316 matches
-
până la formarea unei cariere. Instrucțiunea o primesc în școlile statului unde sunt trimiși să urmeze ca oricare alți școlari. După terminarea cursului primar, trec în școli industriale, făcând practică în atelierele înființate cu concursul ministerului muncii, depun examene și obțin cărțulia de maestru calificat. Cei care au aptitudini speciale pentru învățătură sunt trimiși în școli superioare, primăria trebuind să le poarte de grije, până la completa terminare a studiilor. Fetițele din Orfelinatul „Radu Vodă”, care, până la venirea d-nei Botez în fruntea asistenței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
literară franceză. Nu lipsit Însă de o anume ranchiună față de felul În care, În tinerețe, fusese receptat de colegii mai vârstnici și mai celebri ai scenei literare românești. E adevărat, nimeni nu-i putea bănui geniul atunci când publicase doar câteva cărțulii pentru copii sau cu accente teribiliste; Îmi aduc aminte când, la Paris, Își arunca ironiile-i acide, pe drept cuvânt, asupra unor Boureanu, Cicerone Teodorescu, Stancu și alți „nomenclaturiști literari”, de o altă seară, petrecută cu Nichita la Bogza la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
rege, ca să-mi faci ce-ți cer eu, nu ce propui tu. Hai mă, omule, doar ne cunoaștem de ani de zile, acuma ți s-a sculat ție să-mi ții lecții? N-ai ce face, așa e? Ai luat cărțulia aia de-ai răsfoit-o prin facultate și-mi citești din ea. Hai, ia o pauză cu mine și fă-te profesor ca să-i plictisești pe studenți. Pe mine nu trebuie decât să mă programezi pentru operație. Asta-i tot
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
să facă pipi peste oalele de pe jos. Eu mă oripilez, Maria îl privește liniștită, îl așteaptă să termine, apoi îl ia, țipă puțin la el și îl trimite în dormitor. Îmi trece foamea instantaneu și încep să răsfoiesc prin niște cărțulii de pe un raft. Sunt cărți de limba secoya, cu cuvinte și imagini, pe care copiii le studiază la școală (Maria este învățătoare la școala din sat). Pe fiecare dintre cărți, la început, un anunț informativ: cu participarea generoasă a Texaco
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
hîrtia și găsesc, legate cu o panglică, volumele de teatru ale lui Ibsen, traduse în românește. Doamne! exclam. Ibsen... Te bucuri? Îi iau mîinile, i le sărut, apoi întind mîna la teancul cu cărți de lîngă masă și scot o cărțulie albă, Demonul de Lermontov. Te rog! spun Tamarei, întinzîndu-i cartea, e darul meu. Mi-a mulțumit mai mult șoptind, cu buzele întredeschise, răsfoind cartea. Spune-mi, o întreb, Moș Crăciun trebuie să plece imediat, ori are timp să mai zăbovească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
unei copilării tiranizate, Împotriva căreia se revoltă. Toată tirada sa Împotriva modului nerusesc, „nemțesc“ de acumulare a averii prin sacrificiul succesiv al cîtorva generații provine din descoperirea neconcordanței dintre model și viața adevărată. „Ei bine, totul e exact ca În cărțuliile moralizatoare nemțești cu ilustrații : aici, peste tot, În fiecare casă este cîte un Vater, grozav de virtuos și extraordinar de cinstit. Atîta‑i de cinstit, Încît ți‑e și frică să te apropii de el. Nu‑i pot suporta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
citesc toți, cu voce tare, cărți moralizatoare.“ La Ruletenburg, naratorul Își regăsește copilăria pe care o urăște tocmai din pricina despotismului patern : „Îmi aduc aminte cum tatăl meu, răposatul, tot sub teii din grădiniță, ne citea seara, mie și mamei, asemenea cărțulii... Asta pot s‑o judec eu Însumi cum se cuvine“. Revolta Împotriva acestei vieți de dragul fabricării unui Rothschild viitor se află la un stadiu oedipian, semănînd cu uciderea tardivă a imaginii tatălui prin dezavuarea sistemului său de valori : „Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2030_a_3355]
-
măruntă. Se trezi că zice pe un ton destul de încet, mai mult ca pentru sine: - Și de ce tocmai Minulescu? Fă-mă să înțeleg. Omul din pat pe care îl crezuse o clipă că a adormit, hârâi nedeslușit, întinse mâinile luând cărțulia, o strânse în palmă acoperind-o cu totul și o ținu așa multă vreme. - Cartea aceasta este portița pe unde mai ies câteodată în lume, plec așa cam o dată pe an doar câte trei zile. Unde? Nici eu nu știu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
În vechiul cerc de prieteni și discutam diverse texte orientale, adevărata mea filosofie la vremea aceea era vântul care Îmi sufla prin păr și noaptea de vară cu cerul clipind de stele. Și, deși mai exersam diminețile și serile din cărțulia cu exerciții de hatha yoga scrisă de Titi Tudorancea, decisesem că nu puteam fi Încorsetată În nici o formulă fixă. Pur și simplu un model al lumii mi-ar fi fost mult prea strâmt. De atunci nu l-am mai văzut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Într-o mantie albă, ras În cap și cu un zâmbet tâmp pe față. o vreme a circulat pe străzile Bucureștiului astfel costumat, cântând Hari Krișna Hari Hari și agitând niște clopoței Într-o mână, În timp ce cu cealaltă Împărțea trecătorilor cărțulii pe coperta cărora era reprezentat sufletul omului din fragedă pruncie până după moarte, sub forma unei luminițe albe care se ridica la cer. După o vreme a renunțat la rochia albă, probabil a constatat că nu e practică pentru praful
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
renunțat la rochia albă, probabil a constatat că nu e practică pentru praful și băltoacele din București sau pur și simplu s-a săturat să fie ținta batjocurei puradeilor care se jucau În stradă și s-a mulțumit numai cu cărțuliile pe care le primea mereu prin poștă din America. După un timp s-au terminat și cărțuli- ile, și i-au rămas doar chelia și porecla. Nu știu cum a ajuns Adina Dabija 162 roberto să se Împrietenească cu Hari Krișna și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
felurite impresii, comentarii de artă plastică, recenzii literare, cronici muzicale, reportaje, interviuri, proză. S-a făcut cunoscută, însă, mai ales prin rubricile închinate femeii („Sub ochii femeii”, „Din grădina Evei”, „Pentru d-ta scriu, doamnă!”, „Allo, aici femeia!...” și altele). Cărțulia Sfaturile Calinei (1921) exprimă, tocmai, această vocație de confidentă și de povățuitoare. Semnătura îi poate fi întâlnită în „Seara”, „Rampa”, „Ilustrațiunea națională”, „Dreptatea”, „Gazeta Bucureștilor”, „Săptămâna ilustrată”, „Cronicarul”, „Literatorul”, „Cuvântul liber”, „Viitorul”, „Dimineața” (1922-1929, 1934-1936), unde a îndeplinit și funcția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Nietzsche și a auzit în casă conversația celor mai înalte spirite, Arndt, de Bunsen, Jacobs Bernays, Helmholtz. Acest lucru se vede. O frumoasă filosofie inspiră opera prin care reputația sa a pătruns mai întâi în Franța: Cugetările unei regine, o cărțulie fermecătoare și nobilă care trebuie să fie cartea de căpătâi a înțelepților. Putem să desprindem și să fixăm câteva dintre aceste flori ale gândirii, hrănite de seva experienței și melancoliei, toate parfumate de bunătate, reflecție gravă și clarviziune: "Tâmplele albe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
copia din exemplarul Cugetărilor în care este legată: "Domnului Camille Doucet Sinaia, 7 iulie 1988. Domnule, Mi se pare greu să exprim Academiei Franceze întreaga bucurie pe care mi-a procurat-o splendida medalie ce-mi poartă numele. Biata mea cărțulie nu merita o asemenea serbare și mă simt mai curând emoționată decât mândră de mărturia de simpatie din partea Academiei care, cred eu, a vrut să recunoască lupta gândirii în cei plasați în avanposturile civilizației. Dacă toate îndrăznelile ar fi astfel
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Violeta Barbu socotește că această lipsă este „simptomatică pentru gradul superficial de religiozitate a societății românești...”) - și să cugete asupra incertitudinii sfârșitului vieții (o codificare a diatelor a apărut la noi abia în 1714, când mitropolitul Antim Ivireanul a publicat cărțulia Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi, deplina și cu cinste, datoriia hotarului său..., în care al doilea capitol se intitulează Mijlocirile cu carele pot să rămâe diețile temeinice și nestrămutate; Violeta
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
evidențiază finețea și subtilitatea teologului N. Steinhardt), de asemenea frumoasă e și cea care poartă numele volumului, Dăruind vei dobândi și totuși peste toate stă Crez ortodox, care de fapt, după cum chiar Steinhardt mărturisește, nu-i o predică: "Textele acestei cărțulii cu excepția Crezului ortodox, a Reflecțiilor călugărești și Taberei Măgura sunt predici". Într-adevăr, Crezul ortodox este mai mult decât o predică, e mărturisirea de credință a unui monah intelectual ortodox autentic. Asemeni Crezului niceo-constantinopolitan și Crez ortodox al lui Steinhardt
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
mizele mici în literatura noastră "tânără". Prozatorii recenți, ai anilor 2000, n-ar avea memorie istorică și culturală, fiind niște bricoleuri postmoderni, cu toate deficiențele "optzeciștilor", dar fără meritele acestora. Lipsite de teme majore și de o elaborație pe măsură, cărțuliile lor, fără viziune și chiar fără suflu epic, apar ca niște produse de unică folosință. E suficient să parcurgem O pasăre pe sârmă, pentru ca diagnosticul generalizant al lui Paul Cernat să-și arate hibele. Autoarea are, fără îndoială, teme înalte
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
în același timp și un profitor al eroismelor de operetă și un mărunt întreținut al marilor regizori (e clar cine sunt aceștia). El s-a învățat să trăiască din expediente, din firimituri, din ce pică pe un articol, pe o cărțulie, pe un volumaș de versuri subțire ca o lamă (și tăios ca și ea pentru că - cine ar putea-o contesta - scriitorul român e talentat). Boala lui fundamentală e imobilismul, iar acesta merge mână în mână cu vanitatea, grandomania, egoismul, «de ce
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
și că este sarcina sa de a împlini ceea ce nimeni altcineva nu va putea face. Ceea ce apare, rapsodic, încă în însemnări de la sfârșitul anilor cincizeci și a anunțat în unele pagini din Ocheanul întors și Părul Berenicei este continuat în „cărțulia” („libriciolul” cum îi spune el în jurnal, românizare a it. libricciuolo) la care lucrează în 1981 și care „e o adevărată întemeiere a criticii literare europene și de aceea am obligația să scriu și să public Meteorologia lecturii, schiță a
Un jurnal care își scrie autorul by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2454_a_3779]
-
asemenea întrebări inchizitoriale, căutasem într-o însorită după-amiază de toamnă clujeană refugiul calm în vechiul și frumosul cimitir al orașului. Eram împreună cu Nego, Cornel și Zorina, soția lui. Regman venise înarmat la discuțiile noastre și cu oareșice bibliografie. Era o cărțulie pentru copii, apărută la onorabila Editură Cartea Rusă. Nu eram prea alegători : orice era bun dacă servea râsul terapeutic. Eroul povestirii din care ne citea Cornel pe aleile cimitirului era un copil tadjik, bașkir sau kirghiz, mă rog una din
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
afectuoasă prețuire în largi cercuri ale intelectualității din țara noastră, anume profunda cunoaștere a limbii și istoriei literaturii române despre care a scris, și scrie, deopotrivă cu comprehensiune și o netăgăduită competență. Cumpărând, la 14 ani, din pură curiozitate o cărțulie intitulată Der kleine Bilder-Duden deutsch-rumänisch, adică Ghid de conversație ilustrat germano-român, a avut revelația unei limbi pentru care mai târziu, prin anii șaizeci, a făcut o adevărată pasiune. încât în răstimpul care a urmat profesorul Heitmann a devenit un adevărat
Klaus HeItmann - Mihail Sadoveanu călător prin Basarabia by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11036_a_12361]
-
de bine. A citi din când în când câte-o rugăciune, este și aceasta o facere de bine. Cu tandrețe, întru mângâierea celui ce se crede risipit și de nimenea cules, vremea trecându-i-se, crede dumnealui, fără bucuria unei cărțulii, pentru nepoți. Să-l țină pe moșul în raftul bibliotecii și să-și amintească de strădaniile vieții lui. Credința domniei voastre, cum că cheile acestei fapte ar fi aici, la mine? Găsirea unui editor? Mai multe condeie lămurite asupra fenomenului
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
al absurdului. În care lucrurile scumpe, inimaginabile, aduse de pe meridiane, fac un dialog incredibil cu nimicurile de utilitate zilnică: radiocasetofoane cu alură de navă cosmică, prosoape zvîrlite peste șampoane și deodorante, rame cu irizări nemaivăzute, ibrice și răzători, albume somptuoase, cărțulii fanate, pandantive, scobitori, coliere, supozitoare, acvarii cu minuscule broaște țestoase, demachiante, rochii, ginși, cotoare, coji. În mijlocul acestui univers, într-un fotoliu moale, moale, ea, marea cadînă, frumoasa, trăgînd botos din țigară, urmărind cu ochi leneși, adumbriți, volutele fumului: alte și
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
de „Versuri introductive”: poeme și anagrame inspirate de numele „Bradstreet” și „Bartas”, compuse de mai mulți clerici, pastorii și învățătorii bisericilor fiind inventivi la potrivirea cuvintelor, după cum stă deja mărturie Psaltirea de la Golf, cât și elegiile sau rimele de la începutul cărțuliilor cu predici. Tipărit „departe în Londra abrutizată, pentru o coroană ce sun-a gol”, cum spune Berryman, textul poeziilor era viciat de erori, motiv în plus ca autoarea, în maniera sa smerit-ironică, să deplângă, de data asta din postură maternă
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
ani membru al Uniunii Scriitorilor. Nu cunosc celelalte cărți ale acestui scriitor din Lugoj, dar prezenta îmi este de ajuns să constat ce fel de ghiveci este Uniunea. Practic, impresia mea e că oricine, destul de perseverent încât să publice câteva cărțulii, poate intra aici. Asta n-are nici un rost și e cât se poate de trist Uneori este foarte greu să scrii despre literatura proastă pentru că nu te stimulează în nici un fel, nu produce idei, mai mult te golește și te
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]