7,266 matches
-
cu miresme Trupul prelins din creștet pîn' la glezne, Ci-ți dau o inimă pe ea c-o gheară. I-atît de simplu, oh! i-atît de lesne Brusc să se strîngă. Ticăie o moară Ca un ceasornic, undeva, dumnezeiește: Se macină cărări, făpturi, ferestre. Și nimănui de căni frică nu-i este. Dar ele ne pîndesc deschise larg, Să ne absoarbă-n fragedele bezne. Și-apoi, scăpate pe podea, ne sparg...
Nu isc pricini... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11672_a_12997]
-
tomnatic sângerând pe creste Și te-ntorci cu scrisu-n clasele primare Parcă de-o uimire, parcă de-o poveste Că rămâi de toate nu-i nici de mirare Prea te bat adesea bănuieli funeste Urmărindu-ți umbra singur pe-o cărare Cu ne-nduplecate amăgiri agreste Mai păzești la vie, mai închini pahare Mustul se întoarce din rotiri celeste Să mai fiarbă-n sure șuri imaginare Graurii în pâlcuri cât mai dau de veste Ai cules hotarul, grâul e-n hambare își
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
lac cu ape catifelate Și stele. Iar aripa păsării va fi nu numai aripă Ci și evantai pictat cu scene din copilărie Și pasărea toată va fi nu numai pasăre Ci și mîna răcoroasă a mamei Pe fruntea mea fierbinte. Cărarea împărătească O cărare e raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
catifelate Și stele. Iar aripa păsării va fi nu numai aripă Ci și evantai pictat cu scene din copilărie Și pasărea toată va fi nu numai pasăre Ci și mîna răcoroasă a mamei Pe fruntea mea fierbinte. Cărarea împărătească O cărare e raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
și mîna răcoroasă a mamei Pe fruntea mea fierbinte. Cărarea împărătească O cărare e raza în zăpadă. Păsări roșii, albastre și aurii O urmează. Și rugăciunea mea. Ultima oră de curs în America. Tinerii mei poeți, Aplecați peste hîrtie Deslușesc cărarea cu nerăbdare, O împodobesc Cu întrebările lor. Răspunsurile vor veni mai tîrziu. îi întreb pe rînd: care e verbul tău? Susan: a fi liber. Meghan: a deveni. Jamie: a fi fericită. Heather: a gîndi. Tyler: a înțelege. Sarah: a scrie
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
a scrie. Rebecca: a crește. Brian: a visa. Ryan: a asculta. Cum mai răsună verbele, Tinerele lor verbe, Mici tufe de fragi în ziua mea din nămeții Pennsylvaniei, Luminînd inima Americii. Copiii, mereu copiii cu lumina lor nestinsă încălzindu-ne cărarea. Și a fost sîmbătă și a fost după Sfînta Liturghie De la mânăstirea Acoperămîntului Maicii Domnului Și noi, pelerinii, Alfred, Olysia și pruncul Nicholas Căutînd tot mai adînc în pădure Paraclisul Sfîntului Serafim de Sarov. Din mica încăpere din lemn se
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
ieșit trei copii Purtînd încă pe buze mierea rugăciunii Iar pe chip aura ei. Cum vă cheamă? i-am întrebat. Andrei, Luca, Maria. A venit răspunsul lor topind zăpezile din jur. Dar cea mai dreaptă, Cea mai trainică, A fost cărarea Din ultima mea duminică în America. Era viscol și gheață afară. Drumurile pustii. Era spre seară. Cînd la ușa mea a bătut cineva. Nancy, Rosemarie și James plini de zăpadă. Doar ochii li se mai zăreau de sub căciulile înghețate. Stăteau
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Era spre seară. Cînd la ușa mea a bătut cineva. Nancy, Rosemarie și James plini de zăpadă. Doar ochii li se mai zăreau de sub căciulile înghețate. Stăteau în fața mea. Veneau de departe. De peste munți. Din Williamsport. Pe o altfel de cărare veneau să-și ia la revedere Și să-mi aducă un dar înainte de plecarea mea acasă. Cel mai frumos Dar: Icoana Maicii Domnului. Cărarea făcută de ei prin nămeții Americii pînă la ușa mea din Casa Poetului E cea mai
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
căciulile înghețate. Stăteau în fața mea. Veneau de departe. De peste munți. Din Williamsport. Pe o altfel de cărare veneau să-și ia la revedere Și să-mi aducă un dar înainte de plecarea mea acasă. Cel mai frumos Dar: Icoana Maicii Domnului. Cărarea făcută de ei prin nămeții Americii pînă la ușa mea din Casa Poetului E cea mai frumoasă, cea mai verde și aromitoare Cărare din lume.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
Și să-mi aducă un dar înainte de plecarea mea acasă. Cel mai frumos Dar: Icoana Maicii Domnului. Cărarea făcută de ei prin nămeții Americii pînă la ușa mea din Casa Poetului E cea mai frumoasă, cea mai verde și aromitoare Cărare din lume.
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/11296_a_12621]
-
E-o dimineață atât de clară și calmă, încât aud, ca pe niște clopoței de argint, tresăltând, ding-ding, sânii unei fete care aleargă, foarte departe de mine, pe strada asta lungă, pustie, printre arcadele-nalte, confundată de rouă cu o cărare pierdută-n ierburi. F O R UM Iată și un mac înflorit exact în dreptul unei corole sculptate în marmură pe-un capitel în ruină. Bănuiesc că turiștii din Forul Roman, foarte grăbiți să se fotografieze pozând solemn, lângă solemne coloane
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
stînă, numai eu și Florin, abia în zorii zilei următoare; Mircea și Daniela încă nu se treziseră. Nici nu se luminase bine de ziuă. Era un pic de ceață și firește că ne-am rătăcit. Am luat-o pe o cărare care promitea să scurteze drumul, dar pînă la urmă am nimerit în grădinile unor săteni. Ne lătrau cîinii ca pe urs. Dacă vedeam vreun om în ogradă, îl întrebam cum ajungem la stînă și el ne spunea părerea lui. Pe
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă cheme în empireul fulgerelor sfinte Și-n veci rămân sub
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
blesteme, în vale, jos, în balta de cuvinte în adevăr Chiar dacă pare gândul de oțel Și pasul așezat pe piatră dură, La fiecare capăt de măsură Se vede cât de harnic mă înșel; Chiar dacă pare cerul luminat Și nici un prag cărarea n-o împarte, în fiecare zi sunt mai departe De porțile visatului palat; Dar merg întruna, liber și supus, Pe drumul care nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub semnul întâmplării Doar ele sunt eterne; Degeaba stai în noapte, Pândar pe metereze, Esențele rotunde Nu știu să se-ntrupeze Cărarea lină Dacă ascult de chipul din fântâni, Ar trebui să cad, urcând spre soare, Dar caii-nchipuirii sunt bătrâni, Nici cu jăratec nu mai știu să zboare; Dacă ascult de firul ierbii viu N-ar trebui tăcerea să mă-nșele
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai în vis vin îngeri să mă poarte, Nici valea și nici dealul nu mă dor, Cărarea lină seamănă a moarte Cu alte nopți închide ochii, noaptea e în tine Și poate învia într-o clipită, Când vrei să vină, ea îndată vine Cu marea ei de neguri nesfârșită; Abia atunci poți să privești departe, Fără câmpii
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
cuget ...Doar tu, Vestală, tu ești dorul meu dintâi!Elisabeta Silvia Gângu... XI. LUPUL ȘI CÂINELE, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2226 din 03 februarie 2017. Un Lup costeliv, năpărlit, Stors de sete, hămesit, Întâlnește pe-o cărare Un Câine de rasă: mare, Frumos, gras și instruit, Iar el un schelet arcuit. Împins de-un impuls nativ, Vru să-l atace pe guraliv, Dar, privind-ul mai bine, Un alt gând în minte-i veni: Prilejul să-l
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Căci de nu, am să cad mort! Privind-ul cu indiferență, Calu-l refuză cu violență. -Simt că leșin din picioare, Ajută-mă, frățioare! Răuvoitor cu mintea obtuză, Din nou, Calul îl refuză. Fiind povara așa mare, Muri Măgarul în cărare. Lăsând-ul pe-al său stăpân Singur cu căruța-n drum. Citește mai mult Pe-un drumeag, către oraș,Venea cântând un căruțaș,Ce la căruță-nhămaseUn Măgar piele și oase.Lângă el mergea trop-tropUn roib frumos, puțin șchiop.Exceptând șaua
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Căci de nu, am să cad mort!Privind-ul cu indiferență,Calu-l refuză cu violență.-Simt că leșin din picioare,Ajută-mă, frățioare!Răuvoitor cu mintea obtuză,Din nou, Calul îl refuză.Fiind povara așa mare,Muri Măgarul în cărare.Lăsând-ul pe-al său stăpânSingur cu căruța-n drum.... XIX. CORBUL ȘI VULPEA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. Un corb furase o dată Dintr-un caș o bucată Și se-așezase-ntr-un alun Să
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
-I Lumina-n minteși-ngropați-o în adâncuri!E torța noastră spre-nainteSoarele ne reunească!... XXXII. CÂNTEC TRIST, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > ECOURI Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ecouri Poemele stângace trimise făr’ adresă Cred c-au greșit cărarea cu nume de ducesă Cum lunga așteptare nu și-a aflat răspuns Ecoul amuțit-a pierdut în nepătruns Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
ploii stau posaci pe mal cântecele și scaieții se scurg la canal... clănțănit de stele rele zbate prin tufiș circul lumii se închide (s-a și pus afiș...) SCOATEREA DIN URNĂ unde am fost cândva - nu ne întoarcem nici știm cărarea - gustul nu ni-i harnic pentru vreun rai: nu ne cunoaște - noi nu-l toarcem cine-om mai fi ne întrebăm zadarnic așa pierduți - străinii de lumină vom hoinări istorii fără rost cei ce-or veni s-or întreba de-
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Acasa > Literatura > Evaluari > DOMNIȚA NEAGA - NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEȚII” DE ELENA BUICĂ Autor: Domnița Neaga Publicat în: Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ființele inteligente au fost înzestrate cu abilitatea de a alege și cu posibilitatea de a dispune de o voință liberă în
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
oamenilor pe care i-a întâlnit de-a lungul timpului, despre încrederea în ei și în valorile perene ale unui popor înzestrat spiritual, pașnic, blând, dar prea des încercat de vitregiile unei istorii potrivnice... • „Cuvânt înainte”, care deschide volumul „ Pe cărările vieții” ( apărut la Editura Anamarol, București, 2016), sub semnătura scriitoarei Elena Buică, este o fereastră deschisă către cititor, întru înțelegerea tipului de literatură, în contextul căreia se înscrie și opera originalei scriitoarei, născute pe meleaguri teleormănene, dar trăitoare de câteva
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
aici mă înscriu și eu- în care se îmbină jurnalismul, ce surprinde instantaneele vieții, cu realismul, care redă fațetele realității, cu oamenii din preajma scriitorului deveniți personaje sau martori discreți, cu aspecte rupte din viața cotidiană în care sunt integrați”. „Pe cărările vieții” este o carte care mărturisește despre problemele actuale ale umanității, despre schimbările în plan literar, cultural, în I.T. ( prin apariția internetului și a site-urilor de socializare care îi apropie pe oameni și le asigură acestora accesul rapid la
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]