membri ai Delegației române (eu ocupam primul loc din dreapta cărăruii din mijloc), urmați de șefi de misiune din Corpul diplomatic de la New Delhi. Pe partea stângă, băncile erau ocupate de reprezentanți ai autorităților indiene, iar în spate, de o parte și de alta, de un numeros public indian. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
stenic de libertate, de contopire cu natura, de fiu slobod al naturii. Probabil unul dintre multele (puținele?) sentimente ancestrale rămase în noi, una dintre amintirile - în acest banal deșertat în natură - ale Raiului pierdut. Îmi plăcea să merg pe acea cărăruie de la margine de șantier și din comoditate - scurtam traseul spre stația de autobuz cu câteva bune sute de metri, nu mai traversam imensa curte a Bibliotecii, nu mai ocoleam lungul gard, întinzându-se pe o porțiune de Bulevard și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vară. Întunericul abia transformase umbrele Într-un zid negru și continuu când ieșise din casă, auzise zgomotul specific al unui sat cuprins de toropeala nopții de vară, lătrat de câini, cântece de cocoși, și o apucase orbește pe una dintre cărăruile știute numai de el. Frica de Întuneric ar fi fost desigur mai mare dacă s-ar fi aventurat Într-un loc neștiut de mai Înainte. Pământul era umed, frunzele bălăriilor aveau pe ele stropi reci. Poate că o furtună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Doar părinții, profesorii și personalul de serviciu au voie! Și ca excepție, monitorii, doar duminica! Elevii din clasele mari doar de Ziua Fondatorului, între orele două și patru! Acum, dă-te la o parte! Cu grijă, Jonathan pășește pe o cărăruie pietruită. Fereastra se închide cu putere. Se gândește un moment, apoi scoate un carnețel din buzunar și scrie: altă demonstrație a importanței gazonului. Anglomania i se strecoară din ce în ce sub piele. Să găsești sera este una. Să intri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Urmează indicațiile și vei pluti la nesfârșit, binecuvântat de o mișcare socială perpetuă. Ignoră-le și te vei izbi de pereți. Cererea lui Paul Gertler de a studia la Cambridge este din păcate respinsă. Jonathan pornește cu el pe o cărăruie acoperită cu gheață de lângă râu și Gertler îi spune pe îndelete că nu contează, pentru că universitățile vechi sunt oricum niște unități elitiste. Jonathan îi spune că regretă. Gertler îi spune cum va fi după revoluție, când fiecare om simplu, muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
La început scoate carnetul, dar nu are putere să scrie nimic în el. Când soarele ajunge la zenit, drumul cu pietriș o ia spre povârnișul care se continuă pe mile întregi la nord și la sud. Pentru tot restul zilei, cărăruia îngustă de lângă râu merge în pas cu el. Își stabilește tabăra într-o despicătură dintre două lespezi gigantice și când se lasă noaptea cu repeziciunea aproape clinică cu care se lasă noaptea în Fotseland, perdeaua de stânci pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cu o privire blândă, soarele ne-a primit în portița grădiniței. Mai știi drumul, fiule? - m-a întrebat bătrânul mai mult în șagă. Îl mai știu. Iar unde nu l-oi ști are să mă călăuzească sfinția ta. Pornim agale pe cărăruia știută și după puțină cale ne primește poiana cu toată lumina soarelui adunată în ea. Pe sub copacii din margine se rostogolesc cu mare neastâmpăr ghemotoace mici de blăniță. Ia uite ce mai zburdă, dragele de ele! Ne-au simțit, hoțomancele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Am dormit bine. Dacă-i așa, atunc, când ești gata, o luăm fuguța spre malul iazului. Acolo om continua să despicăm firul în patru... Am urmat fără abatere ritualul fiecărei dimineți. Când am sfârșit și gustarea, bătrânul mă aștepta pe cărăruia din grădiniță. Îndată ce m-a văzut, a pornit să depene calea spre iazul din vale. După o vreme, a catadicsit să îngaime: Până om ajunge în vale, fă bine și gândește-te cam despre ce ai vrea să sporovăim astăzi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hrisov sau zapis care mi se părea mai însemnat din punctul meu de vedere. M-am plimbat cu nesaț prin cărțile înșirate în fața mea... Tocmai pe când mă afundasem în dezlegarea unui hrisov domnesc, glasul trimbiței m-a adus la realitate... Cărăruia ce duce la grădina din poveste a bătrânului am străbătut-o cu repeziciune, fiindcă, drept să spun, soarele, se așezase drept inimă. Un gând însă nu-mi dădea pace... „Orice mâncare ar fi pregătit bătrânul, nu se poate s-o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lumânare și... În zori de zi, gureșele vrăbii și-au găsit loc de taifas taman sub fereastra mea. Am deschis ochii împins și de lumina moale a răsăritului, furișată prin perdea... Am rămas așa o bucată de vreme... Pașii de pe cărăruie m-au pus în gardă că se apropie bătrânul. Nu m-am înșelat.În clipa următoare, fața luminoasă a călugărului s-a ivit în prag. Bună dimineața! Te-ai trezit cu noaptea-n cap bag seamă. Vinovate sunt vrăbiile. Dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ea exercițiile de yoga, domnul Wilt o lua întotdeauna pe același traseu. De fapt, câinele își urma traseul, iar Wilt își urma câinele. Treceau pe lângă oficiul poștal, traversau terenul de joacă o luau pe sub podul feroviar și ieșeau pe o cărăruie de lângă râu. Făceau vreun kilometru pe lângă râu, după care treceau iar pe sub calea ferată și se întorceau pe niște străzi unde casele erau mai mari decât locuința semidetașată a lui Wilt, unde și copacii erau mai mari, și grădinile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și pe coridoare, ocolind laboratoarele și camerele de consultații. Aveam un răgaz de o oră înainte să mă cheme, ca să-mi ia sânge. Mai târziu aveam programare la doctorul Radu. În grădină, am mers de-a lungul gardului, pe o cărăruie acoperită cu prundiș, până în colțul cel mai îndepărtat al curții și acolo, în spatele unui chioșc, am zărit o fată. Uda niște flori și, în general, părea să se poarte cu ele foarte atent. M-a observat abia când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de șah erau mai fideli parcului decât mine. Oameni bătrâni, aveau timp. Eu nu mă încumetam să mă apropii de jucători, eram încă prea tânăr. Treceam pe lângă ei privindu-i de la distanță și o luam la dreapta, intrând pe o cărăruie îngustă. După un pâlc des de copaci venea terenul mare de joacă, adâncit ca o groapă. Acolo în spate, lângă lampa cu piciorul înalt, a lovit-o mașina pe Mihaela, chiar vizavi de tribuna prin fața căreia vor defila prietenii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu un vârf ascuțit un desen: un cerc deschis, având în interior sute de cărărui încrucișate, ca niște intestine. Până la culcare mi-am mai pierdut timpul pe lângă tanti Aura, care strângea scamele răspândite prin toată casa. Marcel se întorsese de la joacă murdar ca un purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]