392 matches
-
ZAMFIRESCU, George Mihail (13.X.1898, București - 8.X.1939, București), dramaturg, prozator, publicist, poet și traducător. Este fiul Ralucăi (n. Costache) și al lui Petre Mihai, căruțaș. Z. (care la naștere se numea Gheorghe Petre Mihai) urmează școala primară și, până în clasa a VI-a, Liceul „Cantemir Vodă” din Capitală (1905-1916). Compune piese istorice și polițiste, jucându-le împreună cu alți copii. Din 1917 elev al Școlii de
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
o istorie? Își mai amintesc localnicii numele vreunui călugăr? Prin ce anume era el renumit? etc. Nu neglijați drumul spre ținta finală. Un bun reportaj, scris la persoana I, poate fructifica aventura drumului (mersul pe jos, în căruță, discuția cu căruțașul etc.). Chiar dacă, până la urmă, nu vom găsi ceea ce ne interesa (ajungând la locul faptei, aflăm că ultimul pustnic din munții Neamțului a murit), va rămâne efortul nostru de a-l căuta. Prin urmare, avem despre ce să scriem. În cazul
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
soarelui, aflat pe peretele din față. - Nimic! eram atent la dumneavoastră... - Da, da, domnule judecător, așa cum vă spun. Pe micul bulevard din fața porții (care se termină în cel mare, circular, al orașului, aici spre capătul lui), se auzea vocea unui căruțaș strigându-și marfa de primăvară; vindea „pământ de flori” cernoziom din cea mai pură alcătuire, adus din câmpia darnică a sudului. - E de-acum primăvară! exclamă doamna Pavel. Se ridică veselă din fotoliu, și adăugând încă vreo câteva cuvinte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vorbit la telefon cu nepoată-mea, și mi-a spus să vă transmit complimente; ori de câte ori vorbesc la telefon cu ea vă transmite complimente. Era duminică. Pe micul bulevard din fața porții se auzi căruța cu calul slăbănog și mic, și vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui, să o vestească, în timp ce oamenii îl credeau un simplu căruțaș: „Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vocea căruțașului care stătea pe capra căruței, adus de umeri; îl vedeam acum prin fereastră, era același din primăvara trecută; îl auzeam strigând - sosea odată cu primăvara, asta era, probabil, menirea lui, să o vestească, în timp ce oamenii îl credeau un simplu căruțaș: „Pământ de flori! Pământ de flori!” părea pe jumătate că doarme, cu fața luminată de soarele Levantului ce se ivise la orizont. Venea, sigur, din O mie și una de nopți, vindea pentru serai pământ de înflorire, altfel nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
explică sosirea lui, regulată, în fiecare primăvară, lumina de pe față, mantia orizontului roșiatic pe umeri, vocea familiară. Ce părere aveți, doamnă Pavel? Întorcându-mi fața de la fereastră văzui că doamna Pavel plecase, nu observasem, atât de absorbit fusesem de trecerea căruțașului cu calul mic și slăbănog venind din orient, că nici n-o auzisem când îmi spusese, sunt sigur, ca de obicei „la revedere”. Domnul Pavel, înalt, subțire, părea chiar zvelt, deși obosit - era spre prânz - intră în curte cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
rostii în gând. Ea răspunse simplu: „Te iubesc.” Și nimeni nu auzi nimic: nici ea, nici eu, nici dimineața aceea de primăvară. După două ore Lung veni cu căruța ce mă adusese de la gară cu câteva zile înainte. Pe capră, căruțașul tânăr, amintindu-l pe Lung de odinioară. Plecarăm. Toți ai casei fluturau batista sau dădeau din mâini. Ana stătea dreaptă, cu mâinile lipite de-a lungul trupului, statuie în viitorul amintirii. La câteva minute căruța începu a străbate marea câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ana stătea dreaptă, cu mâinile lipite de-a lungul trupului, statuie în viitorul amintirii. La câteva minute căruța începu a străbate marea câmpie a răsăritului. Îmi făcuseră lăcaș - un fel de scăunel larg cu spetează spre mijlocul căruței; pe capră, căruțașul tânăr și Lung, care întorcea din când în când capul spre mine întrebându-mă: - Cum vă simțiți? - Bine! îi răspundeam invariabil; îl priveam și mi-aduceam aminte de el în tinerețe. „Lung, suntem acum spre bătrânețe amândoi!” El, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
depărtându-se până ce zgomotul roților pe pietrele cubice ale caldarâmului nu se mai auziră. Era duminică; mâncai ceva pregătit de doamna Pavel din ajun și-mi făcui o cafea. - Pământ de flori... Pământ de flori! În urechi îmi răsuna vocea căruțașului fără clienți, cu căluțul obosit de hamuri și povara pe care-o trăgea după el. Deodată podelele camerei alăturate scârțâiră și prin ușa uitată deschisă, Keti apăru în prag zâmbind, îmbrăcată cochet într-o rochie lungă, de culoare albastru-închis, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pestriță, am coborît pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
legat-o și au săltat-o În căruța unuia care mai căra câțiva godaci la obor. Fiindcă animalul nostru era prea mare și i-ar fi putut pricinui necazuri În cei treizeci de kilometri pe care Îi avea de făcut, căruțașul i-a proptit peste picioarele legate două câte două scândura pe care s-au așezat el și Încă un vlăjgan Înalt și grăsan. S-au Întors a doua zi, nu izbutiseră s-o vândă la prețul cerut de tata, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avea simțul umorului, a cumpărat câteva kile din cele de măgar (că sunt câte unii care Îi potcovesc și pe ăia) și cu ele a rămas. Între timp, până s-a Întors el În sat, Tatapopii vânduse deja la toți căruțașii, după ce adusese nenorocitele alea de cuie dintr-un oraș de la munte, de unde cumpăra de obicei sârmă Împletită, tablă și fier-beton. Chiar dacă Îl dorea pe fiu-său popă, mare credincios nu se arăta și avea păcate prea destule: cel mai vestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stea care a luminat albastru crucea de marmură și zâmbetul celui din fotografie; prețul ardeiului gras a scăzut dramatic pe plan local din pricina supraproducției obținute, În urma folosirii unui Îngrășământ secret, de controversatul grădinar și mic comerciant, domnul Palică, zis Ceaun; căruțașul Andraș, zis Maghiaru, Unguru și Baci, a fost surprins de pădurar În timp ce fura lemne și, Încolțit, a recurs la singura soluție care Îi era la Îndemână: l-a altoit pe pădurar după ceafă cu o coadă de topor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplat În trecut - și s-a izbit amarnic de turlă, dovezi fiind În acest sens penele neobișnuite răspândite În curtea bisericii și despre care unii zic că ar fi fost de pescăruș, În avântul lor nestăvilit de a sugruma visarea; căruțașii care nu și-au montat ochi de pisică pe codirle au fost amendați de către șeful de post care, a doua zi dimineața, fiind și venetic pe-aici, s-a trezit cu bătătura plină de cadavre de animale În stare incipientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o luase la o goană turbată, mușcându-și zăbala și Însângerându-și botul. Băieții se despărțiseră fără vorbe multe, mersese fiecare la casa lui și a doua zi se arătaseră peste fire de harnici la treburile din gospodărie. Între timp căruțașul iscodise În stânga și-n dreapta și aflase că ăi de-l speriaseră erau fiul și nepotul Directorului de școală. Pe seară se Înființase În josul potecii betonate din curtea Îngrozitorului mânuitor de grele legături de chei. Pe potecă omul Înșiruise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pleacă. Ducă-se. Tata Îi și indică, din urmă, direcția: drept Înainte, -n mă-sa. Mai târziu, mult mai târziu, tata: - Când am făcut școala din Mana, am avut nevoie la un moment dat de mai mulți cărăuși decât erau căruțași În sat la noi și mi-a trimis el din altă parte. Pe oameni i-am plătit, lui i-am mulțumit... - atâta i-a trebuit! N-am mai putut scăpa de el! Era doritor de... discuții intelectuale... Sau măcar să steie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cap că ba. În același timp. Iar cei care știu nu spun și celor care nu știu. Mama se duce iar În clădirea gării. Să se intereseze. Se Întoarce cu un om cu-un bici; biciușcă de cai, aha, un căruțaș. - Vă duc io păn-la Gusu, zice omul, de parcă până acum n-ar fi vorbit cu mama. - Bine, bine, mă duci - cu cât? - D-apăi... Cât daț’? - Ți-am mai spus: dau cât face - cât ceri, de obicei? - D-apăi... De un’e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Vă duc io păn-la Gusu, zice omul, de parcă n-ar fi auzit. Mama dă din mână, că s-a săturat să vorbească, fără să spună nimic și dă să se Îndepărteze, să caute altceva. - Vă duc, vă duc!, o oprește căruțașul. Fain! ’Vățătorii au bani.’ Fujiațâ’ șî mai mulț’, că li-o dat ștatu’, de să să ’fujeze. Șâ-i șî depaaa’... D-apăi, dòmnă dragă, să-m’ daț’... - și spune cât. Mama zice că-i prea scump. Că, pentru cincizeci de kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Însă nu vrea să arate, de față cu mine, că n-a Înțeles ea, ditamai Învățătoarea; și mamă pe deasupra. Încolo, după amiază. Târziu - mi-e somn, mi-e foame. Suntem Într-o căruță. Una care merge. Nu aceeași - oricum, alt căruțaș; care Întreabă tot timpul: - Da’ un’e-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi o gazdă, răspunde mama pentru a zecea oară. Deocamdată, ne duci la școală, să vorbesc cu directorul. Mai mergem ce mai mergem: - Da la cin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Căruța oprește undeva, În mijlocul unui iaz mare: noaptea. - Aci-i ișcòla, aud glasul omului cu căruța. Da-i o țâr’ cam Încuiată... - Dacă-i cam, atunci nu-i Încuiată de tot, zice mama. - Ba-i cam de tot, o asigură căruțașul. - Bine, bine. Ne descurcăm noi. Să dăm jos bagajele. Mama plătește, omul se duce de parc-ar veni. Dacă-i Întuneric. N-am văzut niciodată un Întuneric mai Întunecat. Se vede că-i Întuneric de refugiu; dacă n-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu voiau decât să i-o tragă, ne-am decis să mergem la bunica ei, în Bistrița. Trenul ne-a dus până în Bistrița-Năsăud, iar de acolo ne-am târât până la marginea orașului, pe traseul de-a lungul căruia se retrăgeau căruțașii veniți la târg. După două ore de așteptare și zeci de căruțe care au trecut pe lângă noi fără să ne bage în seamă, Sabina s-a schimbat după un tufiș în niște colanți roșii, iar eu mi-am scos ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii. Imediat în fața mea și-a făcut apariția Adelina, cu zulufii ei vopsiți curoșu rubiniu, cu ei tenul impecabil, cu mutrița ei drăguță de puberă. M-au trezit niște hurducături care mă aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii! domnișoară, asta e iapă de curse. Ca s-o mai domolesc, în fiecare dimineață în drum spre târg opresc la Doi țigani și-o adăp cu doi litri de bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai dormeam, nu mă mai puteam concentra să citesc, am schimbat țigările Kim, prea slabe, cu Marlboro roșu. În casă îmi mai intra doar Zuza. Ascultam melodii disperate, mai ales Denis Roussous, și mă hrăneam cu pepeni roșii, de la țiganii căruțași. Peeepeni! Peeeepeni! se auzeau urletele lor de dimineața până seara, în timp ce se hurducau pe străzile pavate cu piatră cubică. Pregătirea pentru nebunie îmi era facilitată de valul de greve din învățământ. În sfârșit, profesorii bătrâni făcuseră pace cu cei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu aveau decât niște registre ferfenițite. Norocul sau ghinionul, cine putea ști? L LIX Avantajul apartamentului din Berceni era apropierea de liceul meu. În primele zile am plecat la serviciu la costum, cămașă, cravată, geantă diplomat. La Piața Reșița, printre căruțașii care făceau focul în stradă, printre șuți, șmenari, bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]